734 matches
-
Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei de recrut. Iubirea - o complicitate incandescentă. Partitura iubirii a rămas aceeași. Acum este cântată însă mult mai allegro. Soția dozează oxigenul căsniciei. Bărbatul trebuie să știe neapărat că din garderoba zilnică a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ape 143 {EminescuOpXV 144} zorii prevestitori de ziuă amurgul " de noapte verbul e activ corăbii străbătătoare de ape " lunecătoare pe ape " împingătoare de valuri luceafăr răsăritor din noapte soare măsurător de vremuri ["CEL CE CÎNTĂ... "] 2261 Cel ce cântă se dezmiardă și pe el și pe ceilalți. ["SINGURUL LUX... "] 2267 singurul lux pe care crede a și-l putea permite omul din popor este muzica. ["LIMBĂ VERSIFICATĂ"] 2257 Cu privire la limba versificată ne mărginim la citarea câtorva versuri erotice, parte anterioare lui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
uita cu încîntare la toată această priveliște pe care înainte o cunoscuse numai de jos, neputînd-o cuprinde vreodată întreagă în ochi, așa cum putea acum. Se uita apoi la grădina care înconjura palatul pe dinăuntrul brâului de ziduri, sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi erau umezi. - Nu rămân, Hor. Fără voi nu mai pot nici eu. Dar aici m-am născut și sunt cel dintâi om care nu se va mai întoarce la țărâna lui... Vreau s-o mai văd o dată, s-o dezmierd cu palma care s-a dezvățat de ea. A doua zi s-au urcat în luntrea cea ușoară Min, Anu și Auta și patru femei, trei pământene, Nefert, Mehituasehet și Iștar, și una cerească, străina gingașă căreia i se spunea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Am rătăcit printre cuvinte Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul mi se agață cu ultimele puteri de Lumină și așteaptă..
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]
-
sinesteziile apar frecvent mai ales în stările de conștiință cu oboseală, privare psihofiziologică și stări de influență a drogurilor. Căsătoria Un alt eveniment semnificativ în viața lui Eduard Gruber este logodna cu Virginia Micle, a doua fiică a Veronicăi Micle, dezmierdată de aceasta cu numele "Fluture". Are loc la trecerea dintre anii 1890 și 1891, și este anunțat către Arhur Gorovei la data de 5 ianuarie 1991. Din datele obținute prin cercetarea documentelor de arhivă rezultă că dosarul de căsătorie al
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în jur, o simțea pană în adâncul inimii, mângâindu-i parcă, toate fibrele trupului. Privea și plângea cu singurul său ochi, adânc și cenușiu, plângea și se bucura... Numai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales și m-am hotărât... ...Când am pornit într-acolo, era într-o după amiază caldă de toamnă, pe la mijlocul lui septembrie, cântecul ciocârliilor care se înălța în văzduh îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și atmosfera să capete un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri și o înconjură pe Emmy cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce s-a întâmplat? Gestul ei de îngrijorare nu făcu decât să stârnească un nou șuvoi de lacrimi; Emmy suspina atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o claie de bucle șatene. Are ochii albaștri spre gri.“ Povești din casa din spate: fabule, amintiri personale și povestiri scurte, de Anne Frank „Am înțeles în sfârșit de ce șPeterț îl ține pe Mouschi tot timpul în brațe și îl dezmiardă. Are și el nevoie de un suflet pe care să îl țină aproape.“ Jurnalul Annei Frank, 16 februarie 1944 „Între timp, peste fericirea mea s-a lăsat o umbră. De mult bănuiam eu că și lui Margot Peter i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă, Fima stinse lumina. Îi atinse cu multă delicatețe umerii, gâtul, așteptând aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe pat În dormitor și, la fel cum Îl mângâiase pe Dimi, dezmierdă acum obrajii ei. Dar nu Încercă să dea cuvertura la o parte sau să o dezbrace, ci doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună Pe litoral scăldat de lună, Să mângâi chipuri dragi cu mâinile, Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Are un menuet cu care și-a câștigat simpatia doamnelor mai vârstnice. Posedă apoi un surâs decent și un braț ușor anchilozat de pe urma unei tuberculoze vindecate. Ascunde sub o mânecă o groaznică spintecătură ce i-o zărisem pe când se lăsa dezmierdat de o femeie întreținută de altcineva. Părea născut pentru asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul dintre ei mă jena din punct de vedere estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo nu faci nimic toată ziua. Se spune chiar că încurci bunul mers al lucrurilor. Însă dacă fabricantul e încă înșelat de forfoteala dumitale nefolositoare, nu înțeleg să mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
însoțea prin așteptarea aceluiaș POPA’S, Și-n ceața veșniciei, mă alina ușor, Uitării să îi spună de clipa ce se pierde, Și-n albia, de noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră printre zori, Dispară sărăcia din salcia de vară, Să pot muri prin crângul nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Restu-i floare la ureche! Unui cuplu bine legat Eu știu de dânsa ce îl leagă Și am să și arăt, firește: Ea tot ce nu-i aprobă, neagă Și ce-i aprobă i-ntărește. Iubitei N-am știut să te dezmierd Ca pe-o dulce pacoste; Asta-i: oamenii se pierd Din prea multă dragoste!G.L.U.P.I. Iubirea duce la căsătorie Răbdarea-i gust și e emblemă Și, mai cu seamă-un fel de pact, Să poți rămâne pe problemă
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
Vrei s-o facem pe la spate? Se Întoarse pe o parte, Își scuipă pe degete și se masă Între fese. Îi priveam de sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie de contur trasată pe pielea netedă. O cută de țesut curbată dinspre șold pînă la șale, urma firavă a unei cicatrice chirurgicale de mult vindecate. — Charles, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
blîndețe spatele Paulei, mi-am amintit coșul pieptului identic, ca și talia Îngustă și șoldurile late de Înotătoare. Ea ținuse camera În mînă, ea ținuse setul de baterii atîrnat pe umăr și le filmase pe domnișoarele de onoare cînd o dezmierdau pe mireasă În rochia ei de nuntă, apoi partida de sex consimțit a miresei cu masculul necunoscut. Ea Împărtășise panica pe care-o simțea Anne Hollinger pe cînd era violată de cei doi care dăduseră năvală În dormitor, dar camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
complet elanul erotic. Anda nu îl dorea pe el, puțin îi păsa ei de el, dorea numai să simtă de la el, prin el, gustul apropierii de moarte. Până la urmă, îi povesti ceva, târziu în noapte, în timp ce o ținea în brațe, dezmierdându-i trupul gol. Născoci ceva care să-i incite închipuirea. Dar povestea născocită pentru ea, cu tente de eroism necugetat, nu îi făcea bine. Dimpotrivă. îi readucea în memorie, imediat ce închidea chiar și pentru o clipă ochii, coșmarul căderii. Anda
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar zâmbea blând și, de îndată ce i se părea că ea începe din nou să se întristeze sau să plângă, se apuca iarăși s-o mângâie pe creștet și să-și poarte cu gingășie palmele pe obrajii ei, potolind-o și dezmierdând-o ca pe un copil. IXtc "IX" Au trecut două săptămâni de la evenimentul relatat în ultimul capitol, și situația personajelor povestirii noastre s-a schimbat atât de mult, încât ne este extrem de greu să continuăm fără să dăm unele explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cunoștință și scuturat de febră. Prințul stătea nemișcat lângă el pe perna de la canapea și, de fiecare dată când bolnavul începea să țipe sau să delireze, se grăbea să-și poarte palmele tremurătoare peste părul și obrajii lui, parcă dezmierdându-l și alinându-l. Dar nu mai înțelegea întrebările care i se puneau și nu recunoștea persoanele care intraseră și-l înconjuraseră. Și dacă Schneider în persoană și-ar fi făcut în clipa aceea apariția din Elveția ca să arunce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]