1,278 matches
-
ap arut într-un pluralism politic fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea ca o omidă care se târa pe lucruri, pe ziduri și pe noi, la fel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doarme cu pătura trasă peste cap în patul dinspre ușă. Socotesc zilele de când am venit în America și descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl numește Proust. În "timpul subiectiv", zilele s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
felicitarea tot cântată telefonic, la fel cu cea adresată d-lui V. Fetescu la aniversarea a 80 de ani de viață, ca dovadă că-mi sunt la fel de dragi și le ofer aceeași statornică prețuire ca oameni și condeieri. Felicitarea se dilată într-o amplă discuție informativă pentru ambele părți. Mă bucură mult buna dispoziție spirituală a interlocutorului meu. De câteva ori am dat semnul întreruperii convorbirii și tot de atâtea ori am continuat-o... Apoi am telefonat la Priponești lui Ionel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un alb imaculat crengile arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-o adorație mută! Cei activi întâmpină unele dificultăți deplasându-se spre locul de muncă, ori alergând după mici interese de ordin existențial. Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
au murit, nu pot muri, ele trăiesc atât cât trăiește omul și o veșnicie pe deasupra... Cu fiecare pas făcut, o peliculă nevăzută proiectează în minte alte și alte imagini, uimitoare prin prospețimea și claritatea lor. Iar, o dată cu ele, timpul se dilată, devenind foarte elastic și încăpător, în stare să cuprindă și să transmită lucruri despre care ai crede că pot încăpea doar într-o viață. Și, poate tocmai în asta constă bogăția vieții, farmecul ei inconfundabil care, oricât ai încerca, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o insulă care se putea oricând scufunda și dispărea pentru vecie. Și iarăși se lăsase noaptea deasupra mării. Stăteam lungit pe spate, întins pe nisip. Marea îmi devenise casă, sursă de hrană și adăpost. Când noaptea mă învăluia, timpul se dilata parcă, ducându-mă în urmă cu douăzeci de ani. August, 2009. M-am întors în Anglia fără dificultăți, pasager clandestin pe un vas. Nu știam ce voi putea face și nici nu trebuia să mă justific în fața nimănui. Pentru început
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
meu. O simțeam foarte aproape de mine. Stăteam cu ochii închiși, tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul unei bărci cu motor pe care ea îl auzise
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dar eficient. Presiunea din craniul lui scăzu. Chisturile și pustulele dădură înapoi. Creierul lui avea acum destul loc. Îi spuse asta și lui. — Acum singura ta grijă e să te faci bine. Orele treceau într-o clipă. Dar zilele se dilatau la nesfârșit. Stătea lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apare, promise ea și îi întoarse spatele. Iar se trezi devreme, cu o nouă senzație de panică. Tavanul unei camere străine se materializă la câțiva centimetri de fața lui. Trase aer în piept, dar plămânii lui nu voiau să se dilate. Era aproape 2.30 a.m. La 3.15, tot se mai întreba cum de uitase că-i povestise lui Mark despre Jess. Încercă să reziste impulsului de a se scula și de a asculta înregistrările întrevederilor. La 4.00, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea greutățile în dreptul pieptului și apoi le cobora spre sol într-un arc, trăsăturile lui rămîneau aceleași. Poate se ascuțeau puțin cînd trăgea aer în piept. Și se dilatau pe chipul lui deja ferm, totuși nu excesiv, cînd expira și-și flexa mușchii. Am văzut transpirația care-i udase gulerul tricoului cînd l-am ajutat să-și pună bara după gît. Respirația lui mi-a venit în față cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mînă... — Vă doresc tuturor noapte bună. Pentru Unthank-ul Mare eternitatea se apropie de sfîrșit. Timpul e pe punctul de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și orgolii : voiam să-i demonstrez puterea de a face lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși ținea la mine, m-a învățat într-o noapte să văd, adică să recapăt simțul acela pe care unele ființe din natură îl mai păstrează intact și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și ornamentele revelează apartenențele, regrupate în diviziuni: iugoslavă, musulmană, poloneză sau evreiască. Diversitatea socială și etnică a Parisului, atît de remarcabilă, se regăsește așadar pînă și în aceste cimitire pariziene, părînd domolită de situarea îndepărtată a acestor periferii. Orașul se dilată și se contractă în ritmul plecărilor și sosirilor, punînd în dificultate statisticile rezidențiale, modificînd atmosfera străzilor și cartierelor. Parisul nu ar putea exista fără periferia sa, el este inima unei aglomerări, dar o inimă nu poate bate fără trupul care
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea: — Asta e o inserție intraviteană în maculă și nimic mai mult. O înțepătură cu avastin, ca să restricționăm vasele de sânge care au împânzit aici totul. Azi, pupila e dilatată, dar în două zile va trece. Însă ce constat nu îmi place: o degenerescență în formă umedă, care a afectat ochiul în proporție de treizeci la sută, dar care poate s-ajungă până la lezarea totală a câmpului vizual. Vom încetini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din adâncul sălii exploziile cosmice aduc către el valurile din Pacific din care el însuși a răsărit, dar și atingerea catifelată a mâinilor lui Soledad Löckhaart. În mijlocul acestui cosmos care se dilată inghițind vechiul pământ, Corto rămâne imobil, incapabil să se mai miște, lovit de o inexplicabilă paralizie ce lasă doar ochilor libertatea de a descifra această cosmogonie. Este aceasta oare moartea sau mă îndrept către palatul lui Kubla Khan, unde voi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privi stomacul umflat. Se balona adesea când stătea în pat dimineața, meditând la cursul nefericit pe care îl luaseră evenimentele după Reformă. De câte ori îi veneau în minte Doris Day și autobuzele Greyhound pentru turiști, partea centrală a trupului său se dilata și mai rapid. Dar de la tentativa de arest și de la accident începuse să se baloneze din te miri ce, valva sa pilorică închizându-se brusc și nejustificat și umplându-i stomacul cu gaze neeliminate, gaze cu caracter și personalitate, iritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca pe vremea când era în viață. Îi atârna o ureche. Gâfâia. Apariția sări peste un gard și alergă după un băț care cine știe cum aterizase pe plapuma lui Ignatius. În timp ce blana cafenie și albă se apropia, ochii lui Ignatius se dilatară, priviră cruciș și se închiseră, iar el rămase fără vlagă printre cele patru perne, sperând să se găsească prin cameră niște șervețele de hârtie. * — Am venit pen’ slujba aia de portar pen’ care aț’ dat anunțu’ la ziar. — Mda? Lana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce o fumă până la filtru, o stinse și goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În jurul meu nu văd decât bătaie. Va trebui să strângeți rândurile și să prezentați un front unit. Ce l-a apucat? întrebă Liz, deschizând cutia de bere pe care o aruncase în Ignatius. Spuma țâșni și se revărsă pe stomacul dilatat de produsele Paradisului. — Ei bine, mi-a ajuns ce văd aici, spuse el furios. Foarte bine, spuse Frieda. Ia-o din loc! — În noaptea asta bucătăria este teritoriul nostru. Noi hotărâm cine s-o folosească. — Nu mai pot de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]