4,618 matches
-
În lături, am auzit vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
propria identitate. Anton... Zâmbind, pipăi caseta de țigări. Da, așa e bine. Vei fi Anton al meu din Viena. Nu mai exista cale de Întoarcere. Capitolul șapte Trecuse deja de ora două Într-o după-amiază de sâmbătă, când mi-am dezlegat bicicleta. Frau Britz părea de neînduplecat, astfel că am căzut la Învoială să-mi reglez datoriile până luni, cel târziu. Pentru fiecare lună pe care reușeam s-o plătesc, puteam să mai rămân o noapte În plus. Dar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca și când ar fi fost decapitat. Literele din mijloc alunecaseră unele peste altele pentru a forma un curcubeu ilizibil, pe când O-ul negru din coadă era atât de lucios și precis, Încât părea indiscutabil matematic. Eram pe punctul de a-mi dezlega bicicleta când am descoperit că o ușă era deschisă - probabil pentru oamenii de știință Întârziați, ca să se poată strecura Înăuntru. Între ferestre și jaluzele Stegemann atârnase un afiș: „Sesiune științifică privată!“ Oare ar trebui să am o discuție cu Else
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâini. I-am arătat palmele curate. Știți, lanțul ăla... — Așa deci. Am Înțeles. Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știți. Vânătăile acelea dor cu siguranță. Încercați cu alifie pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele, mult după ce m-am ridicat din scaunul răblăgit În care stăteam. Surprinzător, inspectooarea zâmbi. Uneori pe parcurs mai apar și informații noi. Lucruri pe care nu ți le aminteai, intuiții cărora dintr-o dată le cazi pradă. Apoi e important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia. Cancelarul Sănătății purta ochelari și râdea Îmbietor, vântul ciufulindu-i părul. Cu o eșarfă Înfășurată În jurul umerilor, Gielke se mulțumise să afișeze un zâmbet pudic, dar luminos. Și pentru că poza era mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obscure. Mult timp am presupus că totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia să fac era să-mi folosesc intuiția. La sfârșit un văl avea să se ridice și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista decât o relație trecătoare. Așezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obscure. Mult timp am presupus că totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia să fac era să-mi folosesc intuiția. La sfârșit un văl avea să se ridice și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista decât o relație trecătoare. Așezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca să-l poată accepta. Probabil că a necăjit-o și a provocat-o pe maică-sa care, aflată oricum sub presiune, suferea și de anevrism. Imposibil de zis. Dar dacă lucrurile se Întâmplaseră așa, era ca și când ar fi omorât-o. Dezlegând firele Întâmplării, mi-am dat seama că existau două, dacă nu chiar trei, intrigi. Prima avea de-a face cu Dora și fiul ei. A doua Îl privea pe Hauptstein și tentativele sale de a organiza bandele orașului astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mare și, la un moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fabricarea soldaților care erau îngropați în morminte împreună cu împărații defuncți. Capacitatea unui cuptor era uriașă, putea cuprinde 350-400 de soldați. Astfel, 21 de cuptoare puteau produce odată 7.350-8.400 de soldați de ceramică. Analizând artefactele descoperite, specialiștii au dezlegat secretul tehnologiei arderii soldaților de ceramică. Statuile erau confecționate cu ajutorul unei matrițe, însă nasul, gura, ochii și urechile trebuiau sculptate înainte de ardere. În faza de ardere, soldații nu erau pictați. După scoaterea lor din cuptor, erau acoperiți cu un strat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mers. Acum, mă tot gândesc ce căutam noi acolo. Eu țineam cu Dinamo, tata cu Steagul Roșu, n-aveam nici o treabă cu mingicarii ăia de duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dai osteneala să nu lași nici un semn, căci pentru a păstra un secret nici o precauție nu e inutilă. Dacă doctorul Forester ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte, dîndu-le un sens: Cum Îl prezentase, oare, doamna Bellairs? „Omul nostru de afaceri“ - da, așa Îi spusese. Rowe rămăsese În picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să Întîmpine, foarte ceremonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cabină era o căldură insuportabilă. Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că unul dintre ele Îi va răsplăti strădania și că va auzi glasul ce-i va dezlega misterul. — Aici Comisariatul de poliție de pe Mafeking Road, auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor aeriene, cu încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-o stare de violență tot mai accentuată, pe care știam că numai el o putea potoli. În fanteziile mele, în timp ce făceam dragoste cu Catherine, mă vedeam întreținând un act de sodomie cu Vaughan, ca și când numai acesta ar fi putut dezlega codurile unei tehnologii deviante. Așteptând cât i-am comandat ceva de băut, Vaughan se uita țintă, dincolo de piste, la un avion care se înălța în aer deasupra perimetrului vestic al aeroportului. Îmi telefonase în dimineața aceea, cu o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aventură a lui Gian-Giacomo Reptigli Cumpărături, deci Menuet cu pula The parting visit Veceul Frigiderul Repetent la mitologie Suedia Afaceriștii Pula fermecata Administratorul Războiul rece Domnii aceia Eu et al ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am fost acolo fără Maja, nevastă-mea, care a rămas la Frankfurt, acolo unde locuim noi, ca să învețe pentru examenul de diplomă. I-am dus dorul, dar nu m-am plictisit. Am fost la filme, la curse de cai, am dezlegat tone de integrame. Într-o seară, după tratative îndelungate, a apărut și Luca. Luca este un foarte bun prieten de-al meu. A venit cu Sabina, care între timp i-a devenit soție, și Denis, care îi este dintotdeauna tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Drive. 11, 15, 27, 51; slavă Domnului că numărarea merge repede, sărind atâtea numere. Uite numărul 115. Ușa e deschisă, urc scara, intru într-o cameră în penumbră. Legată pe un divan e Marjorie, cu un căluș în gură. O dezleg. Vomită. Mă privește cu dispreț. — Ești un nenorocit, îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]