1,195 matches
-
fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sunt pleoapele și sacul conjunctival, pot fi prevenite prin aplicații zilnice de antiseptice, pe plagă sau pe linia de sutură și în sacul conjunctival. Se va înlătura mai întâi fașa, apoi pernuța. Dacă s-a utilizat leucoplast, acesta va fi dezlipit cu benzină sau eter. Se vor lua precauții la reînnoirea pansamentului, mai ales dacă tifonul aderă de tegumente sau gene. Regiunea perioculară va fi ștearsă cu un tampon umezit cu o soluție antiseptică. În general, pansamentul se schimbă la 2-3
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să răspund, deși simțeam în nervi o emoție curgătoare, subțire. Pentru că se întunecase bine, am mâncat o prăjitură și m-am ridicat să plec. Marcel nu vroia, s-ar fi jucat toată noaptea, dar până la urmă a trebuit să se dezlipească și el de soldații lui. Ne-am luat la revedere de la gazdele noastre și i-am promis lui Egor să trec iar în seara următoare pe la el, "doar cinci minute", ca să-i povestesc ce mai visasem. Siluetele lor, lungi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aceeași culoare o poți vedea dimineața, în bobul de rouă care arde în soare. Balena, care muiase tubul creionului cu bilă în castronaș, umflîndu-și obrajii ca o trompetistă, ivi deodată la capătul celălalt un balon mare și oval, care se dezlipi cu greu și în loc să se înalțe purtat de vânt, ca și celelalte, se lăsă încet pe podeaua camionului, unde rămase neclintit. Era ca o minge de sticlă tremurătoare. Când tremurul conteni, Balena îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umbră neagră, ascuțită, pe parchet. Am început să jucăm iar în jurul ei, dar de data asta un dans mohorât, tropăit, obositor, fără veselie. Ne-am împrăștiat prin colțurile sălii, de unde am venit spre foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion, așa că sub picioarele păpușii spânzurate se ridicase un mic rug piramidal. Garoafa l-a aprins cu un lemn luat din focul mare și, cu ochii lărgiți, am privit cum primele pale gălbui se lipesc de corpul păpușii, cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii de șanțuri, mi-a spus: "Leopold, șanțurile astea le-au pregătit pentru noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă așteptam la întrebare, știam ce-am să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parte dintr-un organism unitar. Iar în momente cum se vădește a deveni cel de acum, când interese colective încep a trece pe prima linie, în asemenea dificile momente, dacă ești de bună-credință, vei descoperi că este imposibil să mai dezlipești destinul tău de al celorlalți... Aproape gâfâie de lunga tiradă și o emoție nejustificată asemeni celei care la 10 Mai, la primele acorduri ale fanfarei, îi umple rușinos ochii de lacrimi. Aceeași nejustificată emoție, născută, se vede, doar din oboseala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă ! Un efort ca să-ți dezlipești genele, închizi grijuliu caietul cu note secrete de pe genunchi, în care, în dimineața aceasta, ți-ai însemnat, prescurtat și cu inițiale, treburile zilei. Urgența întâia, deci : soluțiunile pentru a nu mai fi iar mobilizat. 1. De redijat lista cu persoanele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și să se ridice primul, ca să meargă să-și puie la punct ținuta, pentru ca la rândul ei și Sophie să poată apoi urca ! Știe doar foarte bine cât de mult durează toaleta unei doamne ! Dar amână, numai ca să nu se dezlipească nicio secundă de ea ! Cum probabil nu se va dezlipi toată seara ! Astfel că nu va avea prilejul să schimbe cu nevolnicul Titi nici măcar câteva vorbe, să vadă, să se convingă că el a înțeles problemele ei, urmarea orelor de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la punct ținuta, pentru ca la rândul ei și Sophie să poată apoi urca ! Știe doar foarte bine cât de mult durează toaleta unei doamne ! Dar amână, numai ca să nu se dezlipească nicio secundă de ea ! Cum probabil nu se va dezlipi toată seara ! Astfel că nu va avea prilejul să schimbe cu nevolnicul Titi nici măcar câteva vorbe, să vadă, să se convingă că el a înțeles problemele ei, urmarea orelor de pasionat amor... S’il ne veut pas s’assumer aucune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noștri, și vine nemții. Cum, cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa ele ! Ce știa ele, ce știam io, copil de unșpe ani ! Că să fi știut câte zile mai avea de trăit biata mămica, nu m-aș fi dezlipit de lângă ea, să se sature de stat cu mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să însemne ceva grav, vreun... doctore ? — ...dacă insistați, vă voi dezvălui temerile mele de medic, spune șovăitor doctorul. Dar dați-mi asigurarea discreției dumneavoastră, pentru că dacă va afla
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Box, Îmi admiră perechea nouă de bocanci - ca să nu am nici o Îndoială că el mi-a furat-o pe cealaltă. Nu sta ca o plantă, bagă niște genuflexiuni cu valiza aia În brațe, să vedem dacă nu cumva li se dezlipește talpa. RÎd amîndoi vreo zece minute, timp În care am făcut o serie de alte exerciții comice, după care Gărăgău vorbește, ferm, cu siguranța omului obișnuit să nu Întîmpine rezistență: — Box, lasă-l În pace. Du-te la patul tău
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au Început să ți se miște, mergeți spre casă, ești ca o cîrpă, de somn, și ea trage de tine, spre stație, În autobuz se produce Înghesuiala obișnuită, după ce reușește să coboare și să te smulgă și pe tine, te dezlipește de pe curul bombat al unei muncitoare la, probabil, fabrica de Îndreptat șine de tren, sînteți În Calea Severinului, la a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre dormitorul lui, după ce le Îndeasă În sîn, alături de restul prăzii. În cadrul ușii, pe jos, au rămas un pachet de BT, o pereche de șosete cu eticheta prinsă de ea și o felie de cozonac. O vreme, nu-mi pot dezlipi privirea de pe acest tablou ciudat, În care apar obiecte care, alăturate, n-au nici un sens și al căror loc e În altă parte. Furia Îmi Îneacă mințile. Tot episodul nu a durat mai mult de un minut și acum am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum să Încurc așa ceva). Apoi mi-a cusut arcada. Îmi amintesc că un craniu s-a plimbat prin fața mea - sper din toată inima că era o radiografie. Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
conversație și cei de față încercaseră o surpriză, poate prea absurdă, văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la iveală faptul că devenise mai rotofei. Fața lui rotundă apărea calmă și satisfăcută, iar privirea îi era binevoitoare, deși extraordinar de intensă. Hattie, conștientă că e fixată, își întorsese capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preț de vreo trei secunde. Și din nou în ochi i se ivi acea concentrare care aducea a zâmbet. Dar nu, nu era zâmbet nici de astă dată. Se întoarse din nou spre Dogaru și rosti apăsat: Urcă-te și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre Dogaru și rosti apăsat: Urcă-te și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și numai când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ții prea mult. Foaia avusese colțul din stânga-sus îndoit de mai multe ori, așa cum Rareș își amintea că îndoise și colțul foii lui, înainte de a lipi peste el o etichetă tăiată pe jumătate, în ziua concursului. Dar acum colțul era dezlipit și dezdoit și între două pliuri se putea citi un nume scris oblic: Lenghel Iosif. Cl. II. Lic. Ion Păun Pincio. Citește, Rareș. N-am vreme de pierdut. Avea în fața ochilor o pagină acoperită c-un scris străin. Privirea fugea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acolo împreună cu mama ei, de care părea să depindă puternic. Dar în acele momente depindea într-o măsură poate încă și mai mare de evenimentele mitingului, pe care le trăia cu o intensitate ieșită din comun. Aproape că nu-și dezlipea ochii de avioanele din înaltul cerului, pe care le privea încântată, cu mâna streașină la ochi. Avea izbucniri când bătea din palme, țopăia de bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-și țină ora de dirigenție. "Nu orice grup de oameni se cheamă colectiv", le spunea el răspicat, cu o voluptate vizibilă a rostirii. Domnul Postolache, altminteri destul de mobil de felul său în timpul orelor sale de matematică, acum nu se dezlipea de catedră. "De exemplu, spectatorii dintr-o sală de cinematograf sunt un colectiv?" Dragoș știa că nu era o întrebare adresată clasei, după cum toți ceilalți știau și ei asta. "Nu, confirma domnul Postolache bănuiala tuturor, nu sunt un colectiv pentru că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]