2,549 matches
-
lor obiectiv valabil, de o întrebuințare reală, și se țin de partea ei analitică. Iară rațiunea, în încercările ei de a stabili ceva apriori despre obiecte și de a lărgi esperiența dincolo de marginile oricărei experiențe posibile, este cu totului tot dialectică, și aserțiunile ei iluzorie nu se potrivesc defel într-un canon pe care are a-l conține analitica. Analitica principilor va fi deci numai un canon pentru puterea de judecată, care canon o învață cum ea să aplice la obiecte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îngreuiat pe nesimțite fizica cu ipoteze cari ar dispărea îndată criticîndu-se aceste principie, fără ca prin aceasta însă să se stânjenească întrebuințarea matematicei pe acest teren (carea din contra e indispensabilă). {EminescuOpXIV 441} umană, care prin direcția naturei ei deja e dialectică, nu se va putea dispensa niciodată de o asemenea știință, care s-o-nfrîneze și să oprească prin o cunoștință de sine științifică și pe deplin evidentă pustiirile pe cari o rațiune fără legi le-ar comite negreșit în morală și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însoțirea, adică convorbirea cu gândul, fie spre încuviințare, fie spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și avut drept rezultat ridicarea unei rase de mijlocitori, a evreilor, și milionarizarea advocaților din partidul numit constituțional. De la 1866 până mai alaltăieri Austria era țara făgăduinței pentru evrei și scena politică pentru glorii advocățești; adică pentru oameni cari, prin dialectica continuă ce-o cere profesiunea lor, sunt mai puțin decât oricine în stare de-a avea convingeri puternice și de-a voi binele altuia. În Ungaria se observă același lucru: pretinsa domnie a elementului maghiar se traduce în realitate într-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mai mult, a devenit evident că subiectul este structurat pas cu pas de elementele narative care sînt responsabile în primul rînd de reprezentarea intermedierii într-un roman. O interacțiune foarte intimă pare să se desfășoare între conținut și formă. Această dialectică nu este doar un produs al operei în formă finită, ci mai degrabă o trăsătură fundamentală a procesului prin care aceasta este produsă. Teoria narațiunii va trebui să urmărească în continuare această problemă; aici nu vom oferi decît o schemă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Iahve își are profeții, regii, preoții, poporul ales și îngerii săi. Dar mandatarii lui rămîn confidenți, sclavi sau servitori care nu participă într-adevăr la substanța sa divină. Funcționari interesați de beneficiile întreprinderii, dar fără participare la capital. Hristos reinstaurează dialectica în universul tragic al separării. El funcționează cu cifra trei. În Sfînta Treime. În miracolul creștin, între doi termeni există întotdeauna loc pentru al treilea; între două părți, pentru un ombudsman; între un sfînt și un simplu credincios, pentru un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a uns 247 de sfinți și 315 preafericiți. Auguste Comte vedea în Întrupare dogma care a salvat monoteismul strict prin reintroducerea unei doze de politeism. A restabili multiplul în Unu înseamnă să plantezi trandafiri în deșert. Reconcilierea tragismului evreu cu dialectica greacă înseamnă apariția unei raze de lumină la capătul tunelului. Bergson, într-o altă ordine de idei, opunea religiilor închise, cînd zeii cetății se luptă cu și pentru ea, frumusețea unei religii deschise, în care te poți lupta pentru zeul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oamenilor și lucrurilor. Cuvintele pe care le aud sau le spun corespund imaginilor pe care le port în mine, sub pleoape? Deruta comunismului se datorează mai mult carenței de imagini decît sărăciei de idei, epuizării exemplelor umane de identificare decît dialecticii sale extenuate. El a fost îngenuncheat de învechirea uzinelor sale de vise, deloc competitive cu Hollywood-ul, cu soap-opera și cu videoclipul. Incapacitatea sa de a produce ritmuri, de a ține piept rock-ului și pop-ului, de a produce vedete
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
găsi o funcție pozitivă în ansamblu, în timp. Există un progres al suporturilor tehnice, dar progresul tehnic nu e numai cel al lui Condorcet. El este inevitabil, dar nu liniar și fără garanție. Este bazat pe o ambivalență fatală, o dialectică nesigură a cantității, pe limba încîlcită a lui Esop. O singură certitudine: nu există progres fără distrugere. Ceva s-a pierdut din gîndirea simbolică multidimensională a societăților dinaintea apariției scrisului cu notație fonetică, este evident, dar cîștigul mnemotehnic a fost
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și Alexandru cel Mare s-au mulțumit cu secretari, lăsînd în seama altora grija urmelor perene. Ci pentru că se stabilește o legătură obscură între dinamica voințelor și statica stocurilor, agrare sau simbolice, grînare și biblioteci, care își are ecoul în dialectică, mai bine elucidată în privința engramei și a programului, a tradiției și a proiectului. Fiecare știe că un individ, un grup, o societate fără amintiri își croiesc cu mare dificultate un viitor care să le fie propriu. Nașterea concomitentă a agriculturii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al orientării istorice, nu are echivalent sensibil și senzorial. Depinde în întregime de tehnicile scrise ale simbolizării. O civilizație a imaginii în sensul deplin al cuvîntului ar construi o lume lipsită de imaginație, în care ființa a învins neantizarea, optica, dialectica și prezentul, timpul. Ar fi o lume fără istorie ori relief și lipsită de simboluri, o lume imposibilă, căci nu are posibilități, abstractă datorită concreteții, și într-atît de plină, încît sună a gol. Dar de acea lume ne apropiem în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
elemente reproductive, ci și elemente de variație, de recreare a trecutului, conform nevoilor prezentului. Se vorbește de reinventarea tradiției, sau printr-o exprimare paradoxală, chiar de modernizarea ei. Inovația nu este opusă tradiției, ci complementară ei, iar cele două reflectă dialectica vechiului și a noului (Cobianu-Băcanu, 1988). Ceea ce se poate remarca în literatura sociologică ce tratează această problemă este că, pentru a analiza conotațiile atitudinale și comportamentale se utilizează termenul de tradiționalism, el având de asemenea și conotații legate de măsurare
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
relațiilor sociale mondiale, care leagă locuri distincte de pe glob, astfel încât evenimentele locale sunt influențate de evenimente ce au loc la mii de mile depărtare și invers (Giddens, 2000) Nota comună care se distinge din definițiile date globalizării este aceea a dialecticii local-global, apropiat-îndepărtat și a influențelor reciproce dintre acestea. Implicite sunt și ideea că procesul globalizării se adâncește progresiv și ideea că distincția între centru și periferie se estompează (Kearny, 1995). Complexitatea fenomenului globalizării reiese și din faptul că există cel
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
însoțirea, adică convorbirea cu gândul, fie spre încuviințare, fie spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
a lui Socrate. El este cunoscut prin mărturiile contemporanilor săi, uneori discordante. Socrate a existat istoric, dar persoana sa este înconjurată de legendă, conturată de opiniile contemporanilor formulate în etape diferite. Această imagine este compusă din ironia, pseudoignoranța și arta dialecticii, care-l caracterizau. Imaginea lui Socrate a fost permanent prezentă în decursul istoriei. Deci, existența sa istorică nu este pusă la îndoială (cu excepții). Ea este dublată de mitul socratic. O imagine unitară nu poate fi conturată. Înțelegerea personalității și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
-le că nu gândesc, sunt inconsistenți intelectual, acționează întâmplător, nu știu ce trebuie păstrat și nici cum. Cu acestea a comis o greșeală de neiertat, stârnind o ură neîndurătoare. Prin atitudinea sa, Socrate era o insultă vie. Forța sa intelectuală și arta dialecticii depășeau în toate privințele pe cele ale sofiștilor. În epoca clasică faptul religios apare ca fapt social sau civic. Zeii treceau drept protectori ai cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Binele este regele lumii gândite așa cum soarele este regele lumii invizibile. Binele este principiul care condiționează totul, atât sub raportul existenței cât și sub acela al cunoașterii. Existența și cunoașterea lui nu mai implică nici un alt principiu; știința lui este dialectica. Dialectica este știința cea mai înaltă pentru că are ca obiect cunoașterea existenței în sine. Cunoașterea dialectică constă într-o unificare a cunoștințelor adevărate. Dialectica este o știință sintetică prin aceea că leagă toate cunoștințele de una și în aceeași idee
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
este regele lumii gândite așa cum soarele este regele lumii invizibile. Binele este principiul care condiționează totul, atât sub raportul existenței cât și sub acela al cunoașterii. Existența și cunoașterea lui nu mai implică nici un alt principiu; știința lui este dialectica. Dialectica este știința cea mai înaltă pentru că are ca obiect cunoașterea existenței în sine. Cunoașterea dialectică constă într-o unificare a cunoștințelor adevărate. Dialectica este o știință sintetică prin aceea că leagă toate cunoștințele de una și în aceeași idee a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
acela al cunoașterii. Existența și cunoașterea lui nu mai implică nici un alt principiu; știința lui este dialectica. Dialectica este știința cea mai înaltă pentru că are ca obiect cunoașterea existenței în sine. Cunoașterea dialectică constă într-o unificare a cunoștințelor adevărate. Dialectica este o știință sintetică prin aceea că leagă toate cunoștințele de una și în aceeași idee a binelui. Oamenii obișnuiți se opresc, la un gen de cunoaștere între știință și ignoranță, care este opinia (cine cunoaște lucrurile frumoase, nu cunoaște
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lui Platon. A fost un autor original și fecund (cca 300 de scrieri). Epicur împărțea filosofia în canonică, fizică și etică (introducere despre natură, despre lucrurile pe care trebuie să le alegem și despre cele de evitat) (Diogenes Laertios). Respingea dialectica considerând senzațiile, anticipațiile și simțurile noastre criterii ale adevărului. Observația directă prin simțuri și intuiția obținută pe calea rațiunii sunt singurele totdeauna adevărate. Epicurienii resping dialectica deoarece la ei adevărul nu se descoperă printr-un joc dialectic al conceptelor. Obiectul
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pe care trebuie să le alegem și despre cele de evitat) (Diogenes Laertios). Respingea dialectica considerând senzațiile, anticipațiile și simțurile noastre criterii ale adevărului. Observația directă prin simțuri și intuiția obținută pe calea rațiunii sunt singurele totdeauna adevărate. Epicurienii resping dialectica deoarece la ei adevărul nu se descoperă printr-un joc dialectic al conceptelor. Obiectul științelor constă în descoperirea lucrurilor neclare, neevidente, invizibile cu ajutorul lucrurilor clare, evidente, vizibile (ex: fumul este indiciul existenței focului, care e neclar și invizibil pe dealul
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
celebre ale lui Montaigne ("Nu sunt filosof") atestă modalitatea de a filosofa care constă în a-ți bate joc de filosofie. Totuși, Montaigne a "inventat" filosofia franceză. Marele secol (XVII) a fost apolonic (ordine, lumină, sobrietate, calm, măsură, simplitate, transparență, dialectică) și dionisiac (muzică, beție cântec, dans, viață exaltată, înflăcărare, jubilație, natură) Cuvântul "dionisiac" exprimă o nevoie de unitate, o transcendere a persoanei, a cotidianului, a societății, a realității; revărsare dureros - pasionată în stări ambigue, plenare. Cuvântul "apolinic" exprimă nevoia unui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a lui Nietzsche a gravitat nemijlocit în jurul raportului său cu Socrate. Nietzsche i-a purtat lui Socrate o ură drăgăstoasă (E. Bertram). Nietzsche a fost împotriva logicianului, iluministului, non-misticului, optimistului, trădătorului tragediei în favoarea dialecticii, toate, calități ale lui Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru prima dată ca fenomen decadent tipic". Nietzsche i-a interpretat pe Socrate și Platon ca simptome ale decadenței, instrumente ale disoluției grecești, pseudogreci, antigreci. Socrate era plebeul care învingea cu dialectica. Socrate a fost "măscăriciul care i-a făcut pe oameni să-l ia în serios". Nietzsche a făcut aluzie la o cunoscută anecdotă elenă: un străin, întâlnindu-l pe Socrate într-o piață în Atena, îi spune: fața dumitale este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
căci lui i se atribuie un număr excesiv de mare de însușiri care nu pot fi întrunite niciodată într-o persoană. Principala acuzație adusă de Nietzsche lui Socrate: faptul că a distrus dionisiacul grecilor, a introdus raționalitatea împotriva instinctului. Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul care a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]