1,695 matches
-
fundamentale, vor prezenta de multe ori o stabilitate și o continuitate destul de pronunțate", care întăresc "sentimentul generațiilor succesive de cercetători că ei lucrează în cadrul uneia și aceleiași discipline științifice, că urmează și dezvoltă o tradiție comună". M. Flonta subliniază și discontinuitățile care apar generate de ritmul inegal de dezvoltare pe care-l cunosc diversele componente ale matricei disciplinare -, însă "elementele de permanență și continuitate" îl conduc pe autor la ideea unui "un concept genealogic" al disciplinei științifice, grație căruia aceasta poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
astfel încât el devine practic incompatibil cu spiritul viziunii lui Dilthey; ) el este prea puțin formalizat, și ca atare prea generos sub raportul conținutului, ceea ce-l face să admită componente intens modificabile; ) nu face o distincție clară între continuitatea formelor și discontinuitatea conținuturilor; ) Dilthey vizează criterii strict minimale, capabile să rămână invariante de-a lungul întregii istorii, și nu doar pe termen scurt. Nu căutăm să susținem prin aceasta că un astfel de "concept genealogic" ar fi inoperant în științele teoretice, dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizic demn de atenție ne vorbește o epocă culturală, spiritul unei anumite comunități și se afirmă individualitatea unei gândiri și sensibilități omenești în ceea ce ele au unic și irepetabil"189. O asemenea apreciere ce trimite nemijlocit la analiza noastră asupra discontinuităților istoriste care-i refuză un sens real istoriei ca Geschichte ni se pare în ansamblu îndreptățită. Zicem "în ansamblu" întrucât se cuvine să ne reamintim că istoriștii îl conferă totuși un sens istoriei ca Historik (ceea ce numeam sensul ei conceptual
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ține chiar de "esența filozofiei". Este vorba despre ceea ce noi am numit consubstanțialitatea sistemelor filozofice, adică raportarea tuturor construcțiilor metafizice la o problemă fundamentală, cea a "enigmei vieții și a lumii". Chiar și din această consubstanțialitate se poate vedea că discontinuitatea nu afectează și conceptul, forma filozofiei ca Weltanschauung; ea exprimă și conservă identitatea filozofiei în genere. Prin urmare, când ne-am referit la o filozofie a hiatusului repetabil, nu am vizat în nici un caz acest concept generic, ci numai ilustrarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de altă parte însă parcă-n virtutea "unui principiu intern" (vezi II, nota 191) -, ele păstrează o deschidere spre înăuntrul lor, disponibilitatea de a se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea și de discontinuitatea unor conținuturi, așa cum o demonstrează cu prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară este chiar faptul că ele renasc cu forța unor modele, ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o contramăsură la scientizarea ei"196. Înainte de a desprinde câteva concluzii în legătură cu continuitatea și discontinuitatea în filozofie, ne vom opri asupra "posibilelor Weltan-schauungen, pe care filozofii le pot prelua și perfecționa", așa cum am văzut că spune Schnädelbach într-o aluzie foarte transparentă la Dilthey. Vrem să insistăm acum asupra ideii de "perfecționare" a viziunilor despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizice, afirmație pe care am citat-o anterior, ca și faptul că nici unul dintre cele trei tipuri de Weltanschauung "nu derivă unul din altul", așa cum pe bună dreptate spune Mircea Florian. De aici s-ar putea trage însă concluzia unei discontinuități, paradigmele filozofice coexistând independent și totuși în armonie (fiindcă sunt complementare, ca părți ale întregului), precum monadele lui Leibniz. Aici utilizăm într-un mod restrictiv conceptul de "paradigmă", adăugându-i atributul "filozofică", pentru că ne interesează realmente numai transpunerea lui în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
largă, fiind aplicate și asupra "domeniilor limitrofe"). Sistemul de referință în ceea ce privește ideea de progres în plan filozofic îl constituie opera lui Hegel, unde ideea în cauză primește o formă exemplară. Or, Dilthey așa cum am arătat a rezistat tentațiilor supraistoriste. Totodată, discontinuitatea este firesc asociată cu ideea absenței progresului în filozofie, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Dilthey însuși deplânge faptul că filozofia istoriei s-a dovedit incapabilă să găsească "o lege universală a progresului istoriei" (vezi II, 2Bc). Totuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să le satisfacă într-un efort creator, poate nu atât de depășire a celorlalți adepți ai aceleiași ideologii artistice, cât mai cu seamă de autodepășire, sau măcar de reprezentare inedită, personală, a unei problematici comune. j) Concluzii despre continuitate și discontinuitate în filozofie Pentru a pune mai limpede în evidență aceste concluzii, vom încerca să prelungim analiza comparativă între Hegel și Dilthey. "Desfășurarea istoriei nu ne înfățișează evoluția unor lucruri străine, ci este cea a devenirilor noastre, evoluția științei noastre"204
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un sens real, ce-i drept, intens susținut de un sens conceptual, cel al desfășurării Ideii. În schimb, istorismul are în vedere o discontinuitate a conținuturilor prin atomizarea epocilor istorice și a creațiilor individuale, astfel încât istoria ca Geschichte apare lipsită de un sens real; istoria poate capăta doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă că tocmai în virtutea acestui sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epocilor istorice și a creațiilor individuale, astfel încât istoria ca Geschichte apare lipsită de un sens real; istoria poate capăta doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă că tocmai în virtutea acestui sens conceptual, capabil să organizeze discontinuitățile într-o paradigmă sau alta, poate fi avansată ideea de "continuitate" dar o continuitate a formelor, în cadre paradigmatice de sine stătătoare, iar nu dincolo de acestea și mai presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
libera voință de cultură", numai că el îi asocia acestui efort încercarea de a face o "sinteză culturală"223, care la Dilthey lipsește, fiindcă pentru el culturile, supuse unor multiple condiționări, sunt autonome, ceea ce trimite din nou la ideea de discontinuitate, susținută ulterior într-o manieră mult mai tranșantă de către Spengler. Am ajuns astfel la ultima problemă pe care ne-am propus s-o dezbatem în acest capitol. ) Problema discontinuității Fiindcă tot am amintit despre cultură, vrem să începem însă cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
multiple condiționări, sunt autonome, ceea ce trimite din nou la ideea de discontinuitate, susținută ulterior într-o manieră mult mai tranșantă de către Spengler. Am ajuns astfel la ultima problemă pe care ne-am propus s-o dezbatem în acest capitol. ) Problema discontinuității Fiindcă tot am amintit despre cultură, vrem să începem însă cu o precizare semnificativă pentru viziunea autorului în legătură cu problema care ne interesează: de cele mai multe ori, Dilthey nu se referă la cultură în ansamblu, ci are în vedere, cel mult, cultura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
paradigmatic. În plan sincronic însă, "sistemele culturale" sunt determinate de același mod de concepere a realității, de un Zeitgeist dominant (vezi evoluția proceselor psihice). Tocmai "spiritul epocii" îi asigură autonomia perioadei istorice respective. În această măsură putem vorbi așadar despre discontinuitate. "Centrată în ea însăși", fiecare epocă se raportează la sine, descoperind propriile adevăruri în limitele unor exigențe paradigmatice. Am spune că, dacă în virtutea paradigmelor conceptele însele sunt "transmisible", produsele culturale și, în consecință, chiar culturile edificate pe rezidualitatea unor asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o putem socoti "depășită" sau perimată, dacă ne raportăm la contextul ei specific, complet autonom față de contextul celorlalte perioade. În concluzie, apreciem că pentru Dilthey există în plan conceptual, paradigmatic o continuitate a formelor, iar în plan real, istoric o discontinuitate a conținuturilor. Ideea unei diversități a conținuturilor provine cu siguranță din conștiința istorică a romanticilor, aplecați cu predilecție asupra particularului. Ea va fi preluată și în filozofia pozitivistă, care încearcă totuși să ordoneze tipologic diversitatea, să-i descopere uniformitățile, adică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întreg, adică un conținut ce se integrează, cu sau fără voia lui, într-o formă structurată pe baza unor corelații multiple, ce ne conduc spre o continuitate a cunoașterii faptelor istorice, și nu către o continuitate a faptelor în sine (discontinuitatea despre care vorbeam). Organizate a posteriori ca "unități" ale Marelui Tot, astfel de forme dau totuși măsura întregului, a Unității cu valoare de etalon. Se impune, deci, să analizăm mai îndeaproape atât corelațiile care încheagă formele sau structurile lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunii holiste, cât și conceptul pe care l-am numit pars pro toto. Dar înainte de a trece la analiza promisă, dorim să mai punem în discuție un aspect. Ni s-a părut firesc ca până acum să dezbatem raportul dintre discontinuitate și continuitate doar din punctul de vedere al filozofului de care ne ocupăm. Este timpul să avansăm și o problemă de principiu, cu atât mai mult cu cât ea se află într-o strânsă legătură cu tema capitolului următor. Simplul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
avansăm și o problemă de principiu, cu atât mai mult cu cât ea se află într-o strânsă legătură cu tema capitolului următor. Simplul fapt că Dilthey și toți comentatorii lui vorbesc despre părți și întreg implică prezența elementelor de discontinuitate și continuitate. Observând că în științele spiritului "discontinuitățile sunt mai izbitoare decât în restul realității"237, Mircea Florian demonstrează că în raportul amintit, continuitatea îndeplinește "funcția de factor recesiv", pentru că "singurul dat direct este discontinuul"; "el este condiția perceptibilității"238
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai mult cu cât ea se află într-o strânsă legătură cu tema capitolului următor. Simplul fapt că Dilthey și toți comentatorii lui vorbesc despre părți și întreg implică prezența elementelor de discontinuitate și continuitate. Observând că în științele spiritului "discontinuitățile sunt mai izbitoare decât în restul realității"237, Mircea Florian demonstrează că în raportul amintit, continuitatea îndeplinește "funcția de factor recesiv", pentru că "singurul dat direct este discontinuul"; "el este condiția perceptibilității"238. Ca atare, "discontinuitatea este elementară și dominantă". Nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Observând că în științele spiritului "discontinuitățile sunt mai izbitoare decât în restul realității"237, Mircea Florian demonstrează că în raportul amintit, continuitatea îndeplinește "funcția de factor recesiv", pentru că "singurul dat direct este discontinuul"; "el este condiția perceptibilității"238. Ca atare, "discontinuitatea este elementară și dominantă". Nu putem concepe nici măcar totalitatea decât dacă am perceput mai întâi părțile, care sunt discontinui (vezi supra III, 1B). Abia ele fac apoi posibilă și continuitatea 239, întrucât așa cum afirmă lingvistul A. Meillet "continuul însuși nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
III, 1B). Abia ele fac apoi posibilă și continuitatea 239, întrucât așa cum afirmă lingvistul A. Meillet "continuul însuși nu se lasă observat direct"240. Revenind la termenii folosiți de noi, putem spune acum din nou că Dilthey percepe mai întâi discontinuitatea conținuturilor, care, abia corelate, îl conduc spre ideea unei continuități a formelor. Aceasta din urmă este însă absolut necesară, pentru că arată tot principial M. Florian în absența ei "nu este cu putință înțelegerea lucrurilor"241. Se poate vedea încă de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se situează, ca și Lessing, pe terenul sănătos al realismului care nu cunoaște decât indivizi, și ca atare recunoaște doar evoluția indivizilor ca sens al procesului universal" (ibid., pp. 102-103), idee ce ilustrează o dată în plus teza lui Dilthey despre discontinuitatea epocilor. Reprezentanții acestei orientări sunt urmați de Lotze, care se apropie de Herder "atât în ceea ce privește conexiunea dintre cercetarea cauzală și cea teleologică, cât și în ceea ce privește realismul care le slujește doar indivizilor și evoluției lor" (ibid., p. 103). 117 H. Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre constituenții procesului de cunoaștere doar pe motivul că ele rămân simple forme durabile ce-i drept, dar care nu sunt chemate să dea și un conținut, ci așteaptă ca experiența să le umple cu felurite conținuturi, mereu altele în discontinuitatea lor -, suntem totuși datori să precizăm că aceste caracteristici sunt valabile pentru toate categoriile diltheyene, care ca "forme deschise", romantice au propria lor istorie (vezi I, 3E și II, 2Ba). Observând că ele rămân în fond la fel de "insondabile" (unergründlich) ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
artistice. În trecerea aceasta, de importanță capitală pentru mișcarea istoriei, intervin profunde schimbări vectoriale în cîmpurile stilistice"25. Totodată, faptul că progresul "începe și se termină cu fiecare nou cîmp stilistic"26, cum spune Blaga, trimite limpede la ideile despre discontinuitate și progres paradigmatic pe care le-am întîlnit la Dilthey. Ținând seama de cele afirmate mai sus, credem că principalele motive ale atitudinii istoriste de contestatare la adresa filozofiei ca știință capabilă de "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată" a lumii sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
face o analogie între ceea ce am numit vocația demiurgică, specifică romanticilor (vezi I, 2B), și această vocație a "autoîntemeierii" (în esență, tot romantică), atribuită filozofiei ca viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]