1,120 matches
-
primă lectură, mereu participativă, îți vei oferi luxul de a remarca și analiza prin ce procedee ți s-a pregătit o asemenea capcană"315. Conceptul de cititor este folosit în vederea desemnării destinatarului discursului critic, acea persoană a doua cu care dialoghează, și a numirii destinatarului direct al textului supus discursului critic, cititorul inclus în text, acel coautor care înțelege textul într-un mod personal. Monica Lovinescu vede în Dimineață pierdută un roman generos cu cititorul implicat direct, lăsat să decidă punctul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte îi căzu și câțiva stropi din aceeași proveniență. Observând că picăturile răzlețe se îndeseau văzând cu ochii, privi mai cu atenție în jur. Se stârnise o ninsoare în toată regula. "Curios fenomen", își zise dialogând cu propria-i persoană. "S-a schimbat anotimpul văzând cu ochii. Am intrat în magazin toamna și am ieșit iarna". Într-adevăr, ieșit în stradă, cu cămașa umedă din cauza căldurii din interior și a propriei transpirații, avea impresia că se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simțit cu adevărat. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui) CONCLUZIE: În concluzie, cu toate că tocmai la vârsta adolescenței - când dilemele și in certitudinile ne asaltează, ne derutează - un jurnal șiar dovedi utilitatea, prea puțini dintre tinerii veacului XXI își fac timp pentru a dialoga cu ei înșiși în paginile unui jurnal. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând simbolis mului: Lacustră de George Bacovia INTRODUCERE: Simbolismul Simbolismul, curent artistic cristalizat în ultimele două decenii ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm, să dialogăm 2. În replica selectată, punctele de suspensie au rolul de a reliefa discursul aluziv, mar când implicarea afectivă a personajului. În contextul discursului scenic, marchează gra fic un element paraverbal, pauza expresivă, conotând dezamăgirea, disperarea personajului. 3. [de când (e) lumea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scutirea României de condiția emigrării. El își argumenta cererea prin creșterea ratei emigrărilor, creștere care adusese peste 2.800 de persoane în Statele Unite. Această cifră era dublă față de cea din 1979. Derogarea avea să-i permită, de asemenea, Washingtonului, să dialogheze cu Bucureștiul pe tema reîntregirii familiilor și a problemelor umanitare 2101. Președintele a informat Congresul că a hotărît să prelungească Acordul comercial româno-american pentru încă trei ani, întrucît balanța de concesiuni din domeniul comerțului și al serviciilor este satisfăcătoare 2102
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
scoată Biserica din situația de citadelă asediată, iar pe preoți din sacristii. La puțin timp după alegerea sa, enciclica Aeterni Patris oferea un proiect de societate creștină aflat în contrast cu idealurile liberalismului și socialismului și care demonstra voința papei de a dialoga cu societatea pentru a o creștina. Leon al XIII-lea nu recunoștea originea creștină a democrației și respingea ideea conform căreia puterea putea să nu vină de la Dumnezeu căci, amintea el în 1881 în Diuturnum illud, sursa și principiul puterii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în care divergențele au fost clar marcate, iar acuzația de clerico-moderantism mult fluturată. Noul secretar și-a exprimat dorința de a reda identitatea PPI-ului, de a face din acesta un partid al familiilor și al claselor mijlocii, de a dialoga atît cu dreapta cît și cu stînga pentru a fi, începînd cu centrul, elementul federator. Libertatea sa de manevră în peisajul politic italian este limitată. Dar această politică de alianțe fără exclusivități, cu excepția neo-fasciștilor, a adus rezultate bune la alegerile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui solar) se organizează într-un fel de cod existențial verticalizant, cod învederând o anumită despovărare, de unde planarea, levitația pe o linie transorizontică, privirea oarecum calmă, dicțiunea patetic-mărturisitoare; finalmente un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atât într-o mitologie cât într-o ordine integratoare. Mai puțin decorativ decât satul pillatian, cel al transilvăneanului de la Topa Mică e un locus solus cu aură baladescă, situs modelator, inclusiv un bestiarium; o rezervație în care răposații din cimitir dialoghează cu cei vii. Pădurea, plopii, dealul, drumul, fântâna, ploaia, caii, tot atâtea realități identitare, se înscriu în imagologia oricărui spațiu rustic; analog, toate se întâlnesc în orizontul iubirilor lui Labiș! Ca la acesta, războiul e fenomen perturbator. În cadru consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin desișuri în orele fierbinți ale miezului de zi, le cheamă la festinul oferit de stăpân, cântă cu ardoare pentru a stimula hrana și a ușura siesta celor două nedespărțite tovarășe ale sale. Își găsește, totuși, timp și pentru a dialoga cu poetul. Amicul meu mi-a mărturisit că, în scurtele momente de repaus pe care și le acordă, stă de vorbă cu cele trei galinacee. Cocoșul este mai receptiv și mai disciplinat în dialog. Când poetul îi vorbește, el tace
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ce s-a umflat de mîndrie pînă a crăpat. Învierea demonstrează continuitatea vieții, recunoscută acum și de știință. Am continuat să trăim în proximitatea Sursei, chiar atunci cînd, prin opțiunea noastră, dialogul nu a mai fost posibil. Am început să dialogăm între noi, cu cele mai îngrozitoare arme. Dar ce am face fără celălalt? După ce am tăiat relația verticală, vrem să renunțăm agresiv și la cea orizontală. Crucea se descompune și iată-ne, însingurați, într-un labirint fără sens. Înomenirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care s-au aflat în mod nemijlocit la originea acestui proiect. El s-a născut la răspântia unde, la un moment dat, s-au întâlnit două discursuri: unul venit din teatru, celălalt din antropologie, discursuri pe care le-am ascultat dialogând, răspunzându-și unul altuia. Primul dintre ele, cel teatral, era înscris într-un text al lui Gordon Craig, „Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare” (în cartea Arta teatrului). Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale zeilor. Fie că sunt sau nu prezenți „în persoană”, mortul sau zeul - uneori mortul și zeul - se află efectiv acolo, în spațiul visului, acea zonă-frontieră unde zeii și oamenii, cei morți și cei vii intră în contact și pot dialoga. În tragedia greacă 1, situațiile în care un mort revine într-adevăr sub forma unei apariții efective pe scena teatrului și prinde a glăsui sunt puține la număr. De fapt, ele se reduc la trei: două la Eschil, în Perșii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de apariția efectivă a vreunei fantome? Iată de ce s-ar cuveni poate să abordăm problema prezenței și a întoarcerii morților printre pământeni, în tragedia greacă, fără a ne limita la apariția efectivă a eidolon-ului lor pe scenă, apariție venită să dialogheze nemijlocit cu cei vii. Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilortc "Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
putere. Iar waki e singurul om căruia îi este îngăduit să vadă fantoma. Numai el poate fi martorul acestei „minuni” a întrupării unui duh, numai pentru el cel întors dintre morți are un corp și o voce. Căci ca să poți dialoga cu fantomele trebuie să aparții unui spațiu marginal, acelor zone-limită în care se aventurează doar pribegii, hoinarii fără țintă, călugări sau poeți. Waki îndeplinește astfel rolul unui „luntraș” prin mijlocirea căruia se realizează trecerea din lumea morților în lumea celor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însă cu totul șovăiala, neliniștea, îndoiala. Acea îndoială fertilă, născută din imposibilitatea de a discerne cu exactitate între adevăr și iluzie, îndoială în care stă, de altfel, întreaga putere a teatrului. Dacă teatrul rămâne singurul loc unde mai putem încă dialoga cu cei morți, experiența întoarcerii lor printre noi ne este oferită aici cu tot ceea ce are ea nu numai exaltant, ci și profund dureros. Căci suntem lăsați să-i așteptăm și să-i întâmpinăm ca pe niște oameni vii, ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii ce dialoghează, cât și pe individul din afară, sub „comanda” căruia aceștia se află: protagonistul este, de fiecare dată, răzbunătorul Gustav. Nu e de ajuns să știm că el îi aude și să-i „auzim” propriile reacții - lovituri cu bastonul în podea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comunicativ-lingvistică. Integrând conceptele din primul capitol cu conceptele din al doilea capitol, prezentarea va contura o hartă a asemănărilor și deosebirilor privind felul în care vorbesc oameni din diverse culturi și cum se comportă ei când se întâlnesc pentru a dialoga. La sfârșitul capitolului cititorul va avea o „listă de control”, care îi va prezenta punctele de posibilă divergență în stilul de a comunica al unor indivizi aparținând unor culturi diferite. Va fi pus în gardă. Capitolul 4 prezintă aspectele principale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
un autoportret feminin al artistului. În același timp, operația este transmisă prin satelit și Internet la Centrul Georges Pompidou din Paris, la Galeria Sandra Gering din New York, la Centrul Multimedia din Banff și la Centrul McLuhan din Toronto. Astfel, artista dialoghează cu spectatorii și este teleprezentă („omniprezentă”Ă în spațiul virtual al transmisiilor. Ideologic, Orlan vrea să denunțe ideea de fumusețe feminină naturală, să artificializeze și să defamiliarizeze conceptul de naturalețe. Nasul artistei este remodelat după tiparul nasului Dianei (Fountainebleauă, zeița
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
greu mi-a fost să mă descurc, timp de 60 de ani, la Paris, fără umbră...”. Fără umbră, Cioran apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iași Ștefan cel Mare, nerealizat din punct de vedere artistic din motive pe care nu le-am înțeles ... 5. Al doilea interviu, o piesă în care un reporter radio se compromitea grav prin mistificarea unor interviuri (răspunsurile celor cu care dialoga fiind modificate până acolo de unde putea obține "bun de tipar"). 6. Scenariul Fascinanta și eterna Românie după fragmente din piese de I.L. Caragiale și 7 interludii semnate Constantin Popa. Scenarii și adaptări • Livada cu... oameni scenariu după cele cinci mari
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
povestea unei generații și, pe de altă parte, faptul că timpul, în curgerea lui, a șters semnele distinctive ale unuia sau altuia. În zona personalității, însă, generalul se diluează, personajele devenind, cum spuneam, distincte și recognoscibile în această vastă narațiune dialogată cu umbre și lumini... Ca și la Cehov, al cărui "Salon nr. 6" este implicit evocat de "Salonul nr.6 bis", în piesa lui Constantin Popa există o doză considerabilă de duioșie în raport cu personajul. Autorul nu-și judecă eroii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
temperamentului tumultuos în avântul zborului, a chemărilor de depășire, sentimentul morții. În ultimele volume (1960-1974), poetul se confesează la modul romantic, speculativ și reflexiv, tot mai antrenat într-o mare dezbatere în care își ia ca martor propria conștiință sau dialoghează cu un personaj imaginar. Poetul apare într-o ipostază etică, moralizează didactic și reușește să revele doar cu intermitențe semnificația majoră, supra-istorică a momentului, sau nevoia de expansiune a eului spre origini, spre marea tradiție, poarta de intrare în universul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]