1,027 matches
-
ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă legătură cu Delia, sora lui Manole
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu mă interesa nici autorul lor și nici compozitorul, ele deveniseră pentru mine folclor autentic. Întelegeam altfel lumea, percepeam altfel folclorul, iar zecele de pe carnetul studențesc mi se părea acum fals, cật se poate de fals... Încercam inutil să-mi disimulez dorința de a-l iubi pe omul acesta. Inteligența lui nativă, cu care rostise scurt și categoric: Dacă nu acum, cậnd? mă scotea din minți. Mă simțeam umilită, falsă, credulă, inutilă... N-aș fi vrut ca el să sufere, dar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mîrîîe, precum cățeii care se prind când ți-e frică și atunci parcă latră mai tare. Deci mă strecor în lift pe șest, parcă aș fi știut că în spatele meu se mai află cineva, dar, crede-mă, când m-am disimulat înăuntru, jur că nu știam că mai e cineva în spatele meu, că dacă aș fi știut, nu m-aș mai fi speriat în hatul în care m-am speriat atunci când m-am întors să închid ușile și am văzut fața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ale acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau la baza considerației de mai sus sînt că "minciuna este însoțită de indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai greu să se disimuleze falsitatea unui mesaj prin limbajul gesturilor decît prin cuvinte. Gregory Bateson (1968:615) privește acest lucru din perspectivă evoluționistă: Se pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fluturilor. Numai oamenii, și poate alte specii evoluate, pot înșela într-un mod care ține cont de posibilele reacții ale celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și parodii, modalitățile preferate de a ascunde ale ironistului. Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe, gîndește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută dal capo al fine în registrul finei ironii, în care reverențiozitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul polemic, litota traduce, în fond, o autocenzură scriptică a semnificantului, în favoarea libertății de mișcare a semnificatului, ceea ce face din lectorul avizat o instanță activă, co-participantă la dialogul polemic. În Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza, intenția polemică evidentă nu este disimulată, ci acompaniată permanent de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre economist" sugerează, din start, intenția polemistului de a face din preopinentul său o țintă a deriziunii publice prin alte instrumente decât anatema, invectiva sau afurisenia, exploatate, se știe, cu predilecție
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce n-aș trece ocazional, cu briciul ascuns pe mânecă, și la Universitate, a cărei barbă sunteți?"), fie că disimulează o perfidă ignoranță ("Nu sunteți dumneavoastră acel A.C. Cuza care afișa pe vremuri un liber-cugetism naiv și cam găgăuț?)" sau, în sfârșit, trece din regimul dedublării în cel al transparenței, imputând interogativ ("De ce pentru articolele mele să trageți la răspundere
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o atitudine, o practică. O teză oarecare, politică, socială sau estetică, este afirmată și susținută astfel încât cititorul este invitat să ia poziție."162 Fie că se intitulează întocmai, fie că recurge la denumiri parțial sinonimice, "articol programatic", "program", sau apare disimulat sub cu totul alte forme, manifestul reprezintă refuzul de a accepta un dat (politic, ideologic, cultural etc.) și, în mod complementar, pretextul colportării unei alternative axiologice cu care autorul/autorii se identifică. În ceea ce privește schema actanțială a enunțării performative (J.L. Austin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă, în care nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
auto)convingerii: "(da, a domniei-sale!)" , pentru ca, apoi, spre finalul articolului, să întărească și mai comic, prin argoul hâtru cu iz slugarnic, semnificatul blamabil din enunțul advers: "(să chiorăsc dacă nu-i a domniei sale)". Și vanitatea adversarului face obiectul unei ofensive, disimulate prin abordare fals admirativă și perfid reverențioasă, sursă a unui umor fin, intelectualizat, care cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
antagonic în raport cu locutorul, prin faptul că spune un lucru și lăsă să se înțeleagă un cu totul altul. De pildă, în enunțul "[N.Iorga, n.n.] cheamă la judecată un gazetar care s-a îndoit de lumina domniei sale orbitoare", Arghezi își disimulează, evident, intenția agresivă, printr-o poză admirativă al cărei fals statut creează o anume ambiguitate ușor solvabilă prin situarea secvenței între enunțuri tranzitiv-depreciative. În alt loc, ironia este marcată prin semnalizare grafică, fapt ce traduce dorința polemistului (locutorului) de a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Stilul indirect", în Ars poetica, p. 258). E semnificativ acest episod al capitulării voluntare într-o epocă în care "se preferă în scris fermoarul, care închide și deschide dintr-odată", pentru că ironia argheziană, altă dată arma briliantă în disputele cotidiene, disimulează acum un zâmbet amar, resemnat, în fața unui croitor de pantaloni "învățat cu purtarea în partea stângă" ("Răscrucea", în Ars poetica, p. 270). 116 Liga ortodoxă, București, an I, nr. 9/30 iulie 1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau abstracție. Descartes: "Orbul este cel mai bine plasat ca să facă geometrie". Se considera atunci drept evident faptul că lumea se explică prin ceea ce ne ascunde. În această sferă, adevărul, cum spune Lévi-Strauss, "se indică prin grija cu care se disimulează". În videosferă, această disimulare atestă falsul, iar neîncrederea vizează inobservabilul. Ceea ce nu este vizualizabil nu există. Dispariția ființelor de cuvinte, acele lucruri care nu țin decât să fie spuse, mituri în stare pură, fundamente ale vechiului Real: Națiune, Clasă, Lege
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin polemic sau negativ, nu a fost constitutivă existenței sociale, ci doar a distorsionat-o sau disimulat-o, atunci procesul distorsiunii nu poate să înceapă"126. Soluția gânditorului francez este, în acest context, aceea de a găsi o funcție a ideologiei care să o preceadă pe aceea a distorsiunii, și ajunge astfel la ideea lui Clifford Geertz
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
propriei sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sensul, doar cel care trăiește efectiv mitul fiind apt să-l perceapă la adevărata amploare, este cea a abordării ezoterice. Astfel, Vasile Lovinescu, urmând direcția lui René Guénon, consideră că "miturile și basmele populare nu sunt creația ethosului colectiv ci disimulează principiile unei ordini dictate de voința divină", istoria vizibilă fiind dublată de o alta, în care fiecare dintre noi joacă "rol" secund.171 Mitul nu poate fi arhetip deoarece el este efect și nu cauză, (un "adevăr secund", după formula
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
catarsis. 439 Toate mișcările contemporane cu caracter mitologic prezintă o hipertrofie a acestei funcții ritualice (Ku-Klux-Klan, hitleriști etc.), cufundându-se în ceea ce John Moffat Mecklin definea ca "acea beție de scurtă durată pe care un om inferior nu o poate disimula atunci când, pentru câteva clipe, simte că deține puterea și că inspiră teamă." ibidem, p. 24, nota 14. 440 David Adams Leeming, op. cit., p. 217. 441 Ibidem, p. 220. 442 Ștefan Borbely, Eroicul, p. 12. Plasându-se în ecuația etajelor culturale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula însă toate acestea într-o ingenuă demnitate, în fața senatorilor, preoților și magistraților care știau mult mai multe decât el despre povestea sângeroasă a familiei sale și care, vicleni și experimentați, încercau să ghicească, pe când el vorbea, ce se ascundea în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este inerent oricărui act de creație artistică și cu atât mai mult acelui gen special de scriere care tratează situații și personaje imaginare. Iar o parte din acea retragere trebuie să fie Întotdeauna În eul „sălbatic“, sau Îndeobște reprimat și disimulat În societate: Într-un loc alcătuind o complexitate dincolo de realitatea cotidiană, niciodată pe deplin Înțeleasă sau explicabilă, Întotdeauna mai mult potențială decât actualizată; și totuși, unde niciodată nu va reuși cineva să pătrundă atât de adânc ca noi. Este ritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
caracteriza nu-l subestimase niciodată considerându-l într-atât de credul și naiv încât să nu vadă imaginea ei reală dincolo de atitudinea afișată. În timpul conversațiilor lor "amicale" de multe ori se întrebase până când impulsiva și dominatoarea doamnă Hagiaturian își va disimula adevăratele sentimente în spatele acestui teatru al convențiilor sociale pe care-l interpretau amândoi cu politețe excesivă. Evident, fiecare din motive complet diferite. Puteți fi sigură de asta, stimată doamnă. Rămași singuri, cei doi ies pe terasă unde se așează comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
referiți și la persoana mea? Inclusiv dumneavoastră. Doar sunteți logodnicul ei. După o îndelungată supraveghere, bănuielile ce planau asupra domnișoarei Hagiaturian au fost confirmate. Trebuie să recunosc că am avut în persoana ei un adversar dificil care a știut să disimuleze foarte bine acest joc ascuns. Cel puțin așa am crezut noi. Atunci când am prezentat dovezile activității ei îndelungate ca agentă a Intelligence Service 101, Serviciului Special de Informații 102, personal domnului Cristescu 103, nimeni de acolo nu a rămas surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să disimuleze un ușor rictus de durere. Of, Doamne, reumatismul ăsta! Te rog, ajută-mă să cobor. Scara asta pare că se lungește de la o zi la alta. Își strecoară ușor mâna pe sub brațul oferit politicos, apoi cei doi coboară treptele, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Combaterea Criminalității Organizate. Cazul de la Timișoara este asemănător cu cel înregistrat cu câteva zile mai înainte la București, cu deosebire că în Capitală traficanții au fost reținuți. În bagajele celor doi chilieni au fost găsite aproape patru kilograme de cocaină disimulate tot în 15 crose de golf și în 112 batoane de ciocolată, expeditorul mărfii fiind același Dorel P. săptămâna infracțională În perioada 24-31 martie 2006, pe raza județului Timiș au fost înregistrate următoarele evenimente: distrugere - 2, cazuri de suicid - 1
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]