43,048 matches
-
ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
format adică la o școală retiniană, în spațiul unei opțiuni pentru o vizualitate neangajată, - iar în această atmosferă de creație mulți tineri s-au lăsat seduși de rețetă și au eșuat în efecte facile -, Ciprian Paleologu a optat pentru un discurs artistic amplu și consistent, în care exprimarea plastică este tot atît de importantă ca și angajarea existențială. Dar, în pofida faptului că este foarte tînăr - el și-a terminat studiile doar cu trei ani în urmă -, pictorul are deja o lume
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
fie că negociază cu cea de-a treia dimensiune prin decuparea mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
în experiențe similare. Cu alte cuvinte, pictorul testează în mai multe direcții capacitatea picturii de a acoperi zone diferite ale expresiei, dar prețul acestor investigații nu este negarea și distrugerea limbajului, ci, dimpotrivă, consolidarea lui prin diversificare. Construindu-și întregul discurs pe această plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei gîndiri al cărei punct final este epura geometrică, Gili Mocanu își face,implicit, un autoportret de o remarcabilă autenticitate și pregnanță. Unul
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă și chinuitoare zbatere în ceață: o explorare a memoriei fragmentate și a conștiinței tulburi, sub presiunea unui ultimatum. Acționează o
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
mențin copleșitor, compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului. Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități pudice a discursului subiectiv, al unei tergiversări de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
Salabert a făcut atât de mult pentru muzica românească contemporană. Cu ani în urmă i-am cântat Sept minutes autour de moi pentru ansamblu cameral și Distance zero pentru clarinet și percuție: rafinament trimbral, suflu componistic, o anume spiritualizare a discursului (în sens francez, firește). Cu siguranță, diaspora românească a avut și are creatori originali, necăzuți din mantaua cuiva. Ce n-a avut a fost un dialog componistic purtat între personalități distincte, posibile fragmente ale aceluiași deziderat. Costin Miereanu ar fi
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
doua aparținând circumscrierii personajelor într-o situație insolită, căreia trebuie să-i supraviețuiască. Cele două straturi ale scriiturii sunt într-o permanentă dinamică, rotite de ochiul polimorf al autorului care repartizează - printr-un dozaj nu întotdeauna reușit literar - lirismul, ironia, discursul emfatic și pe alocuri dialectic, filmul interior al personajelor cu necunoscute ce schimbă ecuația și dimensiunea insolitului. Viziunea arhitectonică a autorului, sfidătoare a monotoniei, a structurilor clasice, nemișcate este oglindită în planul urbanistic al lui Nic Benga, personajul din Structuri
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
Ismael, sînt purtătorii unei intelectualități difuze și rafinate, cum arareori găsești în filme. Le vine natural. Însă doar personajul principal masculin face rolul tonomatului de citate, dar e și împănat cu multe alte franțuzisme, gen dragul de psihanaliză. În rest, discursul lui e ceva mai vioi dar totuși similar, cel puțin în termeni de verbozitate, cu cel al personajului din La maman et la puttain al lui Jean Eustache din 1973 (noroc că pe Ismael îl mai întrerup alții), un film
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
o anchetă intitulată (cu umor îndoielnic) De ce îl iubesc femeile pe Mircea Cărtărescu? E adevărat că unele răspunsuri sunt de un bun simț care le imunizează (Gabriela Adameșteanu, Cornelia Maria Savu, Ștefania Coșovei), în timp ce altele, măcar, mizează pe cartea unui discurs confuz, dar onest, inofensiv. Ce ne facem, însă, cu fanteziile de un kitsch mărunt, de-o autosuficiență provincială, de-un machism dizgrațios ale lui Ștefan Caraman: "Evident, nu-l poți iubi pe Cărtărescu decât la mișto, pentru că altfel, live, în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
oulipiene generalizate), improvizația (happening, jam-sessions). Dar această migrare a creativității reale din zona producătorului de muzică către cea a intermediarului este sprijinită chiar la nivelul mentalității în mass-media. Se observă cum figura interpretului a devenit, treptat, baza de desfășurare a discursului muzical. În top-uri apar melodii care sunt anunțate conform unui format: interpretul sau grupul (trupa, cum i se spune la noi), apoi titlul piesei și în final casa producătoare. Nici un cuvânt despre compozitor. De aceea, se presupune că - fie
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
are decît". Sorana Gurian, prinsă în malaxorul măsurilor comuniste, marginalizată și lovită de interdicția semnăturii, recurge la jurnal ca la singura posibilitate de-a "mărturisi insuportabilul". Sumbrele teze ale lui Jdanov dintr-un raport din 1946, ca și dintr-un discurs din 1947, în care proclama amenințător necesitatea unei exclusive "literaturi de partid" își găsesc și în România comunizată adepți fanatici. Un reportaj al lui Geo Dumitrescu de la Congresul Uniunii sindicatelor de autori, scriitori și ziariști, apărut în Revista literară din
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al Sufletelor moarte, dar și de tezismul moralizator, de unidirecționarea de amvon a unor prelați care descind în domeniul literaturii. Nimic stînjenitor-restrictiv în discursul dezinhibat al lui Ioan Pintea, departe de orice incursiune speculativă în teologie, respirînd o deplină normalitate a umanului. Nimic din agasanta poliție a virtuții din textele unor clerici cu păgubos exces de zel. "Ahtiat după valori culturale", pur și simplu
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
reciproce, imprevizibile succesiuni crescendo/diminuendo... Proiectul Chants l-a avut în prim-plan pe saxofonistul/flautistul austriac Wolfgang Puschnig, dar a implicat și alte valori individuale, mobilizate în numele unei muzici elaborate și totuși comunicative: trompetistul Franz Hautzinger, ce-și pigmentează discursul melodic cu bruitisme sui generis; discretul Woody Schabata, lăsând pe alocuri impresia unui "Thelonious Monk al vibrafonului"; și implacabilul tandem ritmic format din contrabasistul Achim Tang și bateristul Reinhart Winkler. Apreciatul bas-clarinetist francez Sylvain Kassap putea repeta succesul înregistrat în
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
artistului și omului Andrei Șerban, în cîteva dintre poveștile sale, s-a făcut, în ceea ce mă privește, încet, firesc. Fără grabă și fără patetisme, în ani de zile, în veri toride în care răcoarea curții mele ținea proaspete privirile și discursurile. Întotdeauna ne-am respectat, reciproc, și ceea ce ne apropie, și ceea ce ne desparte. Nu e puțin lucru. Poate și de asta, felul în care am citit prima lui carte a venit cumva în prelungirea acestor stări. O biografie, apărută la
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
căutarea absolută pare să fie descifrarea vieții și a teatrului, a propriei personalității este un curaj asumat, pe care-l înțeleg citind și cartea. O biografie este una din ipostazele lui Andrei Șerban. Una dintre poveștile vieții sale în care discursul nu este revanșard, în care umorul fin, ironia și autoironia se amestecă cu spiritul critic, cu ludicul, cu tristețile și bucuriile unor izbînzi, ale unor eșecuri. Este un discurs secondat de un exrcițiu al sincerității față de povestea împărtășită de-a
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
ipostazele lui Andrei Șerban. Una dintre poveștile vieții sale în care discursul nu este revanșard, în care umorul fin, ironia și autoironia se amestecă cu spiritul critic, cu ludicul, cu tristețile și bucuriile unor izbînzi, ale unor eșecuri. Este un discurs secondat de un exrcițiu al sincerității față de povestea împărtășită de-a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
acelui interval am găsit bîte în cap și urlete monstruoase: Moarte intelectualilor! Moarte studenților! Vis-ŕ-vis de Universitate, Andrei Șerban pleca, și el, proaspăt întors din exil, într-o aventură artistică și umană, deopotrivă, numită O trilogie antică. Cu altfel de discursuri, călătoream, de fapt, pe același drum, în același spațiu geografic, să-i spun, și autentic. Pe unii ne-a marcat, pe alții, nu. Chestiune de opțiune... Mi s-a părut că trebuie să-mi aduc reverența față de gestul marii universități
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Universitatea din București. Figuri europene care m-au format, m-au modelat, mi-au deschis apetitul spre cunoaștere, spre neodihna căutărilor. Ce șansă! Pînă acum, la Cluj, nici un artist nu a mai primit acest titlu, a ținut să puncteze în discursul său filosoful și profesorul Andrei Marga. Asta a ridicat și mai mult cota momentului, a emoției pe care am avut-o. Și pe care nu am avut nici un chef să o disimulez. Aula Magna, superbă, solemnă, impunătoare, aristocratică. Personalități. Elită
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
vitală a creării și continuării unei tradiții autohtone exemplare, imaginile identitare tari, substantive comune ori proprii (ospitalitatea românească, bravura puiului de dac, respectiv Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și alte figuri din galeria eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul auroral al închegării unei mitologii, ele au devenit, treptat, elemente de discurs, clișeizate prin uz și abuz "patriotic", expuse astfel criticii. Identitatea națională însăși este, pentru Mircea Anghelescu
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
cel Mare, Mihai Viteazul și alte figuri din galeria eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul auroral al închegării unei mitologii, ele au devenit, treptat, elemente de discurs, clișeizate prin uz și abuz "patriotic", expuse astfel criticii. Identitatea națională însăși este, pentru Mircea Anghelescu, un concept dinamic, precum orice noțiune istorică; ea înseamnă ceva la 1918 și altceva în anul de grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
de epistole, de o valoare excepțională, din corespondența lui Eminescu și a Veronicăi Micle); dar farmecul său nu se reduce decât în primă instanță la victoriile arhivistice. "Mai presus de documente și mărturii", vorba bătrânului Heliade, apare bucuria creației, a discursului istoriografic apt să explice inexplicabilul, să raționalizeze hazardul și să găsească un sens convulsiilor din istoria propriu-zisă. Fără poză doctorală și ostentație bibliografică, volumul lui Mircea Anghelescu (în care apar și comentarii ale actualității editoriale) este o subtilă și cu
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
am scris în România literară nr. 32/2003 și 46/2005), poezia nu trebuie să devină atît de facilă, iar "prietenoasă" nu înseamnă "ușuratică". Compromisul necesar comunicării sigure, univoce e un act disperat și nicidecum o cale de revitalizare a discursului poetic. Preluînd aberantele teorii urmanoviene, Diana Geacăr scrie în textul din antologia Colocviului tinerilor scriitori despre limbajul simplificat, de apropierea de cititor, de sensibilizarea lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul este una din caracteristicile limbajului violent, iar tînăra poetă
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]