1,082 matches
-
luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor celorlalte și tratată ca atare, este insula lui Euthanasius. Delimitarea pe capitole a avut în vedere dihotomia termenilor: pragmatic-ideal, material-imaterial, real-imaginar, fizic-metafizic. Este, însă, de remarcat că în paralelismul lăuntric al ultimelor două capitole, "corespondențele" nu sunt orientate riguros, biunivoc. Nici nu s-ar fi putut astfel decât în cazul în care am fi limitat înțelesurile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poartă de mult și în multe feluri. Ea a pendulat între primatul biografismului (Sainte-Beuve) și acela al întâietății (absolute) a operei (Proust, Valery, Malraux). Marguerite Yourcenar, de pildă, (cea care spunea că biserica îi ascundea pădurea 7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu trebuie tulburat; căci dacă ele sunt cum sunt înseamnă că există, în spatele lor, o ordine ce trebuie respectată 8, așa încât omului nu-i este permis să tulbure ordinea Universului. Trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui Euthanasius. Împărțirea în cele două categorii și aprofundarea lor în două capitole distincte a fost făcută după dihotomia criteriilor: pragmatic-ideal, material-imaterial, real-imaginar, fizic-metafizic, toate cu mențiunea că reprezintă ceea ce încearcă să fie definit contextual prin dominanta metafizică intrinsecă procesului de sublimare poetică. Înaintea descifrării a ceea ce s-a petrecut în magma ascunsă a gândirii poetice pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se-ncrețeau în drumuri 223, ca apoi, într-o variantă la aceeași nuvelă (Cezara), Oceana, duhul blând al nopții, să treacă prin apa din lac și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din această dihotomie se găsește în Memento mori: Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane/ Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer225. Pe portativul acelorași sublimări poetice intră neîndoielnic alte senzații și stări care dau întregului alte note
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespodențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s‑a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost legat toată viața de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
industrie, economie etc.). O deosebire poate, de asemenea, să fie făcută între „coevoluția cu” și „adaptarea la” un mediu în schimbare. Deși se face o distincție între un „sistem” și ,,mediul” său, este important de notat că nu există o dihotomie sau o limită clară între acestea două, în sensul că un sistem este separat de și, totodată, se adaptează la un mediu în schimbare. Noțiunea la care se ajunge privește cât de mult un sistem este legat de alte sisteme
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
care își propune studierea fenomenelor economice utilizând metode și tehnici din fizică, mai ales din fizica statistică și cea cuantică, face apel frecvent la metodele fractale și la teoria sistemelor dinamice neliniare. O realizare deosebită a acestui domeniu este depășirea dihotomiei micro/macro în economie, pornind de la faptul că, în teoria sistemelor haotice, procesele economice au aceleași caracteristici esențiale, fie că se petrec la nivel microeconomic, fie la nivel macroeconomic. O serie de rezultate deosebit de promițătoare privind fluctuațiile prețurilor în jurul punctului
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
și zeițe. Aparența e dată de faptul că întotdeauna zeița e soția unui zeu. Acesta este de fapt androgin, zeița nefiind o entitate propriu-zisă, ci shakti (forța, puterea, acțiunea ) a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de hinduși este, după părerea noastră, o formă superioară, subtilă, a dualității − arhicunoscute de omul mediu actual − dintre substanță și energie. Mai mulți
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pentru a șterge pata ipocriziei intelectuale, pată stăruitoare dacă ne referim, printre altele la această Conferință?” (p. 149). în ceea ce privește critica făcută unor scriitori din România, la o primă vedere s-ar putea spune că Monica Lovinescu cade uneori în capcana dihotomiei între scriitorii „buni” și cei „răi”. însă o citire mai atentă poate surprinde nuanțele precizate cu mare claritate în gradul diferit de implicare și colaborare a scriitorilor cu regimul, precum și evoluțiile în timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o notă bună și în numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul că autorul încă nu putea fi pe acea vreme luminat de estetica partidului comunist” (p. 88). Dihotomia dintre colaboratorii fideli ai regimului și cei care prin talent și atitudine se plasează deasupra este vizibilă și sesizată de Monica Lovinescu și în cazul altor domenii culturale cum ar fi sculptura, fiind menționat George Apostu, care face că „tânăra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
naționali și transnaționali. În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali. Repere teoretice ale dezbaterii neorealism neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism neoliberalism a evidențiat mai multe teme de controversă, între care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
exoni. Ultimul exon codifică pentru mai mult de 80 % dintre proteinele secretate. Ulterior, după 1990, s-au publicat studii care au arătat că TNF nu este un factor singular ci o familie de citokine. S-a putut demonstra, de asemenea, dihotomia funcțională netă dintre unii TNF care activează limfocitele, favorizând răspunsul imun (TNF-α ș.a.) și alți membri ai familiei care, dimpotrivă, favorizează dezvoltarea neoplaziilor (TNF-b ș.a.). l IL8 (CXCL8) induce extravazarea monocitelor, activarea macrofagelor, favorizând sinteza de integritate. Citokinele care depresează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
forma, în măsura în care acestea sunt organizate în scopuri estetice. Opera literară va ți considerată ca an întreg sistem de semne, sau ca o structură alcătuită din semne care slujește unui scop estetic precis." (p. 189, subl. ns .). Această definiție depășește deci dihotomia conținut/formă, fără a neglija un termen în favoarea altuia. Este evident, de asemeni, că structura nu este un concept aplicabil doar la aspecte formale. Wellek și Warren accentuează asupra elementelor sistem și semn din definiție, fără a le acorda însă
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
non-standard a termenului "antinomie" este aceea de a desemna opoziția dintre doi termeni categoriali sau opoziția conceptuală. În genere, sunt tratate astfel marile opoziții categoriale, însă "există tendința de a atribui statut de antinomie oricărei perechi de proprietăți opuse, oricărei dihotomii...", spune Solomon Marcus 25. Sunt considerate antinomii cupluri de termeni care se opun în mod exclusiv, precum: ființă-neființă, unu-multiplu, materie-spirit, substanță-formă, finit-infinit, contingent-necesar, simplu-compus, eterogen-omogen, imanent-transcendent, continuu-discret, schimbare-persistență, identic-diferit, ordine-entropie, determinism-libertate, empiric-rațional, intuitiv-discursiv, bine-rău, lumină-întuneric, viață-moarte, masculin-feminin, individ-societate, violență-iubire
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
manifestarea acestui joc dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea adevărată, toate sunt una, căci sunt unificate. Această cunoaștere ne apare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o mișcare în dublu sens, care conferă cuplului lor o unitate dinamică" (Solomon Marcus, Paradoxul, pp. 22-23). 24 Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, pp. 54-56. 25 Solomon Marcus, op. cit., p. 21. 26 De exemplu, dihotomia empiric-rațional a împărțit pe filosofii Greciei antice în două tabere și întreține conflictul de idei și în zilele noastre, opunând pe reprezentanții psihologiei genetice și pe cei ai psihologiei generative (Cf. Solomon Marcus, "Tipuri de înțelegere în cunoașterea contemporană", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imposibil pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt se pot obține unele succese. Soluția devine astfel una de mijloc - eterna optimizare - între a tolera viața într’un loc și a o interzice în altul, ambele locuri fiind laturi ale unei dihotomii practicate/materializate chiar la nivelul spațiului tehnologic. Altfel spus, este vorba de abandonarea unui segment al instalației concrete foulingului biologic, în schimbul protecției altuia, aceluia de interes tehnologic; cu maximum de beneficiu pentru fiecare: natură și tehnolog. Astfel, față de situația existentă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei” și, nu În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism” adresate proiectului guvernamental arată o metamorfoză
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
politicianului aspirant; reluarea, la nivel discursiv ca și În practica politică, a temelor articolului din 1858 poate proba complexitatea motivațiilor sale. Etapa „pre-politică” a lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de strategie politică. Anii formării intelectuale au avut un impact
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește sub forma unor dihotomii de tipul: subiectiv - obiectiv, artă - știință, limbaj al obiectului - metalimbaj. De asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust pot fi regăsite în diferitele tipuri de critică literară, în toate cazurile critica literară exprimând judecăți de valoare, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
distingerea a doua nivele ale limbii limba "în abstracto" și limba "în concreto" Hașdeu prefigurează unele dintre distincțiile structuraliste și poststructuraliste, iar prin teoretizarea celor două perspective sincronica (numită de el peritetică) și diacronica (numită anatetică) el ajunge la cunoscută dihotomie saussuriană" (Urițescu, 1988, p. 7). Mai mult decât atât, acelasi specialist notează că, privitor la problema "relațiilor genealogice în plan diacronic", "trebuie să relevam că Hașdeu prefigurează aici teoria modernă a schimbării lingvistice. Ne vom margini doar la a cita
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
mai apropiate de practica procedurilor de eșantionare, observând și cum se îmbină, într-un același eșantion, elemente ale diferitelor tipuri „teoretice” schițate anterior. O distincție clasică, dar inevitabilă, este cea dintre eșantioane aleatorii (probabilistice) și nealeatorii (neprobabilistice). Intuitiv, sensul acestei dihotomii poate fi sugerat spunând că, în primul caz, alegerea se face de o manieră pur întâmplătoare, printr-un mecanism care elimină intervenția subiectivă a omului sau orice altă acțiune ce ar putea introduce factori care să favorizeze alegerea unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
dintre așa-numitele concepte ideale, abstracte, latente, neoperaționale etc., „care nu au referințe observaționale (empirice) nemijlocite”, și alteleempiric referențiale, manifeste,concrete, operaționale etc., ce „definesc entități direct observabile” (vezi Vlăsceanu, 1982, pp. 258-259). O asemenea delimitare, deși rigidă, ca orice dihotomie, are meritul de a sugera foarte clar problematica operaționalizării conceptelor. Într-adevăr, un concept de tip variabil ca „vârsta” poate fi imediat evaluat în realitatea empirică (fie întrebând individul în cauză, fie discutând cu alte persoane apropiate lui, fie consultând
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care le-a pus față în față, Imperiile centrale au jucat rolul de campioane ale autorității "legislative", iar puterite aliate pe cel al portdrapelului libertății, deși pînă în 1917, prezența Rusiei în tabăra țărilor Antantei a alterat puțin această frumoasă dihotomie în alb-negru. Astfel încît, înfrîngerea austro-germană este urmată de un val de mișcări revoluționare care răstoarnă dinastiile autoritare și pun în locul lor republicile și monarhiile parlamentare. Wilhelm al II-lea este alungat din Germania, Carol I din Viena și din
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
importantă decît considerentele sociale și determină puterea să dea întîietate unei arhitecturi de mari dimensiuni, rece, de inspirație mai mult sau mai puțin neoclasică, destinată să adăpostească administrația de stat sau să devină lăcașul marilor ritualuri fasciste. În URSS, aceeași dihotomie se impune odată cu dictatura stalinistă. În țările democratice, legea profitului și a economiei de piață la care se adaugă lipsa aproape totală a unei programări urbanistice, duc la crearea unui peisaj urban uniform și monoton. Unele proiecte de locuințe populare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]