1,091 matches
-
Și Pierre Nora53 subliniase diferențele dintre memoria colectivă și memoria istorică, susținând că prima înglobează tradițiile unui grup social, în timp ce a doua este analitică, critică și rațională. Cu toate acestea, Patrick J. Geary avertizează asupra faptului că prin postularea unei dihotomii între memoria colectivă și cea istorică este ignorat contextul social și cultural al istoriei, dar și "dimensiunea politică și intențională a celor două tipuri de memorie (...). Anumite evenimente istorice, în special cele care au consecințe pozitive, sunt asimilate de către memoria
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
realitate și imagine, imaginarul conturând felul cum oamenii cunosc lumea și se raportează la ea. În opinia lui Boia, orice "imagine, chiar și cea mai realistă, presupune o intervenție cât de minimă a imaginarului"128, motiv pentru care propune depășirea dihotomiei real-imaginar, întrucât acesta din urmă este produs de spirit și nu poate fi explicat prin apel la rațiune, așa cum nici imaginea nu poate fi, în niciun moment, o copie sau o umbră a obiectului. Pentru a ajunge la imaginar, susține
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
plus, vom constata că un predicat funcțional nu are întotdeauna în mod necesar o funcționalitate de ordinul a face (cu înțelesul atribuit de R. Barthes), ci că poate, în aceeași măsură, să fie indicial (funcționalitatea lui a fi). De aici, dihotomia radicală și tradițional instaurată dintre a fi și a face nu pare să mai fie pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina 190). Pentru a ilustra, vom urmări modul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de clasă, identificând o scindare la nivelul clasei dominante care afirmă un alt tip de cod ce susține un curriculum integrat favorabil egalității sociale și implicit educaționale prin structurarea unei noi forme de conștiință individuală care nu mai operează cu dihotomia cod restrâns cod elaborat. Mediul în care se poate promova un cod integrat este cel școlar, dar inițiativa trebuie să vină dinspre comunitate. Propunându-și o abordare interpretativă, perspectiva cercetărilor etnometodologice anunțată deja la începutul capitolului, explică raportul între școală
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
context și de influența socială și trimite la modul "difuzare" din ancorarea unei RS. Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
arde pe cei nevrednici"35. "De aceea, profanul trebuie (...) să se ferească de o familiaritate cu atât mai funestă cu cât contaminarea cu sacrul este la fel de fulgerătoare prin rapiditate ca și prin efectele ei36. Din această privință, Caillois descrie o dihotomie strictă a sacrului, ce amintește de atributele tremendum și fascinans, pe care Otto le introdusese cu mai bine de două decenii înaintea sa, apelând, la rândul său, la exemplul focului, atunci când afirma că "sacrul îi suscită credinciosului aceleași sentimente precum
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
identifică două naturi umane, una religioasă și alta areligioasă, fiecare comportând propriile trăsături, experiențe și credințe specifice. Capacitatea transcenderii este însă cea care face ca separația sacrului de profan, în viziunea lui Eliade, să nu fie în permanență una fermă, dihotomia stabilită devenind instabilă, iar intervalul dintre aceste entități spirituale să poată fi parcurs în dublu sens, atât prin hierofanie, cât și prin desacralizare 56. Pornind din perspectiva omului religios, Eliade exprimă dorința și necesitatea acestuia "de a trăi în sacru
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
natura nepământească a îngerilor tensiune care, în ultimă instanță, se face responsabilă în sens pozitiv de unicitatea și calitatea unor astfel de imagini 301. Fig. 14. Fra Angelico, Fecioara cu Pruncul și patru îngeri. Detaliu Revenind la discuția noastră despre dihotomia simbolico-literală a reprezentării, într-un studiu dedicat imaginilor Jean-Jacques Wunenburger surprindea o anumită dependență a credințelor și acțiunilor religioase față de "eficacitatea naturii și funcției lor simbolice"302, arătând importanța acordată acestor concepte în rândul creațiilor artistice religioase, și nu numai
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
290. 51 René Girard, op. cit., p. 37. 52 Julien Ries, op. cit., p. 24. 53 Ibidem. 54 Aurel Codoban, Sacru și ontofanie. Pentru o nouă filosofie a religiilor, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 54. 55 Ibidem. 56 Referindu-se la problematica dihotomiilor și a intervalului "vid" dintre Dumnezeu și om, Andrei Pleșu susținea că: "tocmai spațiul acestui interval este spațiul credinței, spațiul unei potențiale întâlniri între pământ și cer. În acest interval se mișcă îngerii, urcând și coborând, ca pe scara lui
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
l'Égypte, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1968-1994, p. 141. 340 O trăsătură comună cu mult mai tânăra religie creștină era aceea că, prin moarte, omul intra de fapt în adevărata viață, dorința de eternitate fiind elementul care anima sufletul omului. Dihotomia între trup și suflet (trupul fiind un templu al spiritului) reprezenta, încă de acum mai bine de patru milenii înaintea lui Hristos, un fapt ce se profila ca fiind un adevăr absolut al credințelor religioase. 341 Franz Cumont, Religiile orientale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dezechlibrul cu ajutorul îndrumărilor stricte referitoare la regimul alimentar, suplimentate de fitoterapie. Chiar Europa, unde regimurile alimentare sunt tulburător de dezechilibrate după standardele taoiste, este locul în care a evoluat psihoterapia, ca ramură oficială a medicinei, complet separată de fiziologie. Această dihotomie medicală este tipică pentru dualismul care stă la baza gândirii occidentale. În ciuda curentelor dualiste din gândirea occidentală, un grup restrâns de specialiști nutriționiști dedicați din America și din Europa de astăzi au reușit, în cele din urmă, să redescopere „veriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
legi au fost votate de partidele din coaliția DOS în schimbul votului favorabil al partidului lui Kostunica pentru legea asupra muncii aprobată în aceleași săptămâni. Apropo de aceasta, Hiber evidențiază că principala diferență între cele două propuneri de lege rezida în dihotomia continuitate/discontinuitate, despre care am vorbit la Capitolul al doilea. În fapt, Legea asupra magistraturii aprobată în pachet confirma funcțiile pe viață pentru toate tipurile de magistrați, indiferent de grad; dimpotrivă, propunerea Ministrului Justiției introducea unele elemente care ar fi
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
unei distincții între real și virtual, care s-ar substitui unei apropieri la toate nivelele, demonstrând că acest mod de a scrie despre impactul Internetului pare chiar greșită pentru cazul Trinidad. Propunerile empirice dezvoltate pe Internet acționează împotriva unei asemenea dihotomii dintre real și virtual ce include accesul de mare viteză și lărgit, utilizarea Internetului în toate palierele societății din Trinidad, folosirea Internetului pentru a menține relațiile cu membrii familiei și prietenilor în interiorul țării și în afara granițelor și folosirea web site
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
O minciună veritabilă, completă, hotărîtă, "cinstită" (în privința valorii căreia trebuie consultat Platon) ar fi o realizare de care ei nu sînt capabili: Ei nu pot spune decît minciuni necinstite... (Nietzsche 1968b:573) Afirmații de acest gen par să semnaleze o dihotomie simplă: minciuna e de admirat dacă e spusă de oameni măreți, însă e de condamnat dacă e spusă de preoți și filosofi. Însă există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semnaleze o dihotomie simplă: minciuna e de admirat dacă e spusă de oameni măreți, însă e de condamnat dacă e spusă de preoți și filosofi. Însă există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se găsește în eseul său neterminat, publicat postum: "Despre adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
capătă sens doar ca antiteză a suveranității. Mai mult, se consideră că suveranitatea și anarhia se exclud reciproc și că sunt reciproc exhaustive. Ashley demonstrează, totuși, că problematica anarhiei funcționează doar prin formularea unor anumite presupuneri privind statele suverane. Dacă dihotomia dintre suveranitate și anarhie este în vreun fel validă, atunci în interiorul statului suveran trebuie să se găsească un domeniu al identității, omogenității, ordinii și progresului garantate de puterea legitimă; iar în exterior trebuie să existe un domeniu anarhic al diferenței
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sistemic nu pune în lumină. Totuși, ca urmare, această formă de constructivism are dificultăți în a explica similitudinile dintre state, dintre tiparele de convergență ale identității și interesului statelor. Acolo unde constructiviștii sistemici și cei la nivel de unitate reproduc dihotomia tradițională între internațional și intern, constructiviștii holiști caută să unească cele două domenii. Pentru a împăca întreaga paletă de factori ce condiționează identitățile și interesele statelor, ei aduc socialul și corporativul împreună, într-o perspectivă analitică unificată care tratează internul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
genizate. Spre exemplu, autoarele cărții The Man Question in International Relations (1998) afirmă că politica și instituțiile internaționale sunt ele însele spații vitale pentru construirea masculinității și identității masculine (Zalewski și Parpart 1998; vezi și Hooper 2000). Analizele feministe problematizează dihotomiile definitorii ale domeniului Relațiilor Internaționale, care sunt consolidate prin asocierea lor cu dihotomia de gen masculin-feminin: spre exemplu asocierea femeilor cu pacea, cooperarea, subiectivismul și politica internă "soft", iar a bărbaților cu războiul, competiția, obiectivitatea și politica internațională "la nivel
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că politica și instituțiile internaționale sunt ele însele spații vitale pentru construirea masculinității și identității masculine (Zalewski și Parpart 1998; vezi și Hooper 2000). Analizele feministe problematizează dihotomiile definitorii ale domeniului Relațiilor Internaționale, care sunt consolidate prin asocierea lor cu dihotomia de gen masculin-feminin: spre exemplu asocierea femeilor cu pacea, cooperarea, subiectivismul și politica internă "soft", iar a bărbaților cu războiul, competiția, obiectivitatea și politica internațională "la nivel înalt" (Sylvester 1987, 1994a, 2002; Elshtain 1987). Ele pun sub semnul întrebării modul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau protestează împotriva abrogării drepturilor lor de către stat sau se organizează pentru recunoașterea internațională a drepturilor omului pentru femei. În plus, abordarea obiectivistă a unei mari părți din teoria relațiilor internaționale produce o cunoaștere relativ superficială și tinde să reproducă dihotomiile care au ajuns să dividă domeniul. Aceste dihotomii sunt genizate: ele definesc puterea ca putere asupra celorlalți, autonomia ca reacție mai degrabă decât ca relație, politica internațională ca negare a politicii interne "blânde" și ca absență a femeilor, și obiectivitatea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau se organizează pentru recunoașterea internațională a drepturilor omului pentru femei. În plus, abordarea obiectivistă a unei mari părți din teoria relațiilor internaționale produce o cunoaștere relativ superficială și tinde să reproducă dihotomiile care au ajuns să dividă domeniul. Aceste dihotomii sunt genizate: ele definesc puterea ca putere asupra celorlalți, autonomia ca reacție mai degrabă decât ca relație, politica internațională ca negare a politicii interne "blânde" și ca absență a femeilor, și obiectivitatea drept o lipsă a subiectivității (feminizate). Rezumând, abordările
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
capitol despre redeschiderea recentă a dezbaterii dintre adepții ecologismului și curentul principal din Relațiile Internaționale, și vom explora posibilitatea de a folosi tendințele politice actuale în "ecologia politică globală". Aceasta implică, într-o anumită măsură, punerea sub semnul întrebării a dihotomiei subliniate mai sus și permite dezbateri mai fructuoase între ecologism, teoriile convenționale ale Relațiilor Internaționale și practicile politicii globale. Teoria politică ecologistă Există în momentul de față o literatură vastă care tratează teoria politică ecologistă, și care constituie o bază
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se căsătorește cu o femeie cu nivel redus de educație. Tipul B este mai relaxat și mai puțin competitiv, tipul C își inhibă sau reprimă emoțiile, are un comportament conformist si răbdător. Se înțelege însă că și în acest caz dihotomiile exagerate sunt simpliste... Analiza modului în care oamenii folosesc rețeaua familială arată consoarta ca fiind principalul sprijin în caz de boală. În cazul în care aceasta este absentă sau indisponibilă, copilul asigură acest rol. În cazul în care nici copilul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
să nu se fi putut elibera de opoziția sa cu realitatea și de atribuția de a satisface anumite interese, chiar dacă aceste interese depășesc acum granițele celor de clasă, putând fi identificate și în cazul altor grupuri sociale (trecând deci de dihotomia marxistă). Aceeași situație poate fi regăsită și la nivelul definițiilor propuse de alți teoreticieni, precum David Apter, Talcott Parsons, Robert Scalapino, Reinhard Bendix 24, Theodore Geiger 25, Norman Birnbaum 26 sau Erik Erikson 27, a căror clasificare rezumativă implică următoarele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]