4,260 matches
-
reflectau lumina becurilor. Îi căută perechea...nu era. Doar una. Ciudat. O puse pe mână. Se făcu întuneric. Oh.. nu acum...o pană de curent. Lumina se aprinse brusc. Rămase înmărmurită. Era un vis ... Un bar? O încăpere mare, iluminată difuz, cu lume pestriță. Bărbați în smochinguri negre și femei elegante cu toalete incitante. Orchestra cânta o melodie de jazz, ca o tânguire de dor. Oamenii treceau pe lângă ea însă nu o observa nimeni. Ce se întâmpla? Atunci a văzut ca
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
întoarse câtre ea, femeia dispăruse în spatele draperiilor. Ar fi mai înțelept, să plec ! » Se îndrepta spre ieșire, dar încăperea se mărea, nu reușea, să ajungă la ușă. Își păstră cumpătul și hotărâ, să încerce cheile. Camera învăluită intr-o lumină difuză avea nuanțe calde, ușor cețoase. Interesant decor, tocmai potrivit pentru aparițiile artistice. Îl captivau misterele. În jurul său, cumpărătorii îi aruncau priviri furișe.. Nu mi-am ales prea bine ziua pentru cumpărături. » Frânturi din partituri muzicale, genuri diferite se auzeau aleator
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate, când stridente, în combinații senzoriale dintre cele mai surprinzătoare: „mânzul cel alb nechează a drum”, „a sare miroase petala de măr”, „maci sângerii sfâșie albul zăpezii” sunt metafore care transfigurează concretul, redând poeziei „starea de cuvânt
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
leagä uitä de crispare.. Unindu-ne în pătimi, zburäm peste noi doi! Mä doare clipă räzleatä în care te särut Știind cä secundă și ea va dispare.. Lacrima-mi fierbinte o simți pe buze. C-o mângâiere dulce, alungi..griji difuze! Simt inima cum bate și-un dor mä-nveleste. O zvâcnire de aripi în secunde efemere. Fierbinte este geana nopții ce clipește Ne iubim simțind a Vieții.. mângâiere. © D. Theiss Referință Bibliografica: Atunci cand mä privești / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ATUNCI CÂND MÄ PRIVESTI de DOINA THEISS în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345561_a_346890]
-
așa că în noaptea asta vei dormi cu mine? Patul este destul de lat. - Da, mamă, o să dorm cu matale! După ce am mai stat cu rudele mele de vorbă, într-un târziu, am intrat în dormitorul mamei. Lăsase veioza aprinsă iar lumina difuză îi lumina fața. Dormea ca un copil, abia i se auzea răsuflarea. Am stat și am privit-o câteva minute în șir. Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
show mediatic. Este un eveniment unic. Patriarhul se roagă până la apariția Sfintei Lumini care coboară de fiecare dată în alt fel: ca o rouă strălucitoare, ca un nor alb, ca o flacără lină, ca un foc alb, ca o lumină difuză, ca un nor de scântei, ca un porumbel, ca un fulger, etc. și este văzută de întreaga asistență care izbucnește dintr-odată în strigăte de bucurie, amestecate cu lacrimi, în toate limbile pământului. Oamenii, care nu se cunosc între ei
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (II) de ION UNTARU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345728_a_347057]
-
magică. -Am nevoie de aer!Te rog! -Bineînțeles! Am un loc potrivit pentru asta. Potrivit, impropriu zis. O seră imensă în aer liber, cu flori și o multitudine de plante exotice. Într-un colț, o canapea imensă înconjurată de lumini difuze, sfeșnice electrice în formă de lumânări. Am inspirat adânc aerul proaspăt, parfumat, privind cerul senin plin de stele. -Abe, ai creat o lume de basm. -Totul se termină când încetezi să mai fii copil în sufletul tău. -Dar eu sunt
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
mi i-a cumparat pe 18 martie 1982 de la un magazin de lux de pe Calea Victoriei, pentru a-i încălța a doua zi la cea dintâi serbare a liceului la care participam, lampadarele în formă de floare de crin ce luminau difuz, odată cu venirea serii lungile coridoare zugrăvite în roșu pompeian ale Școlii, umbra deasă a cireșilor japonezi, „ningând” primăvară de primăvară în curtea interioară a liceului o horbotă de petale roz satinate, scaunele solemne și înalte, îmbrăcate în piele de Cordoba
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
Acasa > Strofe > Creatie > A VENIT TOAMNA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului a venit toamna, ceva difuz, un bal ca la carte, vântu-mi răzbate-n auz, un tangou de departe. dansează frunza, o știm, pe-o placă uitată, tangoul, în sufletul nostru intim își prelungește ecoul. cerul e negru, de scum, parcă am pictat numai vânt, nostalgia
A VENIT TOAMNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355306_a_356635]
-
se cheamă tot crimă, chiar dacă un bun avocat de hoți români sau străini, care cunoaște pe judecători și anchetatori, și pe presă și unele servicii să pună presiune, îți poate culege eliberatoare circumstanțe atenuante, de malpraxis statistic cu răspundere disipată difuz. Dacă însă curbele și histogramele statisticienilor cu adevărat sociologi cinstiți ne vor arăta că, în neexplicata criză bugetară apărută din senin 20 de ani după Revoluție, s-a scurtat cu minimum o săptămână viața a sute de mii de cetățeni
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
că, în neexplicata criză bugetară apărută din senin 20 de ani după Revoluție, s-a scurtat cu minimum o săptămână viața a sute de mii de cetățeni români, atunci noi suntem cu toții colaboraționiști la o crimă statistică, cu vinovăție partajată difuz, precum la piratarea torențială, colaboraționiști la un quasi-genocid, dar postacul nu trebuie să se inflameze, ci să păstreze un ton neutru, calm, obiectiv, evitând limbajul violent al românilor, pe care am aflat din ploaia acidă de la nord că la inventat
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
că la EXPO FUNERARE, Târg de articole și servicii funerare, 19-22 mai 2011, Centrul Expozițional ROMEXPO, din al cărui preambul online la fascinanta tematică cităm exact cifrele de genocid la lipsă la inventar sub pretext de criză, cu responsabilitate statistic difuză ca la piratarea torențială: „Datele demografice ale României urmează tendința globală de îmbătrânire a populației, care în prezent este mai accentuată în țările cu economii dezvoltate. În prima jumătate a anului 2010, populația României a scăzut cu 30.253 de
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
volumului, Cine ești tu?, prezintă un dialog între poetul-om și omul-poet, o dramă a existenței, un fir neîntrerupt cu întrebări și răspunsuri subtile, din care reiese ceea ce de fapt poeta dorește, definirea menirii poetului ca trecere lămurită în lumea difuză, ce cu greu este auzit: - Cine ești, totuși, tu, Poetule, de-mi vorbești mereu / de poezia divină ?! / - Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, / sub care-ți adun autograf cu lumină!, se întreabă la final poeta pregătind un răspuns răsunător
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
a sfîrșit, Cerul nu era croit, Ci doar scrijelit în vis Într-un colț de Paradis. IUBITEI MELE Noi ne iubim dintotdeauna, Sîntem că soarele și luna - Cînd tu răsari, eu mă sfîrșesc - Mai las un semn, mă prăbușesc, Sclipiri difuze Peste frunze, Valuri care imi curg pe frunte, Umbre mirifice-n pădure, Vai, potrivite să îndure Și frigul, ceața, si tăcerea, Eu sînt doar stupul, tu ești mierea! Referință Bibliografica: SINTEZE / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
teatru, restul personajelor, descrise minuțios de scriitor, care vrea, astfel, venind cu amănunte verdice, să le descrie caracterele complicate. Iată o scenă în care Orașul devine personaj și martor la desfășurarea acțiunii. Orașul pulsa, trăia dinluminile teraselor, din acel zgomot difuz, indicibil, amestec de muzică, râsete isterice, scrâșnet de roți, de mașini și zornăit de tramvaie. El-Coyote porni în susul străzii; mergea cu pași ușori, elastici, de dansator profesionist. În colț, pe treptele de beton ale unei case vechi, în paragină, ședea
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
mizeria de dinăuntru se vedea prin ușa de la intrare care era întredeschisă pentru a pătrunde cât de cât, aer. Gemulețul camerei era nespălat de ani de zile și astupat cu o hârtie, astfel că, prin ușa crăpată pătrundea o lumină difuză care făcea ca umbrele de pe pereți să fie pregnante, mai ales a celor de păianjeni care atârnau până deasupra patului. Curățenie generală nu se făcuse de mult. Stela, care o îngrijea pe femeia paralizată era angajată doar să se ocupe
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului fumuriu se diminuează orice formă. Și trup, și minte, și suflet sunt absorbite-n neant... * Mă uimește persistenta senzație că viața e doar gri pentru
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Seracin Publicat în: Ediția nr. 213 din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului A OPTA TREAPTĂ Spre dimineață, Andrei Azuga avusese un vis ciudat. Se făcea că urca o scară cu nenumărate trepte, la capătul căreia se întrezărea o lumină difuză. Semăna întrucâtva cu scara locuinței sale, tocmai de aceea, încă visând, își spusese nemulțumit că iarăși lăsase becul aprins pe coridor. Din cauza repetatelor scumpiri ale curentului electric, era foarte prevăzător cu treaba asta, dar poftim, se mai întâmpla uneori, căscatul
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
STEAUA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului de la miezul nopții îți simte pulsul extrasistolic răceala ei ptolemeică mi-adoarme cearșafurile deschid o fereastră sapiențială aspir fluturii viselor iluzii magmatice în lumina difuză umbra ta crește odiseic îți pictez tavanul insolent cu unghiile de la piciorul lui Columb inima mea se rotește aleatoriu între două oglinzi converse ușa mea spartană și fereasta ta fermă supraviețuiesc luptei teritoriale suflete emergente mâini devotate pacifică imperii caste
STEAUA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371030_a_372359]
-
Fur fără niciun pic de remușcare ! Mă uit din nou la lanțul și la crucea imensă pe care și le-a atârnat de gât. El și le-a pus singur acolo ! Cu siguranță sunt din aur masiv. dar din cauza luminii difuze a tavernei în care ne aflăm, galbenul strălucitor s-a transformat în negru. De fapt e ca atunci cand furam amândoi cireșe. De fapt el le fura,el se urca în copac ,eu doar încasam bătaia. Dar pe urmă am înțeles
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
sădesc bazele unor frumoase amintiri. Și chiar dacă cele de pe urmă nu se vor concretiza, florile vor fi mereu, cea mai frumoasă amintire, când o umbră va fi plăcerea. Cu romantism, tehnica lui Paul Surugiu ne introduce într-o poveste, multicoloră, difuză, care transmite sinceritate și onestitate din punct de vedere artistic. „Pictura e o terapie ce-mi dă putere. Expoziția „FLORI DE ROUĂ” este lumea mea de culoare, un univers paralel al activității mele. Pictura îmi arată că în artă nu
PAUL SURUGIU – FUEGO – „FLORI DE ROUĂ” de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370465_a_371794]
-
moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
avatar invers, lupul se transformă în ființă umană, lucrarea avatarului este umanizantă și îmi pare, prin asta, o poetică metafizică excepțională, nescrisă de nimeni până la Eugen Dorcescu . Avatar Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Câteva subiecte aparent exotice ( Femeia cu barbă și Eurovisionul) gâlgâie de umor și satiră șugubeață, dar și de îngrijorare pentru lumea în care trăim ale cărei repere morale s-au șubrezit. În toate aceste editoriale se simte o lumină strecurată difuz, dătătoare de speranță, autoarea făcând trimiteri către Divinitate și sacrificiul suprem al Mântuitorului (Veșnica Golgotă; Duminica Floriilor, sărbătoarea triumfului și izvor al tămăduirii), cât și la nerecunoștință și trădare („viteza cu care cei ce-l aclamau pe Isus în Duminica
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]