1,719 matches
-
către o stare mai calmă. Brațele lui puternice vroiau să o cuprindă pe Carlina cu intenția de a trage-o mai aproape de el. Mâinile lui i se părură niște gheare reci, iar fața lui deformată de medicamente era plină de dezgust. - Te rog să nu mă atingi. Să nu pui nici în glumă mâna pe mine. Ești ca un hoit. Pleacă de lângă mine și cât mai departe! Lacrimile acestui bărbat aflat între două vârste erau fierbinți, iar sufletul îi ardea în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locuinței. Cuvintele de dragoste lipseau cu desăvârșire. Dar lucrurile nu stăteau așa. De cele mai multe ori el gătea, făcea cumpărături, avea grijă de plata facturilor și să nu-mi lipsească nimic din ce mi-aș fi dorit. Toate acestea nu ștergeau dezgustul pentru faptul că mirosea a băutură. Am avut parte în viața mea doar de iubitori de alcool. Și nu vor să se debaraseze! - Uite, de exemplu, tu. Nu este zi să nu bei. - Hai, nu exagera! Eu beau un pahar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
venit salvarea și l-a transportat la clinică, unde și-a dat sfârșitul după operația de peritonită. S-a spus deci că s-a prăpădit, de fapt, de „inimă rea“. Legătura celor doi n-a încetat, a fost - chiar dacă cu dezgust - acceptată de familie (doar bunica se pare că nu putea nicidecum ierta), și tanti Elenuța continua să ne facă vizite, ca eu s-o întâmpin cu reprobabilul „ce mi-ai adus?“, deși știam că cerșetoria era inutilă, căci niciodată n-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea; o mână întinsă, când să dau să plec, pe care n-am îndrăznit să o refuz, o mână moale și scârboasă. Îmi venea să vomez la gândul că aveam de a face cu un homosexual. Senzația de groază și dezgust m-a urmărit vreme îndelungată. Mă satisfăcea totuși ideea că trăiam acum într-un oraș „mare“, cosmopolit, în care atâtea se puteau întâmpla... Am reluat legătura cu amicul și colaboratorul meu literar de altădată, din primele două clase secundare clujene
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
învăluie sâmburele personalității sale, se sacrifică, se dăruiește acestei mari iubiri. Bineînțeles, cuvântul „se sacrifică“ nu are aici decât sensul sacrificării pur fizice, căci, așa cum termenul spune, corpul astfel dăruit devine sacru. Nimic negativ nu se întâmplă de fapt. Neplăcerea, dezgustul poartă o pecete sublimă și devin izvor al beatitudinii. Într-un atare caz, care în nefericirea lui mi se pare cel mai fericit caz de iubire, nu mai există doar o aspirație transcendentă, ci transcendentul însuși s-a împlinit, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
reușit să fie un loc unde tensiunile adânci și diviziunile din interiorul societății de exemplu, etnice sau religioase sunt exprimate, nu suprimate. Violența nu erupe neapărat din argumente; deseori o societate care poate să-și exprime critica, dezbaterea sau chiar dezgustul poate să reziste mai bine violenței. În acest sens, România s-a dovedit a fi mai puternică decât alte societăți. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? Inevitabil, sunt multe lucruri care, privite retrospectiv, ar
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de muncă și securitate socială, nostalgie care apare mai ales la nivelul grupurilor sociale cele mai afectate de tranziție. Adesea această nostalgie duce la demobilizare electorală. În România, problema privatizărilor și a retrocedărilor, repetatele scandaluri economice, politice și juridice și dezgustul față de politic otrăvesc climatul social. Fără îndoială că această stare de lucruri contribuie la dificultatea de a privi trecutul în față și la amânarea sine die a deschiderii complete a arhivelor secrete. 7. Care ar fi problemele pe care țara
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
la jignire apare numai odată cu dezvoltarea limbajului, ea neexistând la animal. Dintre emoțiile primare, așa-zis "înnăscute" sau "universale", care traversează toate culturile de pe pământ, Sylvan Tomkins 51 (1962) și Caroll Izard 52 (1977) evidențiază: surpriza, interesul, bucuria, furia, frica, dezgustul, rușinea și spaima. Paul Ekman 53 (1992) reduce numărul lor la șase: surpriza, bucuria, furia, frica, dezgustul și tristețea. Jaak Panksepp 54 le reduce la patru emoții: panica, furia, așteptarea și frica, la care Nico Frijda 55 adaugă expresiile corporale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
sau "universale", care traversează toate culturile de pe pământ, Sylvan Tomkins 51 (1962) și Caroll Izard 52 (1977) evidențiază: surpriza, interesul, bucuria, furia, frica, dezgustul, rușinea și spaima. Paul Ekman 53 (1992) reduce numărul lor la șase: surpriza, bucuria, furia, frica, dezgustul și tristețea. Jaak Panksepp 54 le reduce la patru emoții: panica, furia, așteptarea și frica, la care Nico Frijda 55 adaugă expresiile corporale. Robert Plutchik 56 enumeră în 1980, în cartea sa Emoția, o sinteză psihorevoluționară cele opt emoții primare
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
reduce la patru emoții: panica, furia, așteptarea și frica, la care Nico Frijda 55 adaugă expresiile corporale. Robert Plutchik 56 enumeră în 1980, în cartea sa Emoția, o sinteză psihorevoluționară cele opt emoții primare ca fiind teama, frica, tristețea și dezgustul, surpriza, anticiparea, încrederea și bucuria. Le clasifică în primare, secundare și terțiare, supranumite "diade". Ekman 54, în ultima sa clasificare, mai adaugă două noi emoții și anume: anticiparea și accepțiunea. La 12 ani (1884) de la apariția cărții lui Darwin Expresia
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și mai ales psihologice, când toate „lucrurile” se aflau la locul lor - chiar și conceptele. Exilul Însemna ceea ce era de fapt - o alungare! Da, acesta e adevărul gol, crud, aproape inavuabil: cu toții, cei care am fugit de tiranie, cu furie, dezgust sau amărăciune infinită, „parțial” sau definitiv, poate cu speranța re-Întoarcerii „odată”, Într-un viitor social care părea din ce În ce mai iluzoriu sau nu, am pierdut ceva; acel ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mîndru că-l salută maiori și colonei. Din fericire, împieptoșarea asta a durat doar cîteva minute, la sosire și la plecare. Pe stradă, bănănăindu-mi „geanta de funcționar”, m-am simțit integral al „mulțimii anonime”, neînsemnat și cu un început de dezgust. *M-am întîlnit cu „vara lui Cârneci”, care mi-a fost studentă. Grasă, roșie în obraji și cu buzele parcă abia smulse de sub o violentă mușcătură. M-a însoțit pînă în dreptul Institutului, vorbind mai mult ea, mai ales despre ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
epocii”, zice el. „Sînt trecători”: nu vor rezista Timpului, poate nici timpului vieții lor. Numai că sarcasmul său nu reușește să ascundă total invidia față de ei. Eu chiar îl suspectez că trage cu ochiul spre „sosul” care-i provoacă atîta dezgust. Dacă i s-ar oferi, n-ar da cu piciorul, cred, unui post mai bun decît cel de redactor-șef adjunct pe care îl are aci, acum. Însă deocamdată nu pare pîndit de vreo schimbare. Prozator cu succese de critică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luna mai, celui care va pleca din redacție îi iau întîi 10%, apoi 20%, apoi îl dau afară!” Cel vizat sînt eu. Uneori mă întreb de ce n-o face? M-am săturat cît mă latră. Hîrîiala asta îmi provoacă un dezgust de o rară intensitate. După ce intru pe poarta redacției, cînd ajung în dreptul bazinului cu salcie din mijlocul curții, simt crampe la stomac, de parcă mi s-ar trezi un ulcer. Urc treptele secătuit de putere, într-o dispoziție contrară celei cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lei”. „Douăzeci, sau nouăzeci?”, a vrut el să știe exact. „Douăzeci, domn profesor!”, a răspuns ea încă uimită. Lui i s-a încrețit pielea de pe frunte și i s-au încordat maxilarele. Era gata să dea drumul unei vorbe de dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie acolo?”, m-a întrebat Cojocaru. „Sigur că îmi închipui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare alta: cartea pe care o am în mînă e grea, aspră, creionul n-are tăria obișnuită etc. Nu mai spun cît de neplăcut mi-e gîndul că va trebui să ies din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
domnișoara Rafaela, însă, spre ghinionul său, Lampi (sau, dacă vreți, J.J.) era bâlbâit, iar domnișoarei Rafaela nu-i plăceau bâlbâiții. În rest, nu i-ar fi fost nici ei indiferent Lampi, însă pur și simplu nu a putut trece peste dezgustul ei față de bâlbâiți; Pe de altă parte, J.J. a trimis la editura AGORA primul său roman, "Învingătorul molimei", o frescă realistă a unei situații simbolice de război, dar redacția i-a răspuns că nu publică romane istorice; nici editura PANTHEON
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de așteptare (Car and Driver și Sports Illustrated, nu Vanity, Fair și People). Într-o zi o vom vedea pe Ms. Goodwrench sau pe Pep Girls (Mary, Jo și Jill), dar acum nu sunt prezente. Femeile povestesc în chestionare despre dezgustul pe care îl simt atunci când au de-a face cu agenți de vânzări, mecanici și magazinele de piese. Se simt privite de sus, disprețuite și înșelate, dar își dau seama foarte bine că nu prea au de ales încă. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
o perspectivă prin care să le salvăm, parțial, de la o astfel de înțelegere. După Matei Călinescu, există două tipuri de modernitate, unul înțeles ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
trebuie trasă este sugestivă. Când un regim este silit să recurgă la astfel de metode anarhice - își dă singur certificatul de popularitate și încrederea de care se bucură în masele poporului!... Organizația Feminină a Partidului Național-Țărănesc protestează cu energie și dezgust împotriva acestor metode de intimidare josnice și periculoase și felicită femeile fenedelei pentru cinismul cu care convoacă mitinguri de protest împotriva regimurilor dictatoriale din alte țări, dar care patronează și vor să-și asigure victoria electorală în țară prin aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea actuală a religiozității va putea fi depășită încă din sânul familiei, frecvența la slujba religioasă va putea să crească iarăși, iar forța religiei să pătrundă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fețele noastre s-au apropiat și un iz de băutură m-a frapat. Faptul m-a calmat și m-a dezarmat. Am rămas nemișcat și furia teribilă din ochii mei s-a prefăcut într-o privire de profund dispreț și dezgust. Totuși, prea târziu, gestul meu fusese prea vizibil. Cu ochii ieșiți din orbite a început să țipe către hangarul englez, scoțând cuvinte total ininteligibile pentru mine. Rezultatul: în câteva secunde, șase gradați, înarmați cu pistoale mitralieră și în pas alergător
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul meu soldaților în exercițiul funcțiunii, cea mai mare parte dintre ei mă examinează și mă privesc în ochi cu un amestec de morgă și dezgust. Ierarhia nu se discută. O ființă superioară îmbrăcată în uniformă, un atotputernic măsoară cu privirile o ființă inferioară în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]