4,884 matches
-
Gheorghe Grigurcu Discipol de căpetenie al lui Noica, Gabriel Liiceanu îi e infidel în continuare. În epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
Filozofii nominaliști: Berenger de Tours, Roscelin, Abélard, Guillume d^Occam, Duns Scott... Doctrină ce consistă în ideea că universalele nu există decât în cuvinte. E una din soluțiile date în Evul Mediu la problema universalelor (cearta universalelor) pe care Porfir (discipol al lui Platon, școala Alexandria 232) a pus-o în următorii termeni: " Genurile și speciile există în sine, sau numai în intelect și în primul caz sunt corporale sau incorporale; există ele, în sfârșit, în afara lucrurilor fizice, sau se confundă
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
cu multă tristețe și durere, mi-a povestit mama. Murise deja când, în 1935, salvatorul poporului român, un Pied Piper 1 care urma să-i conducă în paradisul balcanic, s-a postat pe treptele judecătoriei și i-a sfătuit pe discipolii lui să se elibereze de jugul evreiesc. Mama și tata se aflau în mulțimea care îl asculta pe Corneliu Zelea Codreanu povestind cum stătuse el în fața icoanei Sfântului Mihail din capela închisorii de la Văcărești și cum fusese deodată iluminat pentru
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Teodor Vârgolici Cu prilejul Centenarului nașterii lui Ovidiu Papadima, un eminent discipol al său, istoricul literar I. Oprișan, a readus în circulație trei din fundamentalele lucrări ale marelui nostru cărturar, însoțindu-le de substanțiale prefețe, la Editura Saeculum I.O. Prima este o extrem de interesantă sinteză analitică și comparată privitoare la Anton
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]
-
o vreme în care universitățile românești nici nu luau în calcul cărțile generației optzeci. Se entuziasmează de succesul versurilor din Poema chiuvetei și deplânge opacitatea în fața Levantului. Dacă ceva uimește cu adevărat în corespondența aceasta, e tocmai devotamentul mentorului față de discipoli. Nu se supără niciodată pe ei și nu le întoarce, nici măcar atunci când ar merita-o, spatele. Față de fiii risipitori (destul de numeroși, dacă ne uităm un pic în urmă), grija lui e dublă. Îi îndeamnă să se ocupe de literatură și
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
este imposibil să explicăm, în special celor tineri, de ce arată așa literatura română postbelică. Mărturisesc că m-am apropiat cu o oarecare prudență de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității", sub titlul Noica și Securitatea (I) *. Nu din idolatrie față de filosof, nici de frica unor dezvăluiri ruinătoare ale efigiei sale morale. Eram însă deja prevenit, din lectura mai multor ediții similare, asupra incredibilei capacități a fostei
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
orelor pierdute în inutile discuții despre ce înseamnă cultura, purtate cu ofițeri inculți, Constantin Noica a reușit 1) să își edifice o operă filosofică originală, considerabilă în relativ restrânsa istorie a filosofiei românești, și 2) să formeze, împreună cu marii săi discipoli și colaboratori - Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Alexandru Surdu, Sorin Vieru, Andrei Cornea, Victor Stoichiță, Petru Creția ș.a. -, un nucleu de școală filosofică adevărată, aptă să ducă mai departe făclia „iubirii de înțelepciune", până azi, în libertate. Am lăsat la urmă
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
dereglări isteroide a funcțiilor limbajului” (p. 378); apoi „tot ce-a dat mai bun Ion Stratan în poezie este contribuția sa la volumul colectiv Aer cu diamante” (p. 382); mai jos „Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter sau Petru Romoșan (un discipol, via Mazilescu, al lui Kavafis) scriu poeme scurte, concentrate, autoreferențiale, asemenea unor hieroglife indescifrabile” (p. 387); pe alt palier, Liviu Ioan Stoiciu, e purtătorul unui foarte original „discurs epileptoid” (p. 390); în sfârșit, Ion Mureșan „a împrumutat de la poetica optzecistă
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
modest, fără suflu, supralicitat în timpul vieții, ca și în posteritatea imediată. La el onorurile culturale și succesele sociale au împins în prim plan o operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de natură lingvistică: a scris o limbă clară, nuanțată, a dozat atent neologismele indispensabile, arhaismele, regionalismele și termenii populari - supunîndu-se regulii formulate de Maiorescu și devenite cu timpul o regulă a Junimii
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
singură dată (de altfel, doar aluziv și într-o chestiune pur literară). Zamfirescu șiar fi continuat traseul strălucitor fără nici un accident de parcurs, precum cel din 1913, cînd Maiorescu, devenit primministru, l-a obligat să renunțe la diplomație. Mai tînărul discipol afla, pe socoteala lui, că mandarinii nu trebuie atinși nici măcar cu o floare. Ajuns pe vîrful piramidei, Duiliu Zamfirescu începe să se creadă mare scriitor cu adevărat. Ceea ce afirmă el despre propriile romane (care ar fi egale cu ale lui
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
vehement în cuvântul înainte al cărții, elevii sunt astăzi dresați să creadă în criticul interbelic ca într-un „dumnezeu al analizelor literare” (p. 8), dar sunt convins că, atâta câtă e, fascinația aceasta nu se datorează nici unei conspirații orchestrate de discipoli mai mult sau mai puțin merituoși. Dacă înțeleg eu bine, lui Radu Cernătescu conceptul de frumos i se pare inacceptabil de îngust. Drept urmare, el propune ceva mai largul, într-adevăr, sublim, înțeles ca formă a desăvârșirii interioare. Vina lui Călinescu
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
Crișan Andreescu Evanghelia după Barnabas continuă să creeze controverse. Datând, se pare, din secolul al V-lea și descoperit în 2.000 în Turcia în urma unei acțiuni a poliției de anihilare a unei bande de hoți, manuscrisul scris de un discipol al lui Iisus relevă faptul că Mântuitorul nu ar fi fost crucificat, înălțându-se la cer de viu. Textul este scris în siriacă, un dialect al aramaicii, și prezice apariția unui mesia al islamului. Textul religios aduce o nouă imagine
Evanghelia după Barnabas. Adevărul nespus despre Iisus by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62273_a_63598]
-
pe piele, în limba aramaică, adică limba lui Iisus Hristos. Valoarea cărții s-ar ridica la circa 28 de milioane de dolari. "Evanghelia după Barnabas", expusă în prezent la Muzeul Etnografic din Ankara, pare să fi fost scrisă de un discipol al lui Iisus Hristos. Astfel, acesta susține că Iisus nu a fost fiul lui Dumnezeu, nu a fost crucificat, ci a fost doar un profet, potrivit Welt. Ceea ce șochează lumea creștină este faptul că textul are o perspectivă similară celei
Evanghelia după Barnabas. Adevărul nespus despre Iisus by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62273_a_63598]
-
ajuns la concluzia potrivit căreia Cina cea de taină a avut loc miercuri, cu o zi înainte de Joia cea mare. Papa Benedict al XVI-lea a susținut o teorie similară în 2007, afirmând că Isus a celebrat, probabil, cina cu discipolii săi după calendarul Qumran (ebraic), cu cel puțin o zi înainte.
Ipoteza care schimbă totul. Joia Mare, sărbătorită degeaba by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62372_a_63697]
-
tăcerea. Cîteva declarații formale". Tudor Vianu nu mai putea suporta ostracizarea. Nu mai voia să sufere. „A evadat din sfera celor persecutați." „Niciodată nu va mai face parte din sfera celor umili." Dar, continuă Ion Vianu, și-a pierdut dragostea discipolilor, nu a mai putut „genera" acel amor intellectualis, „cea mai frumoasă realizare a vieții sale". Ceea ce i-a fost „fatal" (p. 231). 10. Judecata fiului este severă — dar dreaptă. Se petrec aceste „transfigurări" într-o perioadă în care „se făcuseră
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
când un comando a ucis 164 de persoane. Schimbul de e-mail-uri confirmă amenințarea pe care teroristul o reprezintă pentru britanici, ușurința cu care un extremist hotărât poate intra în legătură cu teroriștii și oferă o imagine asupra modului cum Al-Qaida își recrutează discipolii pe Internet. Clericul, care s-a născut în Statele Unite și se află, în prezent, în Yemen, este supranumit "bin Laden-ul Internetului" pentru că folosește acest mijloc de comunicare pentru a predica terorismul. The Sun prezintă felul cum a procedat. Mai întâi
Un jurnalist The Sun s-a înrolat în al Qaeda, iar succesorul lui Osama i-a ordonat atentate () [Corola-journal/Journalistic/60659_a_61984]
-
făcea în epoca de care ne ocupăm aici fără norme ritualice și cu dispensă de vârstă încă de la etatea de 7 ani (până la 15 ani). La împlinirea vârstei de 18 ani, lowtonul era primit în lojă în mod direct, ca discipol, fără vreo taxă sau altă formalitate. Intrarea lui Urmuz într-o lojă la o vârstă fragedă, ca lowton, ar putea explicita persistența unor simboluri oculte și ritualuri masonice imersate până la nivelul cogitoului prereflexiv la adolescentul Urmuz, cel care va organiza
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
sorocul și sîntem pe cale să ne întemeiem o familie. Astea sînt cele două mari incertitudini - sau, mai bine zis, două mari neliniști - cu care deja se confruntă. De ce să-i mai dau o a treia de genul: „O, apropo, sînt discipolul diavolului - m-am gîndit că trebuie să știi, fata mea, din moment ce-mi porți în pîntece copilul și așa mai departe". Dar pe de altă parte n-am luat în seamă ciudățeniile acestea, aceste cuvinte pripite care, precum un
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
realist caricatural pe care l-a folosit și el în Bietul Ioanide." (pp. 29-30) Ultima propoziție merită citită de cel puțin două ori. Să nu fi observat oare Călinescu că există totuși, bine și multicolor camuflată, o șarjă în romanul discipolului său? E drept, n-a ajuns până la finalul cărții (unde un medic psihiatru are accese paranoide, desenând pe podeaua ospiciului planuri de dinamitare a Parlamentului), dar orișicât, ce e de remarcat în materie de caricatură ideologică se remarcă destul devreme
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
Paul Cernat Antonio Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism, prefață de Zoltán Rostás, București, Editura Curtea Veche, 2012, 416 p. Sociologul Antonio Momoc (n. 1978) e un tînăr universitar cu formație multiplă. Discipol de elită al lui Zoltán Rostás, a publicat de curînd un studiu excepț ional, aflat în siajul vechilor și susținutelor preocupări ale celui din urmă pentru istoria școlii Gusti, iar backgroundul multidisciplinar a prins bine cercetării sale. Cu un titlu
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
ființă miraculoasă, unică” (pp. 107 - 108). O cale, așadar, stranie în singularitatea ei, care implică în proporții egale religiosul și politicul, înțelese, ambele, ca forme de manifestare ale puterii. A dominației strivitoare. Manifestate dinspre sistem spre individ. Dinspre maestru spre discipol. Să nu ne facem, vorba cuiva, chinezi. O știm foarte bine. Și o știm de multă vreme. Din Îngerul de ghips, din Bunavestire, din mai noile Amfitrion (trilogia) și Ziua și noaptea (tetralogia). Pe scurt, Calea Nicolae Breban. Romanele acestuia
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen Feinden nicht
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
pedagogică decît filosofică: a vrut să prezinte cîteva cazuri de cupluri educative, arătîndu-le istoria și punîndu-le în lumină trăsăturile, fără însă a tranșa litigiul dintre cele două principii educative. Dar chiar împrejurarea că a ales să vorbească despre maeștri și discipoli arată înclinația lui Steiner de a vedea în modelul educației călăuzite o formă superioară de învățare. Ce ar fi fost Sfîntul Pavel fără Iisus? Sau Platon fără Socrate? Sau Maupassant fără Flaubert? Sau Nietzsche fără Wagner? E totuna cu a
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
să se desăvîrșească, ea trebuie să fie precedată de sentiment de iubire între spiritul matur și spiritul adolescent. Restul ține de înzestrare și providență, două variabile pe care nici o știință nu le poate anticipa. Pentru Steiner, relația dintre maeștri și discipoli nu cunoaște îngrădiri de ordin disciplinar: că e vorba de religie, filozofie, beletristică sau știință, relația poate apărea pretutindeni. Sunt totuși cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o putere zeiască ale cărei virtuți treceau treptat la discipoli. Și chiar dacă relația de educare și-a pierdut cu timpul încărcătura sacră, reminiscențele ei se păstrează în aura de prestigiu a maestrului și în doza de mister pe care o cere legătura de tip spiritual. Vocația de călăuză nu poate
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]