179,431 matches
-
interesează opinia publică de aici și de acolo - dezbătute pe larg într-un număr, pentru ca apoi cînd cauți "urmarea"... se așterne tăcerea. Mă refer de exemplu la teme precum accesul opiniei publice la arhivele securității, la activitatea CNSAS-ului, la diferite scandaluri de corupție rămase nerezolvate etc. Bineînțeles că nu ne așteptăm ca "România literară" să aibă cu predilecție asemenea rubrici, însă de la alte publicații cu caracter mai "politic" - da, așteptăm. De departe și cît de NECESARĂ este uneori distanța, publicațiile
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
Alex. Ștefănescu Am avut norocul să-l văd pe Mircea Dinescu, de-a lungul anilor, în cele mai diferite situații. L-am văzut declamându-și versurile, provocator și melodios, în fața unor mulțimi extaziate. L-am văzut pescuind tot felul de vietăți acvatice ( inclusiv o pisică de mare, monstruoasă, adusă parcă de pe altă planetă). L-am văzut acostat pe stradă
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
această nouă istorie literară și care sînt precursorii postmodernismului ( optzecist)? Călătorind înapoi, privind din prezent spre trecut cu tandrețe, optzeciștii întîlnesc înainte de toate experimentele oniricilor de la sfîrșitul anilor ^60 ale lui Leonid Dimov, Virgil Mazilescu și Emil Brumaru, atît de diferite între ele și experiența poetică a lui Mircea Ivănescu, la care se adaugă inovațiile în proză ale membrilor Școlii de la Târgoviște ( Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu ș.a.). Dintr-o altă "stație" retrospectivă, ceva mai îndepărtată, sînt amintiți poeții de la Steaua
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
totalitate cu optzecismul. Termenii nu sînt, cum li s-au părut unora dintre sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a devenit pentru unii criteriu de
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
Rodica Zafiu Cînd același obiect e descris din perspective metodologice foarte diferite, dinspre paradigme care își au fiecare propria tradiție de cercetare, sînt firești tensiunile și mefiențele. Oricum, în asemenea cazuri e mai puțin probabilă polemica, fiind mai caracteristică ignorarea reciprocă. Interpretările pe care Constantin Noica le-a dat unora dintre cuvintele
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
cuvinte de laudă, Dicționarul academic din 1934 -, și sînt de mai multe ori evocați filologii și metodele lor; cu un amestec de respect și condescendență, în orice caz cu o oarecare distanță: "Filologul reține aici, firește, tendința vorbirii curente"; "folosințele diferite ale prepoziției, pe care filologul nu poate decît să le enumere nesistematizat" ( 1987, p. 27-34) etc. Interpretarea avansează cu prudență, făcînd opiniei lingvistice toate concesiile posibile ( cu privire la întru arhaizant, întru sinonim cu în, întru păstrat în locuțiuni), pentru a o
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
Cage, în dublu rol). Unul e artistul adevărat, talentul, prin definiție neadaptat, chinuit, contorsionat, dar ros de o surprinzătoare "meschinărie" existențială; celălalt e meseriașul stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere. Amîndoi, deși pe partituri diferite, compun, în fond, o singură voce, vocea Autorului, care e scenariul însuși Cu o autoironie dusă pînă în pînzele disperării, scenariul transformă în personaj principal tocmai the voice over, adică defectul major al unui scenariu ( conform "regulilor" de creație din
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
efectul comentat în jurul mesei la Mogoșoaia, bombardarea Verdun-ului și căderea Parisului, criza italiană și neutralitatea Greciei, revoluția portugheză și Germania "în focul exploziei". Frământările din Balcani și angrenarea vaselor aliate în Mediterana răsăriteană. Dar mai interesant este războiul văzut de diferitele personalități politice și militare, care se perindă la Mogoșoaia, Comarnic, Posada, București. O adevărată mitologie modernă, rezumată de Martha Bibescu: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier General rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la Marele Cartier General francez. Un englez
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
în arta referinței" și de "cuvântul înainte" de Ion Bulei. Rețin de aici toate informațiile judicioase asupra istoriei noastre. Din multitudinea lor reproduc următoarele amănunte: că România "era o țară înconjurată de români", condiție impusă de granițe, față de care acționau diferit "nerăbdarea sufletească a unora, neputința altora, durerea sângerândă a foarte multora, nepăsarea celor care profitau ca să se îmbogățească, speculând vremurile și situațiile, metamorfoza morală și politică..." Nu a reușit să mă convingă, în schimb, semnul de egalitate dintre Martha Bibescu
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
contractu’ cadru"), tendința analitică de extindere a mărcii lu pentru genitiv-dativ ( "dosaru’ lu... cealaltă firmă", "dosaru’ lu Viva"), frecvența conectorului pragmatic păi și a adverbului așa ca mijloc fatic. Destul de surprinzătoare mi se pare răspîndirea muntenismelor dă și pă în diferite situații de comunicare. Izbitoare e și amploarea exprimării vagi, a aproximării și atenuării ( "oameni d-ăștia, tot felul de lingviști", "o grămadă de chestii", "mă gîndesc eventual dacă aș putea cumva... cam asta îmi umbla mie prin minte", "să încheie
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Cu un titlu a cărui tălmăcire o aflăm abia în final, volumul Violetei Preda Cu gleznele întoarse propune o colecție de poezii și proze fulgurante, de notație intimistă, dezvăluind un univers feminin diafan și intelectualizat. Deși grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
încercare în poetica postmodernă: o deplasare spre epic, alegoric, figurile rococoului, formele intertextualității, îndeosebi rescriere și pastișă. Drumul spre epic trece, pentru Gheorghe Pituț, prin suprarealism, baladescul folcloric sau mai vechile obsesii moderniste, miturile genezei. Cele trei poeme sînt foarte diferite ca tehnică și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și pentru că aici autorul încearcă o temă fetiș a postmodernității: corporalitatea. Poemul e în fond
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
cei care nu asociază versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea "a descoperit existența Sensului divin al lumii noastre și că numai obstinatul ei refuz de până astăzi al acestui Sens
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul sunt valori diferite și, chiar dacă în viața noastră cotidiană credem în Dumnezeu și Îi respectăm poruncile, pe hârtie suntem liberi ca pasărea cerului. Dacă nu neapărat noi, criticii literari, "condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din încălcarea tuturor regulilor
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
grav mentalitatea. Vedem la noi cum niciun domeniu și nicio categorie n-a scăpat de acțiunea sa destructivă. La șaisprezece ani de la răsturnarea lui Ceaușescu, simțim încă din plin amprenta spiritului moscovit. De câte ori nu sunt alese în chip democratic în diferite funcții nulități caracteristice vechiului regim? Nimeni nu mai impune în fruntea catedrelor universitare, a unor instituții academice, persoane de slabă factură intelectuală și morală; și totuși, prin vot liber exprimat, așa se întâmplă prea adesea. Și culmea, cei care și-
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
de stat. Că acestor oameni li se poate cere demisia de onoare, asta e altceva. Dar profesional e o gravă încălcare a drepturilor omului să împiedici pe cineva să-și facă meseria fiindcă a fost informator. E vorba de chestiuni diferite. Dacă o persoană face rău prin felul în care își exercită meseria, asta e una. În cazul de față, dacă un informator și-a folosit meseria pentru a turna, atunci am mai putea sta de vorbă. Iau însă un exemplu
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
care continuă să deplângă starea actuală a prozei românești. Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să echilibreze cotidianul cu miticul și cu fantasticul, să creeze puncte de legătură între lumi, identități sau fețe diferite ale aceleiași identități, să conjuge filosofarea asupra condiției existențiale cu confesiunea simplă, lipsită de stridențe, cu bunele și cu relele ei. Totuși, chiar și atunci când filosofează, naratorii cărții nu exagerează, nu cad în ostentație, ci îl determină chiar și pe
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
mandat ideea asocierii la fiecare ediție cu o personalitate artistică. Extrem de interesantă și de provocatoare se pare că a fost cea cu Ostermeier, regizor viguros, provocator și inteligent care a invitat atît personalități cu care are afinități, cît și artiști diferiți, care contează, dar cu care nu comunică estetic neapărat. Mai retras ca prezență, cel puțin în aparență, fără să dea senzația că s-a amestecat prea tare în imaginea și progamul festivalului, Joseph Nadj a reușit să meargă mult în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Ești cu adevărat nebună. Dar să știi că aș fi făcut la fel ca tine! Cât despre rivalitatea dintre Maria Callas - Săgetătoare și ea - și Elisabeth Schwarzkopf, despre care s-a scris zilele acestea, e o pură aberație. Din generații diferite, abordând repertorii total diferite, ele erau prietene și reprezentau cele două mari direcții și forțe care au făcut din EMI o formidabilă casă de discuri: soprana de temperament tragic, belcantistă și verdiană, Anna Bolena de Donizetti, Violetta în La Traviata
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
Dar să știi că aș fi făcut la fel ca tine! Cât despre rivalitatea dintre Maria Callas - Săgetătoare și ea - și Elisabeth Schwarzkopf, despre care s-a scris zilele acestea, e o pură aberație. Din generații diferite, abordând repertorii total diferite, ele erau prietene și reprezentau cele două mari direcții și forțe care au făcut din EMI o formidabilă casă de discuri: soprana de temperament tragic, belcantistă și verdiană, Anna Bolena de Donizetti, Violetta în La Traviata de Verdi, și soprana
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
care transgresează limitele provincialului - se datorează unor scriitori. Cît timp am trăit în România nu am fost conștient de acest fapt datorită rutinei de zi cu zi. Dar de toate acestea mi-am dat seama abia aici, tocmai prin caracterul diferit al opiniilor și judecăților pe care le aveam în cadrul unor anumite dezbateri intelectuale. Cît despre Banat, el mi-a oferit experiența unei regiuni locuită de diverse etnii care nu s-au îmbrățișat dar care s-au respectat. Am cîștigat experiența
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
și hohotim/ și zgâriem cu ciudă pe ziduri/ și băgăm o țigară// numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura, bineînțeles". Poezia lui Augustin Cupșa este o aglomerare infinită de mici detalii menite să susțină un sentiment permanent de angoasă. Nu puține sunt însă și nereușitele. între acestea cea mai frapantă este lipsa de inspirație în alegerea
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Prima dată mi s-a întîmplat cu Jennifer Aniston, și cu oftaturile mele aferente. A doua oară am fost mai norocoasă și m-am ales cu Nicholas Cage. Care în 2005 a făcut două lungmetraje cum nu se poate mai diferite ca tonalitate: Traficantul de arme și Meteorologul. Cred că o să mă aplec asupra aceluia care sună cel mai spectaculos în context hollywoodian, adică ultimul. Am început vizionarea acestui film cu o prejudecată care mi se lățea pe retină. Mai exact
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
într-o perspectivă afiramativă, una care extinde limitele limbajului fără a atenta la însăși existența acestuia, așa cum se întîmplă de multe ori în experiențe similare. Cu alte cuvinte, pictorul testează în mai multe direcții capacitatea picturii de a acoperi zone diferite ale expresiei, dar prețul acestor investigații nu este negarea și distrugerea limbajului, ci, dimpotrivă, consolidarea lui prin diversificare. Construindu-și întregul discurs pe această plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]