11,536 matches
-
1. Politici publice privind familia monoparentală în socialismtc "1. Politici publice privind familia monoparentală în socialism" În societatea românească, înainte de 1989, șansele de care beneficiau cetățenii, indiferent că erau femei sau bărbați, erau acelea de a deveni „oameni noi, multilateral dezvoltați”, prin traversarea unor statusuri succesive: de la șoim al patriei, pionier, U.T.C.-ist, la membru de partid. Marea șansă acordată de societatea socialistă decurgea însă din dreptul și obligația la muncă 1. Relațiile de familie erau marcate în perioada socialistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în care o mare pondere o au cele destinate produselor alimentare. În medie, în România se cheltuie în mod curent peste 57% din venit pentru hrană, iar pentru populația săracă 86% din venituri constituie banii necesari supraviețuirii, în timp ce în țările dezvoltate, dacă ponderea cheltuielilor pentru alimente depășește 30% din total, acest fapt este considerat un punct de pornire în calcularea pragului sărăciei (V. Dinculescu, C. Chirică școord.ț, 1999, p. 14). Politicile în domeniul populației și familiei, în general, și politicile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
interesantă paralelă se poate urmări între atributele maternității și cele ale genului. Atât maternitatea, cât și genul sunt determinate cultural și tributare contextului socioistoric dat. Tradițional, erau considerate ca datorându-se preponderent biologicului. Sunt date prin apartenența la sex și dezvoltate ulterior prin socializarea într-o cultură. Sunt naturale (în accepțiunea de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viața femeilor, deși se pot manifesta gradual și foarte divers. Maternitatea este subordonată genului ca parte importantă, care definitivează întregul. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
școli)48 și la practicile curente, alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor în activitățile de îngrijire, în rezolvarea problemelor administrativ-gospodărești49. Pentru a veni în sprijinul indivizilor aflați în necesitate, al familiilor și mai ales al mamelor, în multe țări dezvoltate a fost extins sistemul serviciilor publice pentru familie (I. Mihăilescu, 1999, pp. 164-166): 1. Servicii publice pentru menaj: • servicii de alimentație; • servicii de asistență pentru îngrijirea locuinței; • servicii pentru prestarea de activități menajere la domiciliu (pregătirea hranei, curățenie, spălat etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din viața unei familii (îmbolnăvirea mamei, absențe fortuite etc.); • servicii pentru îngrijirea vârstnicilor (la domiciliu sau instituționalizat); • servicii pentru asistența și îngrijirea altor persoane dependente (persoane cu handicap); • servicii pentru familiile cu dificultăți de socializare. 5. Servicii de consiliere familială (dezvoltate mai întâi de sectorul privat din țările puternic dezvoltate, aceste servicii au început să se extindă, sub control public, în toate țările europene și de pe alte continente). Consilierea poate fi orientată spre problemele cuplului, copiilor sau spre ambele aspecte. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
servicii pentru îngrijirea vârstnicilor (la domiciliu sau instituționalizat); • servicii pentru asistența și îngrijirea altor persoane dependente (persoane cu handicap); • servicii pentru familiile cu dificultăți de socializare. 5. Servicii de consiliere familială (dezvoltate mai întâi de sectorul privat din țările puternic dezvoltate, aceste servicii au început să se extindă, sub control public, în toate țările europene și de pe alte continente). Consilierea poate fi orientată spre problemele cuplului, copiilor sau spre ambele aspecte. O formă deosebită de servicii de consiliere familială o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
încerca să arate că nu îi dă atenție. Abia după a treia întâlnire întâmplătoare intrase în vorbă cu ea și atunci Arm îl impresionase din nou, de data aceasta prin umorul ei. Căci Liviu avea un simț al umorului foarte dezvoltat, iar Arm reușea să-i dea replici la toate glumele lui. Acest lucru îl impresiona și acum la Arm, rămăsese singura persoană care avea întotdeauna replică la glumele, la ironiile lui, iar când ironia era prea caustică reușea să-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de obicei la 4-6 pagini, cu reportaje, studii și articole despre marile succese ale economiei socialiste, planificate și supercentralizate, care producea zi și noapte pentru bunăstarea popoarelor din lumea a treia și pentru exportul pe valută forte în țările capitaliste dezvoltate, altminteri vehement criticate de către ideologii de serviciu (care tânjeau în taină, după un pachet de „Marlboro” sau după un spray „Rexona” pe care să-l poată oferi în dar nevestelor sau amantelor, că oameni erau și ei). Producea cu zel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întâi titrase cu litere de-o șchioapă, de culoare albastră, un reportaj despre translarea conspirativă a unei biserici străvechi în dosul unor blocuri, pățanie la care asistase ca martor ocular, iar mai jos plasase un editorial despre societatea socialistă multilateral dezvoltată și libertatea presei, care era admirabilă și chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Bunicul său făcuse ochii mari și parcursese cele opt pagini ale publicației ilicite de la cap la coadă și de la coadă la cap, clătinând din nasul său expresiv
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
productive, sau pe dirijarea lor spre anumi-te sectoare. Un ansamblu complex de controale reglementatoare, de politici protecționiste și de instrumente promoționale a dus la apariția industriei și sectoarelor sociale între-prinzători și concesionatori dependente de ea"1. Deci, în timp ce în țările dezvoltate, Statul se retrăgea progresiv din economie, în cele în curs de dezvoltare cu excepții, desigur se petrecea un fenomen invers. Se poate, pe baze statistice, acredita o relație de directă proporționalitate între gradul de libertate și nivelul de bunăstare al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
regionale. Astfel, descentralizarea sectorului public se realizează prin acordarea de competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
restrîngerea intervenționismului și întețirea concurenței internaționale. Regiunile au devenit subiecți ai globalizării. Politicile acestora au început să se coreleze (vezi Adunarea Regiunilor Europei, sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a devenit esența acestor reforme în majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai. Rolul guvernărilor locale a crescut, birocrația și reglementarea centralizată au diminuat, s-a răspîndit practica subvențiilor tip "bloc", sau globale, standardele de performanță tehnică și economică. În domeniul servici-ilor publice au fost preluate metode din practica afacerilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prin impozite pentru a depăși un blocaj, colectînd mai mult decît cheltuiesc pentru a frîna o explozie". Derivat din Marea Depresiune din '29-'33, programul keynesian a fost aplicat cu relativ succes după al Doilea Război Mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, constituind la vremea aceea alternativa viabilă la abordarea de tip clasic. Această adaptare rapidă a sistemului keynesian a avut loc considera R.H. Coase datorită faptului că analiza de către acesta a determinantelor cererii efective părea să fi ajuns la esența a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și a unui aparat de stat eficient, care să acționeze în sensul schimbării, reprezintă una dintre piedicile majore în țările aflate în tranziție. Microeconomia furnizează reguli clare de evaluare a performanței economice. Evaluarea eficienței, a rentabilității și productivității este bine dezvoltată și se bazează pe criterii cantitative. Dar, la nivel macroeconomic, evaluarea este mai puțin clară, existînd totuși cîteva obiective sau criterii cantitative pentru măsurarea performanței, bazate pe judecăți de valoare și teorii de raționalitate economică. 2.1.2.1. Economia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
funcționa fără birocrație. Întrebarea este cît de eficiente pot fi soluțiile sistemului birocratic? Există, în acest sens, o întreagă teorie a birocrației. Niskanen susține că utilitatea birocratică maximă va avea în vedere, mai întîi, mărimea bugetului propriei organigrame. Cea mai dezvoltată doctrină a birocrației aparține Școlii Public Choice, din Virginia. Aparatul funcționăresc este văzut ca o castă, preocupată per-manent să-și maximizeze privilegiile, deciziile publice fiind luate, în primul rînd, în favoarea sa. Birocrația produce, în general, prea multe output-uri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și tarifele erau administrate, integral sau în parte. În plus, ele trebuiau să fie motorul unei creșteri sustenabile, matrici ale utilizării eficiente a resurselor, furnizoare de stabilitate a prețurilor, echilibru extern etc. Toate strategiile de dezvoltare economică, atît în țările dezvoltate, cît și în cele în curs de dezvoltare, vreme de decenii, s-au bazat pe acest pilon principal: întreprinderea publică. La sfîrșitul perioadei Welfare-State-ului, aceasta era cel puțin la fel de eficientă ca cea privată, acționînd, în plus, acolo unde piața este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi un succes dacă se renunță la controlul prețurilor și se clarifică regimul de furnizare a serviciilor și cel de finanțare. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, și în plus capitalul este insuficient, iar instituțiile și piețele financiare sunt puțin dezvoltate, privatizarea va eșua. Dar privatizarea nu este un scop în sine. Importantă cu adevărat este crearea unui mediu concurențial pentru producția și distribuția de servicii publice. Sectorul public poate fi menținut în grija Statului, cumulat cu crearea cadrului legal și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
impozite, acordarea de subvenții și alte facilități, afectînd astfel cheltuielile publice. 7) Capacitatea de a plăti impozite, sau capacitatea fiscală. Țările bogate dispun și de o masă impozabilă considerabilă, care le permite susținerea unor cheltuieli publice superioare țărilor mai slab dezvoltate, unde baza impozabilă, ca arie și ca amplitudine, procură venituri modeste. În plus, în cele din urmă, fenomenul evaziunii fiscale torpilează acțiunea de colectare a impozitelor. Deci, pe măsură ce o țară se dezvoltă, cresc și cheltuielile publice. 8) Factori politici și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale diferitelor regiuni în spiritul coeziunii sociale. Aceasta a însemnat redistribuirea venitului național în favoarea comunităților sărace, dar și stimularea competitivității piețelor locale, care să pună în valoare potențialul divers al regiunilor. Politicile regionale au fost extrem de diverse atît în țările dezvoltate cît și în cele în curs de dezvoltare. În S.U.A., de exemplu, ea a constat în special în finanțarea de lucrări publice în comunitățile regionale și acordarea de stimulente financiare pentru inițiativele de dezvoltare ale acestora. În Franța s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
producție este extrem de inegală. De aceea, un echilibrul teritorial relativ nu poate fi atins, din punct de vedere economic, decît printr-o mobilitate crescută. Atît piața muncii cît și cea a capitalului sunt piețe imperfecte, chiar în țările cele mai dezvoltate. În ce privește piața muncii, ajustările spontane nu se produc da-torită flexibilității reduse a salariului real, urmare a prezenței unor factori de rigiditate pe diferitele piețe locale, cum sunt: existența salariilor minime pe economie; existența contractelor colective de muncă pe ramuri, sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
atrag firmele active într-un asemenea pol de creștere. Imediat, își fac simțită prezența și bănci, firme de asigurări și administrații interesate. Acești poli se caracterizează printr-un spirit antreprenorial deosebit și un mediu de afaceri foarte profitabil. În economiile dezvoltate, ei comunică, creînd veritabile rețele de dezvoltare. De obicei, o regiune se dezvoltă în jurul unui astfel de pol de creștere, datorită propagării efectelor sale. Astfel, tendințele spontane și dezvoltările anarhice se ordonează treptat pe cîteva axe de dezvoltare, în cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
regională, elementele sale, de competitivitate țin atît de condițiile locale, cît și de cele naționale, de politica regională specifică, dar și de cea macroeconomică, Dependența de politicile naționale este cu atît mai mare cu cît regiunea respectivă este mai puțin dezvoltată. Toate cele trei tipuri de regiuni depind, însă, de politica guvernului în materie de educație, cercetare, de gradul de libertate, de flexibilitate a pieței muncii, de calitatea managementului macroeconomic general. Astfel, o monedă sănătoasă, un sistem fiscal coerent, suplu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
locale ocupă un loc important în procesul transformării societăților actuale. Nu există țară bogată fără comunități prospere, iar finanțele locale joacă un rol important în dezvoltarea acestora. Fiind parte a finanțelor publice, ele influențează dezvoltarea ansamblului macroeconomic. Astăzi, în țările dezvoltate, cheltuielile administrațiilor locale reprezintă 50% și peste din cheltuielile Statului, realizînd 2/3 pînă la 3/4 din formarea brută a capitalului fix. Gradul de descentralizare e diferit de la țară la țară, iar finanțele publice sunt așezate pe două sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a făcut posibilă dezvoltarea consumului gra-ție creșterii veniturilor. Este ceea ce s-a numit fordism; Dar tranziția între cele două regimuri de acumulare nu s-a produs într-o zi. Au fost necesare decenii pentru ca fordismul să se răs-pîndească în țările dezvoltate. A fost de asemenea necesară modificarea "modului de reglare", care reprezintă a doua noțiune cheie. Pentru a înțelege cum se organizează reglarea sistemelor economice, trebuie să ne referim în primul rînd la piață, loc al schimburilor, unde se determină prețul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de a organiza o anumită formă de redistribuire". Pentru a înțelege bine sfidarea actuală ce decurge din această constatare, ar trebui să ne punem întrebări asupra naturii fenomenului actual de polarizare economică și socială. Pentru aceasta vom prezenta un raționament dezvoltat recent de Paul Krugman. Dezvoltarea tehnologiei moderne și a reglării comerciale au produs ceea ce Sherwin Rosen numește "efectul superstar". Concurența a devenit un sistem ce produce polarizare, adică inegalități, căci ea seamănă din ce în ce mai mult cu un turnir în care cîștigătorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]