1,136 matches
-
sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în care afirmă că „Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
forța atât ale partidului comunist și cât și ale celui național-socialist În lucrarea sa publicată în iulie 1932 "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și Legitimitate") Schmitt cerea luarea unei decizii pentru apărarea substanței constituției împotriva inamicilor constituției. El și-a început disertația printr-o critică a pozitivismului neokantian în domeniul dreptului, susținut de Gerhard Anschütz, profesor de drept la universitatea din Heidelberg, și care era, în acea vreme, principalul comentator al constituției de la Weimar. Schmitt arăta că acest pozitivism urmărea doar o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
au fost numite „"Sesenheimer Lieder"” (printre care "Willkommen und Abschied", "Mailied", "Heidenröslein") au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluționar al unei epoci lirice noi” ("der revolutionäre Beginn einer neuen lyrischen Epoche"). În vara anului 1771 Goethe și-a susținut disertația juridică. Nu i-a fost aprobată deoarece conținea opinii contrare doctrinelor bisericii. La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență de avocat. Dorea să devină activ în sensul progresiv al legilor umane. Deja în primul său proces
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Facultatea de Științe a "Universității din București", obținând în 1929 două licențe: științe fizico-chimice și științe matematice. A făcut studii de doctorat la "Universitatea din Leipzig" (1930-1934), sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg, obținând în 1935 titlul de "Doktor der Philosophie". Disertația de doctorat, intitulată " Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld)", a fost publicată integral în "Annalen der Physik (Leipzig)" și a cunoscut o largă notorietate: era, și a rămas, o lucrare fundamentală, sursa
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
nici pentru corespondență, în cazul de față cu un conținut atât de plăcut. Nici la București n-am venit în ultima vreme, tot din lipsă de timp. Analize de cursuri pe facultate, rapoarte pentru cinci concursuri, atestări sau lucrări de disertație, consilii și altele ca acestea se țin lanț. Aștept vacanța. Dar să mă refer mai degrabă la lucrările trimise cu atâta amabilitate. Ele denotă spirit metodic, putere de sinteză și capacitate de organizare, calități pe care de altminteri le-am
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
Ioan Sima”).” Ioan Chezan. Tot de numele maestrului Chezan se leagă și înfiintarea și conducerea reuniunii corale Camerata Academica Porolissensis, care a luat ființă în 1971, aflându-se de atunci până în prezent sub bagheta maestrului. În 2008 a susținut public disertația de doctorat, cu titlul „Profesionalismul corului de cameră cu statut de ansamblu amator”, coordonat de prof. dr. Valentin Timaru.
Ioan Chezan () [Corola-website/Science/329762_a_331091]
-
de limba și literatura română la Catedra de limbi străine a Academiei de Științe a URSS (1953-1971). Între anii 1950 și 1957 este interpretul de limba rusă al lui Mihail Sadoveanu în timpul vizitelor acestuia în Uniunea Sovietică. Teza sa de disertație despre Mihail Sadoveanu pentru obținerea titlului de candidat în științe filologice îi este respinsă în 1953 pe motiv că nu examinase și proza realist-socialistă a scriitorului. Cu toate acestea, lucrarea fără modificări îi este acceptată în 1959, iar Fridman primește
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a fost avansat la gradul de profesor
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
viața întreagă. În anul 1933 a fost admis la Universitatea din Moscova, a absolvit facultatea de fizică a acesteia în anul 1938, în același an a fost admis la doctorantură, pe care a absolvit-o în anul 1940 cu susținerea disertației de doctor în științe. Ghinzburg este autorul a peste 400 de articole științifice în domenii variate ale fizicii și astrofizicii și a 10 monografii științifice. În anul 1998 a întemeiat și a condus comisia de combatere a pseudoștiinței și falsificărilor
Vitali Ghinzburg () [Corola-website/Science/307530_a_308859]
-
Bădărău. În 1936 s-a transferat la Facultatea de Științe a "Universității din București", unde Bădărău fusese chemat ca șef al "Laboratorului de fizică moleculară, acustică și optică". În 1938 a obținut titlul de "doctor în științe fizice" cu o disertație despre " Potențialul disruptiv în vapori de mercur". A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar în 1949. Între anii 1947-1957 a lucrat în paralel în industria izvoarelor de lumină (fabrica "Lumen", apoi "Electrofar"), ca inginer consultant. Este constrâns, din motive politice
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
de primă valoare la crearea acelui tip de conducător necesar actualei etape și în perspectivă a societății noastre. Informația centrală este - sub toate aspectele - ceea ce dă cel mai mult omului societății noastre socialiste sentimentul participării la viața întregii colectivități.[11] Disertația lui Petre Popescu, unul dintre legendarii prezentatori ai Telejurnalului - foarte apreciat de către crainica Delia Budeanu[12] - prezintă devenirea politică - dar și morală, iată - a programelor de televiziune românești de-a lungul anilor 1970, din perspectiva unui animator de emisiuni de
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
socială exercitată de către emisiunile TVR era un lux la îndemîna dorinței generale de adevăr, a cărei satisfacere îndatorează societatea pe care o hrănește față de puterea care a făcut posibilă satisfacerea. Limbajul de lemn pe care Sanda Țăranu îl folosește în disertația sa ideologică din 1974 este recompensat de posibilitatea de a critica, poate chiar în același limbaj, dispariția emisiunii ce purta numele de Poșta TV, unde se citeau scrisorile telespectatorilor la care televiziunea alesese să răspundă. Gestul critic corespundea celor două
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
pe tema „Stabilitatea elastică în plan și în spațiu” - un subiect apropiat și drag lui Klein - care Klein a aranjat să fie subiectul prestigiosului Premiu anual al Catedrei de Filosofie oferit de către Universitate. Tezele admise se puteau califica și ca disertații de doctorat. Born a răspuns refuzând oferta, întrucât matematica aplicată nu era aria lui de studiu preferată. Klein a fost foarte ofensat. Klein avea puterea de a distruge o carieră academică, astfel încât Born s-a simțit obligat să ispășească prin
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Inițiază pentru prima oară în țara noastră, practica pedagogică a elevilor, printre care se numără și Ion Creangă. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”; anuarul este precedat de disertația lui: „"Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?"” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu, Livia, căsătorită Dymsza, moartă în 1946. La 8 octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
Cunoștințe și abilități de utilizare a echipamentelor specifice WORD, EXCEL, INTERNET EXPLORER; studiu individual. Autor, coautor și coordonator a peste 90 de lucrări cu caracter științific în domeniul economic; Conducător științific a peste 100 lucrări de licență și lucrări de disertație. Dintre lucrările publicate: • Agenda Consiliului Județean Olt, Sibiu, Editura Masib Srl, 1995, 104 p. (Coordonator); • Managementul activității economice și serviciilor publice regionale, Bucuresști, Editura Tehnică Agricolă, 1999, ISBN 973-9205-09-1, 228 p. (Unic autor); • Economia politică. Note de curs, Slatina, Editura
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
înmormântându-l în cimitirul de pe dealul Kolonos, în nordul Atenei. La sfârșitul anului 1840, Curtius s-a întors la Berlin iar în decembrie 1841 și-a trecut examenul de licență la Universitatea din Halle cu profesorul Moritz Hermann Meier, prezentând disertația "Commentatio de portubus Athenarum". După o perioadă de probă ca profesor de gimnaziu, Curtius și-a trecut examenul de docență (Habilitation) cu lucrarea "Anecdota Delphica" despre diferite inscripții din Delphi, lucrare pe care o începuse cu profesorul Karl Otfried Müller
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul ergodic (1931). Studiind unele probleme din mecanica fluidelor, a stabilit 15 noi paradoxuri apărute în acest domeniu. A scris o disertație strălucită despre anumite ramuri ale dinamicii care privesc îndeosebi mecanica planetelor, domeniu inițiat în Franța de către Poicaré. S-a ocupat de soluțiile ecuațiilor undelor. A stabilit clase noi de mișcări (recurente, centrale) și a studiat condițiile aparițiilor acestora. S-a
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
Directorului Institutului de Studii Sud-Este Europene al Academiei, cercetător principal Dr. Alexandru Duțu, specialist în perioada renascentistă și shakespearolog. Titlul de doctor în filologie este conferit în 1992 (6 noiembrie), diploma fiind eliberată în mai 1993. În referatul său asupra disertației, Prof. Dr. Dan Grigorescu remarcă faptul că doctoranda oferea interpretări originale ale operei shakespeariene chiar și după patru secole de exegeză. În 1991 ocupă, prin concurs, un post de asistent universitar la Catedra de Engleză a Facultății de limbi străine
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
al apărării în al doilea cabinet (legislatură) condus de Angela Merkel, după ce în același an devenise ministru al economiei, în urma demisiei lui Michael Glos. Zu Guttenberg a fost până la 23 februarie 2011 doctor în științe juridice, titlu obținut prin o disertație în drept și științe politice la Universitatea din Bayreuth. În februarie 2011 profesorul de drept din Bremen Andreas Fischer-Lescano a afirmat în revista ""Kritische Justiz"" că pasaje întregi din lucrarea de doctorat a lui zu Guttenberg ar fi copiate integral
Karl-Theodor zu Guttenberg () [Corola-website/Science/317976_a_319305]
-
al Regatului României, care i-a permis să dea examenele pentru cel de-al treilea, pe care le-a și trecut. La sfârșitul anului a dat examenul de licență pe care l-a luat cu "magna cum laude", prezentând o disertație pe tema literaturii grecești, o realizare care l-a consacrat în rândurile academicienilor și a opiniei publice. Ziarele din acea vreme au scris despre el iar profesorul A. D. Xenopol îl considera "„o minune de om”". Iorga a fost onorat de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
istorice pentru teza în limba franceză despre Philippe de Mézières, un francez care a participat la Cruciada Alexandriană. Între timp a devenit contribuitor al "Revue Historique", un jurnal academic francez. Oarecum nesatisfăcut de educația în Franța, Iorga și-a prezentat disertația și, în 1893, a plecat în Imperiul German, pentru a se înscrie la programul de doctorat al Universității din Berlin. Lucrarea sa despre marchizul de Saluzzo Thomas al III-lea de Saluzzo nu a fost primită pentru că Iorga nu a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
stabilit în zona Grădina Icoanei. A fost de acord să participe la o societate de dezbateri, intervențiile sale fiind publicate de-abia în 1944. A candidat pentru un post la catedra de istorie medievală a Universității din București, ținând o disertație în fața unei comisii de examinare care cuprindea istorici și filozofi (Caragiani, Odobescu, Xenopol, Aron Densușianu, Constantin Leonardescu și Petre Râșcanu), dar a obținut o medie de 7 care i-a permis doar obținerea unui post de profesor suplinitor. Repusă în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de Istorie, unde a propus noi moduri de abordare a medievalismului și o lucrare despre efectele sociale ale Căderii Constantinopolului în Moldova și Țara Românească. Apoi a vizitat Regatul Serbiei, fiind invitat de Academia din Belgrad, unde a prezentat o disertație despre relațiile româno-sârbe și Declinul Imperiului Otoman. Iorga a fost chiar chemat sub arme în al Doilea Război Balcanic, în timpul căruia România a luptat alături de Serbia împotriva Regatului Bulgariei. Deposedarea Bulgariei de Cadrilater, susținută de Maiorescu și conservatori, a fost
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Brașov). a studiat filologia, teologia și filozofia la Straßburg, Viena, Budapesta, Heidelberg, Cluj și Berlin (1897 - 1901). În 1903, Adolf Meschendörfer, Arthur Coulin și Ernst Kühlbrandt fondează în Brașov "Gesellschaft der Kunstfreunde" (Societatea iubitorilor de artă). A susținut în 1910 disertația pe tema " Heinrich von Kleist ca prozator". În copilărie, își petrecea vacanțele la unchiul său Josef Meschendörfer, care era preot la Sânpetru, Brașov. Amintirile din acea perioadă au fost incluse ulterior în romanul său autobiografic "Die Stadt im Osten" („Orașul
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
După terminarea liceului a studiat filozofia și germanistica la Freie Universität, în Berlin. Acolo a avut primele întâlniri cu scriitori germani de limbă română, precum Ernest Wichner, Herta Müller ori Richard Wagner. La terminarea studiilor, și-a susținut lucrarea de disertație, despre poetul Eduard Mörike. A locuit vreme de șapte ani (1995-2002) la Roma, unde a cunoscut-o pe Cristina Moisescu, cu care s-a căsătorit în 1999. A început să scrie din tinerețe, mai întâi texte de melodii, pe vremea
Jan Koneffke () [Corola-website/Science/323047_a_324376]