1,072 matches
-
formă, este utilizat conceptul de diagnostic, fiind considerat mult mai cuprinzător și totodată mai relevant, din punct de vedere al conținutului informațional oferit. Etimologic, termenul „diagnostic” provine din limba greacă și sub aspect semantic se traduce prin „apt de a discerne”. Diagnosticul presupune identificarea unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente. Inițial a fost utilizat cu succes în domeniul medical, indicând anumite afecțiuni ale pacienților, pornind de la anamneză spre investigații profunde, pentru a determina tratamentul adecvat, a elimina cauzele și
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
pe care-l conține Însă, va fi ușor de cunoscut că aceeași Întindere care constituie natura corpurilor, constituie și natura spațiului, astfel Încât nu diferă Între ele, decât așa cum natura genului sau a speciei diferă de natura individului; iar pentru a discerne mai bine care e adevărata idee ce o avem despre corp să luăm ca exemplu o piatră și să-i Înlăturăm tot ceea ce știm ca neaparținând naturii corpului; așadar, să Înlăturăm mai Întâi duritatea, deoarece dacă transformăm piatra În pulbere
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
învățământ. Dorind să cunoască situația reală a școlilor din cele două județe, Eminescu începe în vara lui 1875 o amplă acțiune de inventariere a localităților, cu numărul de contribuabili, starea economică a locuitorilor, posibilitatea de funcționare sau înființare de școli. Discerne, mai ales, între posibilitățile reale și propunerile neconvenabile ce i se fac: „La Rediu, proprietăreasă să fi promis a face local de primărie și școală”, dar pentru a fi „avantagios” el trebuie „să vie în mijlocul drumului între Rediu și Brodoc
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o tendință bine definită. Același lucru se poate spune și despre manuscrisele de la Marea Moartă. În câteva ediții moderne ale Bibliei ebraice 1, formele ketiv sunt trecute în text fără semne vocalice, din moment ce vocalizarea lor nu s-a transmis. Gordis discerne două etape în dezvoltarea formelor qere; la început, acestea aveau rolul de a atrage atenția celui ce citea în public textul biblic asupra anumitor aspecte, cum ar fi, de exemplu, evitarea unei posibile blasfemii în pronunțarea cuvintelor. Aceasta ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o casă la țară, la Dieppe. Apoi, când casa e gata, o părăsește dezamăgit. Se-aseamănă unui personaj, lui Șatov, din Demonii, care îi spune lui Stavroghin: „Ă Dumneata ești ateu, pentru că ești aristocrat, ultimul aristocrat. Nu mai știi să discerni binele de rău, pentru că ai încetat să-ți înțelegi poporul. Vine o nouă generație, ieșită din inima poporului, și n-o vei cunoaște deloc nici dumneata, nici alte Verhovenski, fiul ca și tatăl, nici eu, pentru că și eu sunt un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
riscă să rămână, în fond, el însuși o virtualitate, asemenea rataților, pe care-i admiră, dar printre care, totuși, n-ar vrea să se găsească. „Tragedia mea, o spune la un moment dat, este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). În fond, cum să se lecuiască Cioran de sine însuși? În fine, spaima de a nu putea scrie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am ajuns la acreala asta searbădă, la acest neant penibil în care vegetez” (I, 202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). Dar, cum în locul anarhismului de odinioară s-a instalat resemnarea, lui Cioran i-e greu să joace până la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să meargă împreună" logici care sînt în același timp complementare, contra-dictorii și aleatorii". Această gîndire complexă e concepută ca o deschidere a spiritului care "leagă ce e despărțit și compartimentat, care respectă diversitatea, recunoscînd-o în același timp, care încearcă să discearnă interdependențele". Evoluția reală a concepțiilor Grupului ce-lor Zece trecerea de la o viziune pozitivistă asu-pra științei la o perspectivă mai critică, repunerea sub semnul întrebării a unui anumit număr de afirmații ale savanților, neîncrederea față de teh-noștiință poate fi ilustrată prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Barbu Cioculescu, spirit epic, imaginativ, inspirat, versatil și stilist ironic, este un om de atitudine. Franchețea își dă mâna cu gustul infailibil de a aprecia, de pildă, ediția de poezii postume ale lui Ion Caraion, îngrijită de Emil Manu. Criticul discerne "calitatea indubitabilă de material intern al acelor versuri testamentare, mărturie a unui eu sisific, dinăuntru și dinafară martirizat". Referindu-se la recent publicatele "Agende literare" ale lui Eugen Lovinescu, Barbu Cioculescu reface ultimii trei ani de viață ai mentorului "Sburătorului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bătaie totala intransigență în ceea ce privește necesara revizuire a ierarhiilor istoriei noastre literare. Sub semnul întrebării sunt puse scrierile lui Geo Bogza (cu excepția ediției neadulterate din "Cartea Oltului"), acest academician, profesor sinecurist, care i se pare un autor minor dacă nu mărunt. Discernând valoarea estetică și ideologică implicită sau explicită, criticul și istoricul literar polemizează cu afirmația lui N. Manolescu, conform căreia limbajul esopic adoptat în carantina totalitară drept panaceu universal ar fi fost soluția salvatoare a scriitorului român de a spune totul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
auto ritatea centrală - atunci când o problemă nu poate fi rezolvată la nivel local și se transformă în litigiu. Sfaturile sale rezumă în cuvinte simple și pe înțelesul preoților de parohie practicile matrimoniale larg abordate de pravile, ajutându-i astfel să discearnă, să cunoască, să identifice orice situație. Utilitatea manualului este neprețuită într-o cultură a oralității, într-o lume în care nu există seminarii teologice și, deci, o pregătire sistematică și necesară a preotului. El primește, prin intermediul acestui manual, tot ceea ce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
orice urmă de neîncredere, ei sunt chemați să depună aceeași mărturie la Mitropolie în fața părinților clerici. Și totuși, în ciuda acestor măsuri de precauție, minciuna face parte integrantă din fiecare jalbă, din fiecare apărare, iar soborului îi revine sarcina de a discerne adevărul de minciună, exa ge ra rea de realitatea fapte lor. Construirea apărării naște adesea dis cur suri con tra dic torii, iar pentru a se lă muri, judecătorii apelează fie la rezultatele anchetei, fie la martori. Unii martori sunt
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
i-a acuzat, complicând inutil procesul. Alții mai îndrăzneți pornesc jalbă la domnie, acuzându-i pe clerici „că le-au acoperit dreptatea“. Sensibili la astfel de acuzații, domnul și mitropolitul reiau procesul. Sarcina judecătorilor este și foarte dificilă, căci a discerne cu răbdare între frânturile de realitatea pe care fiecare le prezintă, între poveștile martorilor, între cercetările prezentate de trimișii la fața locului nu-i deloc un lucru ușor. Conturarea unei strategii minima le poate fi observată la fiecare jăluitor, mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
simț al intuiției în ceea ce privește realitățile spirituale, își dezvoltă capacitatea de autoreflecție și de a fi conștient de sensul existenței lui. Încearcă să înțeleagă: sentimente, vise, relațiile cu ceilalți. Are capacitatea de a privi în ansamblu o experiență pentru a putea discerne diverse conexiuni și modele actuale cât și reprezentarea lor în viitor. Are capacitatea de a crea un model care să funcționeze eficient în viață. Sunt persoane religioase care prin cunoaștere interioară încearcă să descopere sensul vieții, adevăratele valori morale și
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2925]
-
acest nivel, al trăirii onirice se întâlnesc cele mai importante nareme ale textului: ,,urmăresc de mulți ani în vis o acțiune ce revine în același decor și pe care dacă o însemn aici, în momentul de față încă nu pot discerne prea bine în care jumătate a vieții mele se petrece ea în fond..."314. Acest lucru nu este întâmplător, deoarece între oniric și real există o continuitate, tot așa cum există omologarea între figuri și evenimente ale realului și personaje și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vorbește despre divinități și despre sufletul omenesc, despre raportul dintre primele și acesta din urmă (despre răsplată și pedeapsă) este important să înțelegem veritabilul sens psihologic îl acestei simbolizări metafizice și al moralei comune tuturor miturilor. Investigația își propune să discearnă mai întîi condițiile în care a apărut simbolul "spirit-divinitate" (spiritualitate-sublimare) și să urmărească apoi evoluția istorică de la animism la păgînism și în final la monoteism. Ea va analiza in continuare simbolul suprem al miturilor, "Dunnezeul unic", a cărui semnificație nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care au influențat Occidentul) prin ciclurile miturilor prezente în Vechiul și în Noul Testament. În conformitate cu cele afirmate mai sus, este inevitabil să discernem și în perioada politeistă două faze, caracterizate prin diferențe considerabile. Sensul agrar al primei faze reprezintă mai curînd o alegorie. Semnificația etică a celei de a doua faze,care se referă la conflictele funcționării motivante intime, esle trăsătura cea mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adult necunoscut, pentru a cărui atenție trebuie să intre în competiție cu mai mulți “rivali”. Copilul dependent nu este capabil să se afirme prin procesul de învățare, de multe ori nereușind nici măcar să se implice în acest proces, fără a discerne ceea ce este important pentru el. Din cauza lipsei de încredere, el intră într-o stare de panică și de anxietate ori de câte ori îi sunt retrase suportul extern si ajutorul. Mai mult, lipsa încrederii în sine poate determina formarea unei imagini greșite despre
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
depășească aparențele, să dezvăluie ceva ascuns, să formuleze principii care unifică și explică ceea ce este particular și contingent. Pentru a înțelege cum funcționează limbajul și gândirea noastră nu avem nevoie să cercetăm decât ceea ce stă deschis în fața ochilor, adică să discernem diferențe gramaticale semnificative în situațiile cele mai comune, luptând împotriva tentațiilor puternice de nivelare, uniformizare, înregimentare și reglementare, prin utilizarea inventivă a resurselor imaginației conceptuale. Ceea ce face ca cercetarea filozofică să fie o activitate excepțional de dificilă, dar, totodată, extrem de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
literatura universală le-a confirmat și garantat valoarea) poate susține ideea repetării similare celei din MER. Dar intertextualitatea este azi peste tot în spațiul tipografic și în viața de zi cu zi ; deși demersul presupune oarecare dificultate, cititorul trebuie să discearnă și să deceleze repetarea de esență mitologică, să spunem, de restul tipurilor de repetare intertextuală. Acesta este motivul pentru care am prevenit deja în prefață asupra faptului că nu extrapolăm intertextualitatea : repetarea dictând producerea celorlalte trei efecte prezente și în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și din fecioara Maria, singura diferență față de nașterea oamenilor obișnuiți fiind starea de feciorie a mamei. Trebuie făcută aici observația că la noi Fecioara Maria nu este neapărat Theotokos, ci doar Hristostokos (Maica Domnului), limba română având posibilitatea de a discerne între Domnul (Iisus Hristos) și Dumnezeu (Tatăl). Ortodoxia mitropolitului Antim Ivireanul este mistică (preamăritoare), iar tonul cuvintelor sale rămâne întotdeauna impregnat de entuziasm evanghelic, atât în predici, cât și în orice text de învățătură elaborat de el, căci Antim nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
limba noastră românească tipărită". Toate calitățile fundamentale ale unui erudit al timpului sunt prezente aici: înainte de toate, darul elocvenței (de două ori marcat în aceeași propoziție, dar cu referenți diferiți în relație de coordonare sintactică), cinstea și capacitatea de a discerne, dreapta credință, iubirea de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
universală permanentă? Polanyi recunoaște că i-a fost foarte dificil să distingă "realitatea economică" în cazul primelor societăți umane: În această privință, comunitățile primitive oferă un exemplu derutant pentru spiritul modern. În majoritatea cazurilor, observatorului îi este aproape imposibil să discearnă elementele procesului economic și să le pună în relație. Emoțiile individului nu-i transmit nici o experiență pe care ar putea-o identifica drept "economică". Pur și simplu nu este conștient că existența i-ar fi dominată de vreun interes pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de la bucuria nemărginită a accesului la libertate, într-o societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile și, uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între, pe care îl traversează majoritatea celor plecați. Un ochi alert și sensibil discerne imediat, în acest univers, bogăția de resurse exploatabile narativ, cum face și Tudor Alexander în toate romanele sale Fugarii, apărut la București în 1994, urmat în 1997 de Fum, o nuvelă de 100 de pagini, după care Lucian Pintilie a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]