1,677 matches
-
șir o carte grea, găsește extraordinar un spirit prost de al meu și râde dacă mă strîmb! Și corpul a fost profant? Când fiecare scenă era susținută cu o voință încordată și lăsa un gust amar, iar uneori un imens dezgust? Ce cunoaște el din corpul tău? Oricât l-ar fi examinat, oricât se va fi încercat să-l murdărească, să limpezească toate misterele lui? Ce știe el de vibrațiile corpului tău, starea ta normală pentru mine? Ce interes poate avea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fermă, singuratic, fără să mai pună vreodată mâna pe condei și ocupîndu-se exclusiv cu agricultura, vreme de zece ani, până la moarte. Este impresionantă și vorbitoare această totală întoarcere la pământ a lui Herculano. Am putea descifra în ea nu numai dezgustul omului cinstit față de viața publică detestabilă dar mai ales melancolica deșteptare din paradisul artificial al teoriilor sale politice. Poate că Herculano a înțeles că istoria Portugaliei, ca orișice istorie a unei națiuni vii și creatoare, este altceva decât conflictul între
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în Portugalia. Acei puțini cărturari care au acces la luminile Europei se îngrozesc de ce văd în jurul lor; se împrumutaseră constituții, legi, moravuri și cultură - dar se împrumutase prost, numai pe jumătate. Totul era hibrid, fals, steril. De aici furia și dezgustul lor, de aici critica de iconoclaști, - care nu iartă nimic; nici rege, nici religie, nici familie, nici stat. "Generația de la Coimbra" vrea să transforme Portugalia semifranceză într-o țară aidoma Franței. Se simt rușinați că părinții lor imitaseră prost modelele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în ceea ce privește factorii responsabili ai dezmățului: toți vedeau în politicieni și, mai ales, în partidul democrat al lui Antonio Maria da Silva, focarele de descompunere care duceau inevitabil Portugalia către dezagregarea finală. În tot cursul anului 1925 valul de ură și dezgust crește neîncetat. Se vorbea deschis, în case, pe stradă, în cafenele, de iminenta revoluție militară împotriva cabinetului Antonio Maria da Silva. În primăvara 1926, Guvernul încearcă să treacă prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sterilizarea și chiar anularea ei. Rezistenta acestor elemente se va face simțită mai ales ,în cursul anilor următori. Erau oameni care acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28 mai - se generalizase asupra oricărei specii de politică. În naivitatea lor, acești oameni credeau că o revoluție se poate mărgini la o bună administrație, și așteptau de la Salazar să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
inspira acum doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sumbre ale lui Cetegus, am mai mult ca oricând nevoie să văd oameni, iar micul banchet din seara asta și-ar pierde mult din farmec fără prezența lui Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi văzut ieșind fără flori, cu un zâmbet uitat pe buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prietenul și meseria și câte și mai câte... Cuvântul ăsta exprimă atâtea sentimente atât de deosebite, încât ajunge să nu mai exprime nimic. Noțiunea este într-adevăr devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
altare celuilalt. Disimularea femeii față cu bărbatul e în ordinea lucrurilor, pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat, pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus și chiar nenorocit, când e iubit de o femeie, pe care el nu o poate iubi. La douăzeci de ani iubești amorul și cauți o femeie să-l întrupezi, și femeia asta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cuceri inima prin propriile tale mijloace, nu te poate ajuta întreaga omenire cu toată știința ei, cu toată arta ei, cu toată diplomația și cu toate armatele ei. Unii se înduioșează când cugetă la pitecantrop, strămoșul omului. Alții își stăpânesc dezgustul când cugetă la om, strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât cu un adânc dezgust... 15. Un bărbat urât poate fi iubit tocmai pentru că nu are calitățile ca să fie iubit... O femeie poate iubi pe un bărbat ca să-i aline suferințele că nu poate fi iubit... Și, oare, această jertfă de sine nu poate fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau la circurile erotice pentru turiști din Place Pigalle ca să-și câștige traiul, oamenii obișnuiți, casnicele, funcționarii, studenții le fac acum doar ca să fie sociabili. Și nu pot să spun precis de ce. Este oare un efort comun de a Învinge dezgustul? Sau ca să arate că toate lucrurile respingătoare din istorie nu sunt așa de respingătoare? Nu știu. Este un efort să „liberalizeze“ existența umană și să arate că nimic din ceea ce se Întâmplă Între oameni nu este cu adevărat detestabil? Promovează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deasă. Dar dinaintea casei se destrămase. Se vedea cum de pe vânătul zăpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mă, s-a auzit o voce. Ai venit pentru spiritism? Mi-am răsucit capul. Un tip tânăr, probabil pe la douăzeci de ani, mă privea cu interes. L-am văzut studiindu-mi cicatricea, dar n-a dat nici un semn vădit de dezgust. —Da, am zis precaut. —Grozav! E întotdeauna grozav să vezi lume nouă. Eu sunt Nicholas. —Anna. Mi-a întins mâna și, ținând cont de vârsta lui și de piercing-ul din sprânceană, n-am fost sigură dacă îmi propune un salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile, sărmanele femei. Ele o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin de temeri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai fericit cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi exprim compasiunea și îngrijorarea, impulsionat de o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește care le avea în custodie. Un asiatic care aștepta nervos lângă colțul cafenelei, cu zâmbet, dinți și nădragi la fel de largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ta, bătrâne. — Corpore, a spus Vultur-în-Zbor. — Exact. Complet împotrivă. Temperaturile se ridică. Febra se întinde dincolo de hotare, dacă înțelegi ce vreau să spun. Sunt unii care recomandă o ușoară luare de sânge îbuzele i se strânseră într-o expresie de dezgust elegant), dar desigur că eu nu sunt întru totul de acord cu ei. Le înțeleg punctul de vedere, asta-i drept. Doar că, întâmplător, nu sunt de acord. Probabil din cauza educației mele liberale. Care este poziția dumitale? întrebă Vultur-în-Zbor. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând-o cu privirea. — Ca întotdeauna, răspunse ea și-l prinse de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din obligație, recunosc. Și dintr-un sentiment de vinovăție. Credeam și că m-ai putea ajuta... Voiam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]