1,735 matches
-
plus, deoarece comenzile românești de armament în Cehoslovacia nu mai puteau fi onorate, România dorea să afle dacă putea obține din partea Marii Britanii un împrumut de 10 milioane de lire sterline pentru achiziționarea de material de război de proveniență britanică 39. Diplomatul britanic a promis că îl va informa pe ministrul de externe, Halifax, în legătură cu discuția purtată cu ministrul român. A doua zi însă, Tilea s-a adresat direct lui Halifax, repetându-i ceea ce-i spusese lui Orme Sargent cu o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întețit eforturile în vederea obținerii unei garanții britanice. Din acest motiv, Alexandru Cretzeanu, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe de la București, a plecat la Londra într-o misiune confidențială, pentru a discuta propunerile britanice din 27 martie. În discuțiile pe care diplomatul român le-a avut cu Alexander Cadogan, i-a expus acestuia punctul de vedere al guvernului de la București, potrivit căruia alianța cu Polonia trebuia să funcționeze oricum în cazul oricărui atac, chiar dacă aranjamentele tehnice fuseseră realizate pentru eventualitatea unei agresiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai multe lucruri. În primul rând, este uimitor de firav în uniforma lui albă. Este singurul îmbrăcat în alb; toți ofițerii care-l urmează, ceilalți prinți, poartă uniforme de diferite culori, bărbații în ținută neagră sau în uniforma aurie a diplomaților. Se mișcă într-un fel de lume a lui, izolat de ceilalți, cu o ușurință, o grație infailibile de care simt că este conștient. Tuturor femeilor care se prăbușesc în reverențe la trecerea sa, le ia delicat mâna, și, cu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
momentul în care ne-am luat rămas-bun! Sunt cu totul de acord cu tine în ce privește chestiunea dintre M. și Papà. Nu se poate câștiga o țară doar fiind drăguț cu câțiva oameni și apoi purtându-te urât cu ei prin intermediul diplomaților. Ce plictisitor trebuie să fie pentru tine să auzi toate complimentele acelea plate, pe care ți le fac. Eu nu am făcut niciodată asta, nu-i așa? Ce nătâng trebuie să fie R.48 dacă nu-l interesează caii săi
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
domnul și boierii se refugiază în Țara Bârsei. Z. surprinde cu accente dramatice starea dezastruoasă a refugiaților și ostilitatea localnicilor față de pribegii aidoma lăcustelor. Ulterior luptele pentru domnie între Alexandru Suțu și Constantin Ipsilanti se duc la Constantinopol și prin intermediul diplomaților marilor puteri, prinse într-un conflict care îl anticipează pe cel beligerant. Din 1806 țara se transformă în teatru de luptă și furnizoare pentru oștile străine, încleștate în războiul ruso-turc, câștigat de Rusia în 1812, prin izbânzile unor comandanți ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată. Dezabuzat, Ulise este conștient de faptul că nici pe el și nici pe colegii săi călătoria nu i-a făcut mai buni203 și pentru a evita decalajul între imagine și realitate, diplomatul din Itaca are un plan: să-l închidă pe Ulise în închisoare în secret, să spună că el n-a fost niciodată acolo și să lase să i se propage legenda ca să prospere turiștii și comerțul clădit pe faima sa
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
m...rturiile unuia care se Întorsese de «acolo». Ca si cum simplul fapt de a ni se povești putea s... ne transmit... ciumă”. Deși nu a existat o rebeliune masiv... Împotriva regimului titoist, s-au Înregistrat În schimb numeroase dezert...ri ale diplomaților aflați la post În ț...rile comuniste și s-au creat grupuri de rezistent... În Croația (grupul lui Dusan Brkic) și mai ales In Muntenegru (grupul lui Ilia Bulatovici), unde popularitatea Rusiei și a lui Stalin atingea cele mai ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
latină și greacă la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1939), lucrează în Ministerul Propagandei Naționale (1940-1942), apoi la Ministerul Culturii (1943), de unde este trimisă la Institutul Român din Madrid. Din 1946, rămâne definitiv în Spania, căsătorindu-se cu diplomatul lituanian Bodisco, autoexilat și el în Occident. Din când în când, vocea ei se face auzită la Radio Madrid, iar numele îi apare în presa spaniolă. După dispariția soțului ei, B. se instalează, în 1962, la München ca angajată la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
a fondat împreună cu N. Iorga, Dimitrie Gusti, O. Goga ș.a. Cercul Analelor din București - importantă instituție a Conferințelor franco-române, afiliată la Cercul Analelor din Paris - și a participat, alături de N. Iorga, la întemeierea Ligii Culturale; în 1927 a înființat cu diplomatul Nicolae Pillat „Biblioteca universală pentru sprijinirea traducerilor”. Din 1922 a făcut parte din comitetul de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuală de la Geneva (de pe lângă Societatea Națiunilor) și din 1930 e în Comitetul Internațional pentru Difuzarea Artelor prin Cinematograf. Fondatoare, alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
sau dansatoare profesionistă, n-am înțeles prea bine din prima întrevedere. Ne-am întreținut mai deunăzi pe tema lipsei de perdele la ferestrele olandeze. − Ca să vezi! Invită-ne mai des pe la tine, Rudi! Relațiile internaționale nu trebuie lăsate în seama diplomaților de meserie. Sunt pentru un internaționalism jungian, la nivelul fantasmelor și arhetipurilor, unde diferențele culturale se estompează. În somn trecem prin orice ziduri și veșminte; vecinătatea devine promiscuitate. − Eu zic să n-aștepți chiar până te fură somnul, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
1975; O problemă de familie, [București, 1977]; Un băiat de nădejde (în colaborare cu Nicuță Tănase), București, 1977; Un tânăr cu pretenții, București, 1978; O problemă de caracter, București, 1979; Noaptea ultimelor gânduri, București, 1981; Răspântia periculoasă, București, 1982; Salonul diplomaților, București, 1982; Un om de milioane, București, 1983; Niciodată nu e prea târziu, București, 1984; Un om insuportabil, București, 1984; Comoara din pădure, București, 1986; Întâlnire peste ani, în Tezaurul. 9 piese într-un act, București, 1986; O logodnică dificilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
nou bătută. În urma loviturilor, la controlul medical i se atestă șaptesprezece leziuni și o fractură toracică. Un incident ce provoacă Însă un adevărat scandal internațional este agresarea În fața casei opozantei a ambasadorului Marii Britanii În România, Hugh Arbuthnott, În ianuarie 1989. Diplomatul Încercase să o viziteze pe Doina Cornea pentru a vedea dacă nu i se Întâmplase ceva. De asemenea, ca represalii la Încăpățânarea disidentei de a nu tăcea, Horațiu Iuhas, fiul Doinei Cornea, este concediat de la serviciu, iar fiicei opozantei, Ariadna
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
poate fi eradicată între granițele unui stat printr-o acțiune militară hotărâtă și eficientă. Un efect frecvent al acestei metode este izgonirea elementelor teroriste rămase din cadrul organizației în exil. Campania poate fi astfel continuată în străinătate, implicând inclusiv atacuri împotriva diplomaților statului-țintă, sperându-se prin aceasta că își vor putea relua lupta pe teritoriul de unde au fost îndepărtați; o soluție politică dictată de stat, care oricum face destule concesii anumitor grupuri, soluție care va elimina treptat grupările teroriste. Aplicarea acestei metode
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Sturdza I-a mărturisit consuluilui francez la Iași, Huber, intenția sa de a realiza din cel două țări românești “o altă Belgie”. În 1850 Barbu Știrbey a creat corpul dorobanților și al grănicerilor, recurgând la Împrumuturi de armament din Belgia. Diplomatul J. Poumay, viitorul consul general al Belgiei la București, informa guvernul său, În vara anului 1857, asupra intenției românilor de a face apel la contele de Flandra, iar Blondeel consemna În rapoartele sale că În Principate se manifestă opoziție față de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
dobândit independența de sub tutela britanică pe calea luptei armate. Aici însă miza geostrategică a controlului accesului prin strâmtoarea Bab-el-Mandheb era atât de mare în contextul războiului rece, iar influențele din exterior (sovietice, britanice, americane) atât de intense, încât chiar și diplomatul Albion a recurs la forță directă pentru a include Adenul și protectoratul britanic al Arabiei de sud (platoul Hadhramaut) în nou creata Federație a Sultanatelor și Emiratelor de la Golful Persic. Acest gest a declanșat în 1962 rezistența armată a grupărilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
rang și întâietate și formalismul său gol, reprezintă tocmai antiteza modului de viață democratic. Chiar și cei care nu erau în întregime convinși că politica de putere este un atavism elitist au fost înclinați să vadă politica de prestigiu a diplomaților ca pe un joc anacronic, frivol și înșelător, lipsit de orice legătură organică cu problemele politicii internaționale. În fine, spre deosebire de menținerea și sporirea puterii, prestigiul este rareori un scop în sine. Deseori, el constituie unul dintre instrumentele prin care politicile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ambasadorii și miniștrii* să fie primiți separat. Când ministrul spaniol, care nu aflase de modificare, și-a făcut apariția pe 1 ianuarie la Casa Albă pentru recepția ambasadorilor, nu a fost lăsat să intre. În consecință, Spania și-a rechemat diplomatul și a protestat în fața guvernului american. O națiune care tocmai își pierduse un imperiu și trecuse în rândul națiunilor de mâna a treia a insistat ca măcar prestigiul să-i fie lăsat comparabil cu fosta sa glorie. În 1946, când
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
opune Austriei pentru menținerea balanței de putere în Balcani. În acea zi, ambasadorul britanic la Berlin raporta guvernului său că „un conflict general era imposibil, deoarece Rusia nici nu voia, nici nu putea să pornească la război”4. După cum spune diplomatul, aceeași opinie predomina și la Viena. Nu era clar pentru nimeni dintre cei interesați nici dacă Marea Britanie va intra în război de partea Franței și a Rusiei. La 1 iunie 1914, ministrul de Externe britanic afirma în Camera Comunelor, confirmând
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
americano-spaniol, de a unifica puterile europene în sprijinul monarhiei spaniole și împotriva republicii americane i-a nemulțumit pe consilierii acestuia. Dar chiar și în 1914, în ajunul primului război mondial, există în multe dintre declarațiile și rapoartele politicienilor și ale diplomaților o urmă de regret melancolic pentru faptul că indivizi care aveau atât de multe în comun vor fi acum obligați să se despartă și să se identifice cu grupurile luptătoare aflate de o parte și de alta a frontierelor. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unde este formulată politica externă și de unde provin impulsurile pe care reprezentanții diplomatici le transformă în politică externă propriu-zisă. În timp ce Ministerul de Externe constituie creierul politicii externe, reprezentanții diplomatici sunt ochii, urechile, gura și degetele sale, precum și materializările sale itinerante. Diplomatul îndeplinește trei funcții de bază pentru guvern - una simbolică, una legală și una politică. Reprezentarea simbolică Diplomatul este în primul rând reprezentantul simbolic al țării sale. În această calitate, el trebuie să îndeplinească mereu funcții simbolice și să intre în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externă propriu-zisă. În timp ce Ministerul de Externe constituie creierul politicii externe, reprezentanții diplomatici sunt ochii, urechile, gura și degetele sale, precum și materializările sale itinerante. Diplomatul îndeplinește trei funcții de bază pentru guvern - una simbolică, una legală și una politică. Reprezentarea simbolică Diplomatul este în primul rând reprezentantul simbolic al țării sale. În această calitate, el trebuie să îndeplinească mereu funcții simbolice și să intre în contact cu funcțiile simbolice ale altor diplomați și ale guvernului străin în statul căruia este acreditat. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și înaltei societăți din capitala respectivă. Acest obicei, care a fost obiectul multor comentarii nefavorabile în țările democrate, nu este în principal expresia înclinației către lux a anumitor diplomați, ci îndeplinește o funcție specială în schema reprezentării diplomatice. În timp ce socializează, diplomatul nu acționează în numele său ca individ, ci ca reprezentant simbolic al țării sale. În această calitate, ambasadorul sovietic invită anumite persoane la comemorarea Revoluției din octombrie 1917. Prin el (identitatea sa este irelevantă pentru scopul său simbolic), Uniunea Sovietică este
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
chiar să-i depășească, Uniunea Sovietică - acționând nu foarte diferit de un debutant care își face apariția în societate - dorea să demonstreze în mod simbolic că era un stat cel puțin la fel de capabil ca restul națiunilor. Reprezentarea legală De asemenea, diplomatul acționează ca reprezentant legal al guvernului său. El este agentul legal al guvernului său în același fel în care o corporație națională cu sediul în Wilmington, Delaware, este reprezentată de agenți legali în alte țări și orașe. Acești agenți acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anterior intră în vigoare. El le oferă protecție juridică tuturor cetățenilor americani aflați în țara respectivă. Poate să reprezinte Statele Unite la o conferință internațională sau în cadrul instituțiilor Națiunilor Unite și să voteze în numele și conform instrucțiunilor guvernului său. Reprezentarea politică Diplomatul, alături de Ministerul de Externe, determină politica externă a țării sale. Aceasta este de departe cea mai importantă funcție a sa. Așa cum Ministerul de Externe este centrul nervos al politicii externe, reprezentanții diplomatici sunt fibrele sale nervoase, ce transmit semnale în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sale. Aceasta este de departe cea mai importantă funcție a sa. Așa cum Ministerul de Externe este centrul nervos al politicii externe, reprezentanții diplomatici sunt fibrele sale nervoase, ce transmit semnale în ambele sensuri între centru și lumea exterioară. Pe umerii diplomaților stă principala povară de a îndeplini cel puțin una dintre cele patru funcții ale diplomației analizate anterior: ei trebuie să evalueze obiectivele celorlalte state și puterea reală sau potențială de care dispun ele pentru a-și îndeplini obiectivele. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]