877 matches
-
Iar toate acestea, ca forme de apărare și de atac, acțiuni care le conservă identitatea, le conferă satisfacție și o stare de confort psihic, sentimentul de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un joc sociocognitiv al afirmării personale și disimulărilor. Fiecare personaj este Însoțit, Înfășurat, controlat de o putere obscură și dominatoare, uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta ascunsă semnifică nevoia intimității cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
codurilor grupului, a regulilor sistemului. Primitiv, frustrat și agresiv, el și-a mascat atât de bine structura interioară Încât i-a Înșelat pe cei aflați În jurul său. Intelectuali din partid s-au lăsat și ei antrenați În acest joc al disimulării, fără să Încerce nimic, acceptând până În final postura de victime. Au asistat cu toții la episoadele Înlăturării fără milă a competitorilor lui Gheorghiu-Dej, la asasinarea lui Foriș și Pătrășcanu, ambii intelectuali, și n-au Învățat nimic din aceste episoade. Ce elemente
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Alături de lupta pentru putere a nucleului dur se desfășura, paralel, lupta pentru supraviețuire a celor din eșaloanele inferioare, a noilor tovarăși de drum, a populației stăpânite de frică. Intră În joc tehnicile exersate În ilegalitate, acum larg cunoscute și răspândite. Disimularea, camuflajul, cameleonismul, păstrarea aparenței sunt numai unele dintre ele. În același timp, luptele intestine, fracționismul măcina gruparea din interior; de unde și obsesia unității, a frontului, nevoia eliminării celor ce se abat de la linie. Sancționarea unor pretinse abateri ideologice era doar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sistematizate. Ele se organizează ca achiziții inconștiente care lucrează din interior, transformând memoria individuală sau socială În abcese rău mirositoare care așteaptă să fie deschise. Memoria dureroasă este o boală ca oricare alta, mai perfidă Însă prin capacitatea sa de disimulare. Trecutul dureros reînvie mai ales În momentele când statele, comunitățile sau grupurile de indivizi aleg calea angajării Într-un proces rapid de civilizare și de progres cultural, prin eforturi decisive de modernizare. Dar aceste salturi ale istoriei pot netezi, adesea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ca memoriul prințului Lichnowsky, ca de altfel oricare alt document de aceeași natură, să fie din abundență răspândit pe teritoriul ei. Noi trebuie să lucrăm pe măsura forțelor noastre pentru a risipi legendele și erorile prin care s-a încercat disimularea anumitor adevăruri și să se împiedice prezentarea exactă a unor fapte abominabile, după cum a încercat recent să o facă Frédéric Naumann în La Nouvelle Gazette de Zürich, drept erori sau legende. Ne-o datorăm nouă înșine, noi ceilalți neutri, să
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
nouă intelighenția șiită, mai degrabă laică, uneori în dezacord cu Partidul lui Dumnezeu care, orișicât, a tras o linie peste atentatul sinucigaș și a lăsat statul islamic la magazia cu accesorii. Vorbe bune de pus pe seama faimosului joc dublu, al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alte automatisme, așa-zisele donațiuni. Ele devin elemente narative, indispensabile acțiunii”. Automatismele reprezintă însă gesturi fixate de funcția lor rituală, scenariul inițiatic neputând fi parcurs altminteri. Cel mai adesea, mezinul nu își arată natura excepțională, procedeu considerat a fi o „disimulare strategică - inițial, poate, cu rosturi rituale, propițiatorii - vizând derutarea forțelor antagonice”. Șperlă se scaldă în baltă alături de gâște, rațe și se tăvălește în glod cu porcii. El este un alt fel de ales, unul care nu se supune convenției limitatoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
regională de alint „țugu, țugu, țugulaș”, dar și de la sensul atestat în Straja, Suceava: „om prost”. În primul caz, afecțiunea vine din partea instanței narative, care are o cunoaștere superioară a protagonistului, în cel de-al doilea, personajul apare marcat de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în mod evident, unui proces inițiatic, imaginea sa exterioară, disimulată, de nevolnic și prostănac, zdrențăros și murdar, indicând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două personaje discută despre starea lumii, a sinelui, a sinelui sinelui. E mult dinamism cultural și de viață în aceste dialoguri, e multă risipă de metaforă, de aforisme, de ficțiune și afecțiune. De multe ori sinceritatea spunerii este simulare sau disimulare și cu atât mai mult pătrundem în teritoriul artei. Trăim într-o literatură vie care își formulează continuu, cu fiecare scriitor nou apărut, limitele și ilimitările. Cât de mare, cât de importantă se (mai) regăsește literatura română în contextele nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sunt tentat să cred că, în calitatea noastră de europeni de mâna a doua, nu suntem suficient de fascinanți. Nici destul de europeni, nici destul de exotici, așa că stăm așa, nici în car, nici în căruță. Limbajul, la români, servește doar la disimulare... Ați fost între cei care au semnat pentru o "descentralizare" a României ("lui Mitică")... Ce distanță mai e între Târgu Mureș și București? Aceeași, dacă nu mai mare. Noi am propus doar o temă spre dezbatere, din naivitatea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau cel puțin de fariseism. Reflexul e cam de acest tip: "să vă spun eu ce e, de fapt, în capul lor", pentru că legea românească a limbajului disjunge radical ceea ce spui de ceea ce gândești. Limbajul, la români, servește doar la disimulare. Dacă vrei să știi cu adevărat ce gândești, trebuie să-l întrebi pe altul. Complexul dublului limbaj la români face inutilă orice dezbatere. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prietenii și cunoștințele se întrecuseră să ne trimită curcani, porc afumat și proas păt, slănină, saci cu făină, unt, ouă, cașcaval. Te mirai de unde le scoteau după atâtea rechiziții. Era efectul reluării în mână a moșiilor de către proprietari și rezultatul disimulării față de germani. Niciodată nu avusesem atâtea merinde substanțiale. Chiar vărul lui Costache, originalul și bunul Alexandru Cantacuzino, ne aduse un mic cozonac. Eram foarte atinși de acest dar, căci știam cât era de lipsit; în pachet, un mic bilet datat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta, palavragii și știind să tacă, lacomi la câștig și parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar fără con sistență și, În plus, marea artă ita lienească a duplicității și disimulării. De-o Înfățișare orecare, fară vreun stil al persoanei sau al profesiei, fără nici un tic sau pitoresc, fizic sau moral, Ramiro Ortiz era un colaborator al revistelor noastre plăcut uneori, informat totdeauna și interesant mai ales atunci când aflam din scrisul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Raportul de activitate pe luna aprilie 1949” - Vagreich. Nu cunoaștem motivele dar știm sigur că unii evrei, mai ales din cei Înscriși În partidul comunist, căutau cu insistență să-și românizeze numele, cel mai sigur din cauze populiste și de disimulare. Acestui „raport” i-a fost atașat și un „Plan de muncă” din care nu vom extrage decât echipa de conducere și „greutățile” combinate armonios cu „lipsurile”. Cu toate că aceste documente nu fuseseră etichetate niciodată ca fiind secrete sau măcar confidențiale, totuși
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
actual), mă văd ca o sută de tineri diferiți deodată, toți curtând o singură fată care se schimbă mereu, Într-o serie de legături amoroase simultane sau suprapuse, unele Încântătoare, altele sordide, de la aventuri de o noapte până la complicații și disimulări de durată, cu rezultate artistice foarte slabe. Nu numai că această experiență este Îndoielnică și umbrele acelor fermecătoare doamne Îmi sunt inutile acum, când Îmi reconstitui trecutul, dar ea determină o defocalizare enervantă pentru că oricât mi-aș potrivi lentilele memoriei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un succes, nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez, îl simt), în raport cu domnul Zaborilă și îl consider fără nici un fel de disimulare de orgolii sau altceva ca pe un confrate de breaslă, care are și acuitate privirii, judecata este întotdeauna dreaptă și mai ales, ceea ce m-a impresionat că acest om care stă lângă mine, are vocația de a trăi în lumină
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt valorațiile unui chip în care marginalitatea se îmbină perfect cu un posibil centru de iradiere colectivă. Spre deosebire de brutalul Israel Hands, care considera că din bunătate nu poate ieși nimic folositor, Silver manifesta
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
jocul meu". Orație funebră spusă pe un ton ciudat, dar care se voia un elogiu al calităților deosebite ale prințesei). Se pare că e ceea ce am putut afla de la unii apropiați ai săi moștenise de la tatăl său un dar al disimulării și al gustului pentru politica în zigzag. Se știe, căci nu a trecut prea mult de atunci, cum se comporta față de Vatican, după căsătoria pe care a făcut-o în bazilica de la Assisi, consimțind o nouă celebrare a căsătoriei în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Împărtășind opinia lui Lautréamont că „poezia trebuie făcută de toți, nu de unu”, suprarealiștii urmăresc nu să făurească „opere”, ci să producă „texte” exprimând viața interioară a indiferent cui, în întreaga ei autenticitate. Întrucât existența în societate impune, după Freud, disimularea mișcărilor sufletești de adâncime, cenzurarea pulsiunilor inerente ființei, cele de natură sexuală în special, acestea nu se pot manifesta liber decât în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
romancier de școală dostoievskiană și îl compară, în alt plan, pe protagonistul din Donna Alba cu Julien Sorel, personajul lui Stendhal. Pe critic îl încântă „poezia de foșnete și mătăsuri” a romanului Adela de G. Ibrăileanu, în care identifică o disimulare romantică, și remarcă influența lui Marcel Proust și a lui Camil Petrescu în opera lui Anton Holban (Ioana). De menționat că despre marile romane ale lui Camil Petrescu nu s-a pronunțat, discutând numai ideile estetice ale scriitorului. Îi reproșează
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
deplin. Un titlu ca „Meseria de a bănui”, excelenta parafrază la Pavese, mi s-ar părea, Într-adevăr, perfect, ca emblemă a existenței românești În epocă (poate, nu numai); o lume a suspiciunii și bârfei, a poreclei și diminutivului, a disimulării și șmecheriei, a frustării și țopeniei megalomane. Până la urmă, performanța este a contrastului, totuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (mă gândesc, În primul rând, la clipele de reculegere religioasă, tocmai pentru că m-a surprins
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o scrisoare. Mai ales când viața Îți rezervă unele surprize neplăcute. Când, de asemeni, nu știi cât și cum vei rezista, fie și financiar. Când - cazul nostru - omul care ne ajuta (singurul) e pe moarte (soacra mea) și Îngrijirile, amăgirea, disimulările cad pe umerii noștri. Când, venind din țară, unde am plecat cu oarecari speranțe, Îți dai seama că nu mai ai chiar nimic de sperat... Și câte și mai câte! Iată deci de ce am tăcut atâta vreme! nu fiindcă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un intelectual, obișnuit să studieze totul în amănunțime, înainte de a trece la realizarea unui proiect. Nimic din aceste urme pregătitoare nu s-au găsit în preajma lui Nicolae Petrașcu. Nici măcar cei care au executat crima, ca niște analfabeți în materie, de disimularea ei, nu au lăsat, ca din întâmplare, niște cărți, care să reflecte preocuparea suicidară, pentru derutarea organelor de anchetă, căci nu aveau nevoie să influențeze cumva, determinarea unei concluzii favorabile sinuciderii, deoarece ea era dictată din altă parte. Peste faza
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte mijloace de ficționalizare compensatoare. Cel găsit este, cred, „invenția”. Atunci cînd naratorul este homodiegetic, sinonimul acesteia este autoficțiunea. Neputînd „păcăli” cititorul, scriitoarea recurge la „reducerea la absurd”. Femeia care se transformă În scroafă, femeia bolnavă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]