1,524 matches
-
pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi răspunse poruncitor, în vreme ce tovarășii săi descălecau și ei. Erau toți înarmați cu săbii sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină capul și răspunse imediat, căutând să acopere cu glasul său lătratul câinelui. — Casa mea e totdeauna deschisă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine galoromana, îi răspunse cu zâmbetul cel mai prietenos cu putință: - Salutare. La drept vorbind, nu credeam că locurile astea sunt atât de populate. Celălalt râse scurt, dezvelindu-și dinții stricați. — Ei, da, spuse. Cred și eu. Mă cheamă Gomer și sunt conducătorul acestor oameni. Pe aici nu trece nimeni fără să ne dea socoteală, iar voi nu sunteți de prin părțile astea. Vânători? închipuindu-și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miazănoapte. Către miazănoapte, înțelegi? Și aici ajungem la ceea ce ne interesează. îi făcu semn lui Sebastianus să se apropie de birou, pe care, fără ezitare, îl goli de toate hârtiile, măturându-l cu un singur gest larg al brațului și dezvelind astfel o hartă desenată pe piele în diferite culori: cu verde erau trasate contururile Galiilor; cu negru erau schițate sumar râurile, în vreme ce câteva pete roșii indicau principalele cetăți. Așadar, ceea ce, luminat dinspre cadrul unei ferestre larg deschise, se oferea privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o urechie dze bou o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
m-am dus la ea. M-a întîmpinat în mijlocul ogrăzii. În haina albă, încinsă cu o panglică albastră, era tot ce e o femeie încîntătoare, dar mai cu seamă era tinerețea. - Unde ai trecut așa de misterios adinioarea?I-am dezvelit misterul peregrinărilor mele: - La poștă. - Da! confirmă ea imediat, ca de obicei, fără strictă necesitate, un "da" scurt, de o copilărească grație, pronunțat aproape "ta"....Apropo de poștă, azi am primit de-acasă un caiet de note... Am să-ți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar Întrucât am făcut o imprudență: am dezvelit două hangare pentru reparația acoperișului fără a avea asigurat materialul necesar...!” minți el cu nerușinare sperând ca ministrul să nu telefoneze și atunci totul era pierdut. Ministrul Îl mai privi câteva fracțiuni de secundă, mai aprinse o țigară studiind prelung
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o să te măriți cu Horricker și o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai rău! E cel mai rău lucru de până acum. Sammler credea că Eisen Îi zdrobise fața. Iar acum se pregătea să-l lovească din nou, cu medalioanele lui. Negrul Îl lăsase din mână pe Feffer și se Întorcea. Își dezveli dinții. Eisen Îi sfârtecase pielea și obrazul Îi sângera și se umfla. Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi povestea diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Angela semna actele. Și fără Îndoială că avea să le semneze. Hai să aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu le-ar fi mărturisit cu voce tare. Elanul și-a rotit un genunchi, s-a întors și-a părăsit luminișul, îndreptându-se către pinii din apropiere, cu țopăituri elongate. Ia uite, a exclamat Ellis cu un surâs care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat în continuare cu clătitele și cafea rusească tare și extrem de gustoasă a Helenei. S-ar fi cuibărit în sufrageria confortabilă și-ar fi citit reviste pentru pescari vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după un stâlp urmărindu-i cu mult interes fiecare gest, fiecare mișcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar ia-mă o dată, că altfel ajunge dracu` înaintea ta și mă pierzi! De ce vrei să mă vezi supărată mai tare ca acum? Fiindcă prefer să privesc la doi ochi care mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și un gât lung și subțire ca un trup de săgeată care se voia terminat spre sânii pe care nu-i puteam ghici de după hainele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Se milogea ca un copil și am simțit nevoia să-l iau în brațe și să-l mângâi, dar cred că l-am apucat greșit căci a scos un schelălăit cu care a sfâșiat liniștea din jur și colții lui dezveliți de durere mi se opriră în mână. Mă mușcase destul de tare, așa că i-am dat drumul din brațe. Mă privea de jos cu dușmănie, încolăcit ca un șarpe cu capul ridicat arc, aruncând din priviri săgeți albăstrii. Mârâia... Îmi părea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și solemnitatea Ajunului de Crăciun, vrând să afișeze o demnitate ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Atunci va fi întâlnirea definitivă.” Îi simții capul rezemat la pieptul meu, apoi pe umărul drept, mă sărută, părul ei negru mă învălui, se uita în ochii mei cu privirea dilatată. „- Te iubesc”, îmi repeta întruna, și umerii i se dezveliră în lumina zilei de primăvară, și-i sărutai pielea albă ca din altă lume, cu capul îngropat în arcuirea molatică a gâtului. - „Noi suntem esența, grăi, n-avem nimic comun cu toate aceste cupluri pe care le vezi și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atunci? Singura întrebare este când și unde ne vom mai întâlni. Nimeni nu cunoaște această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală, peste blana de urs de pe covorul persan. O mișcare lejeră, dezvelindu-i ritmic coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sărutări, pentru ca în momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, îi spusei, în care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii într-o mișcare ce nu întâmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră câteva luni; mă plimbam cu mâinile la spate în camera în care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui și celorlalți. - Păcat că nu e și Lung aici! îmi rostii regretul, iar învățătorul adăugă: - Pomenește mereu de dumneavoastră, și el și soția lui... La timpul acestor vorbiri, doamna și domnul Pavel luau parte cu vădit interes, căci se dezvelea o lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau împrejurări mărunte, povestite de învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus decât oricare alt câine. — Tarosh? Valerius reuși să se ridice în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]