1,391 matches
-
dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca subversiune vizînd îmbolnăvirea nației: acțiune destabilizatoare, anarhism propagat de către pornografii iudeo-bolșevizanți întru disoluția moral-spirituală a neamului românesc și „destrămarea națională”. Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Mihail Dragomirescu, Emilian deplînge „lipsa de capodopere realizate în spiritul școalelor nouă” (stereotip conservator fără bază, cîtă vreme printre „anarhici” sînt incluși Dostoievski, Proust sau Gide). Observațiile sale privind „criza noțiunii de realitate” sub influența noilor concepții științifice și „disoluția eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat versul amorf”, iar ca ultimă consecință, crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea asta a noastră se autoexterminează, nu are un viitor, căci fiecare caută o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva o stavilă, chiar legală, acestei disoluții. Dar onorabilul nu era capabil să-i asculte pe ceilalți, căci era preocupat doar de el Însuși și Își privea ceasul cu nerușinare, era deja vremea să plece: Înainte de a-și uza pantofii printre tarabele de la piață - chiar așa spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
confuz și arbitrar al acestor noțiuni avea să le Împiedice să aibă vreo eficacitate socială reală - și, de aceea, istoria umană, din secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții și a unei dezagregări progresive; totuși, păturile instruite sau semi-instruite care, de bine de rău, contribuiseră la impunerea acestor noțiuni se cramponau de ele cu o virulență deosebită, și Înțelegem de ce, În primii ani, lui Frédéric Hubczejak i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
XX sub numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe reale, născută dintr-o disoluție psihologică, ontologică și socială. Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea cu mișcarea hippy și cu gândirea de la Esalen, New Age manifesta o reală voință de ruptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce-am adăugat peste constantele soartei umane. Căci amețeala este simptomul specific al depășirii unei condiții firești și al imposibilității de a mai împărtăși poziția fizică legată de ea. Rupîndu-se legăturile lăuntrice cu omul, semnele lor exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-adevăr, să te fi luptat mult cu forțele demonice și negative ale vieții pentru a ajunge la conștiința ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieții decât o cale spre moarte, o evoluție care nu e, în fond, decât o disoluție. Să poți spune după fiecare experiență de viață: niciodată! - după fiecare întîmplare și după fiecare încercare același cuvânt, simbol al definitivatului și al ireparabilului, este desigur a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viață pe cât ești aproape de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite epoci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lipsi de ea și de ce este atît de cumplit de eficientă. V Se constată cu ușurință că teritoriul psihologiei mulțimilor este jalonat de trei descoperiri, care alcătuiesc chiar noutatea acestei științe: A) masele sînt un fenomen social; B) sugestia explică disoluția indivizilor în mase; C) hipnoza este modelul de acțiune a conducătorului asupra maselor. Aceste descoperiri au preschimbat o seamă de curiozități, de excepții, de fapte minore în factori majori ai realității și în obiecte ale științei. I-au permis lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afectiv decît inconștientul însuși, întipărit în creierul și trupul indivizilor. Asta înseamnă: credințe, tradiții moștenite, dorințe comune, "cuvintele tribului" cele dragi lui Mallarmé, și așa mai departe. Dar mai bine să-l lăsăm pe Le Bon să facă bilanțul acestei disoluții a conștiințelor și personalităților: "Principalele caracteristici ale individului în mulțime sînt: ocultarea personalității conștiente, preeminența personalității inconștiente, orientarea prin contagiune a sentimentelor și ideilor într-un același sens. Individul nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
printr-o singură ușă cea care deschide încăperea inconștientului. Masa atrage, așa cum magnetul polarizează pilitura de fier. Ea reține, prin energia sa efectivă, irațională. Aceasta din urmă conține și forțe raționale, într-un procent ce variază în funcție de circumstanțe. Dar reușita disoluției persoanei în masă presupune că s-a făcut totul pentru a elibera tendințele iraționale. Această idee a psihologiei maselor a avut încă din prima clipă un ecou uimitor. Ea a impus unei generații întregi un alt mod de a mobiliza
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
FEMEI ȘI NEBUNIE Capitolul I Materia colectivă, impulsivă și conservatoare I Psihologia mulțimilor are în atenție două fenomene esențiale: fuziunea indivizilor într-o mulțime și dominarea maselor de către conducători. Pînă aici m-am ocupat de cel dintîi. Ați văzut de ce disoluția conștiinței individului duce la unitatea mentală a tuturor: aceasta este sugestia.Ca hipnotizați, oamenii se preschimbă în automate psihice, puse în mișcare de inconștientul lor. Cînd îi întrebi, ca în piesa autorului german Toller, "cine sînteți", ei îți răspund: "masa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
muribund, în vreme ce el e deja mort, au și un alt aspect: cel legat de reacțiile presupuse sau reale ale mulțimii la dispariția conducătorului ei; așadar, de ce poate face o mulțime o dată ce se vede lipsită de "zeul" ei. Panică sau teroare? Disoluția legăturilor sociale, debandadă, anarhie, poate chiar manifestări excesive ale doliului cu toate că sinuciderile în masă sînt mai curînd apanajul admiratorilor unor idoli de cinema. Dar și furia unei mulțimi care își preschimbă durerea în violență și își îndreaptă această violență împotriva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt depozitați germenii a tot ceea ce e rău în sufletul omenesc; și nu ne e deloc greu să înțelegem că în atare circumstanțe vocea conștiinței tace și simțul de răspundere dispare"377. Prin urmare, asocierea indivizilor nu are drept efect disoluția conștiinței individuale a acestora, după cum Le Bon pretindea. Ei nu fac decît să se întoarcă la un stadiu primitiv al vieții lor psihice. Și de fiecare dată ies la iveală "germenii a tot ceea ce este rău în sufletul omenesc", fără ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a afecta similitudinea dintre cele două tipuri de identitate. O asemenea revenire ar putea fi stimulată, în opinia noastră, de schimbările radicale, de după anii 1990 care au dus la destrămarea sistemului socialist și, pe cale de consecință la desmembrarea, ori și disoluția unor state federale și apariția unor noi state suverane și independente. Multe dintre acestea au dobândit recunoașterea internațională, unele sunt însă în căutarea identității lor naționale, a deplinei lor statalități. Pe de altă parte, procesul de integrare europeană determină conturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prin alianță strategică, fie printr-o umilitoare vasalitate - între categoriile antepredicative ale gândirii teologice și termenii seculari adoptați de humaniores. Această fermă opoziție necesită însă o laborioasă explicație, mai ales în epoca nihilismului cu porțile deschise. În era fragmentării, a disoluției și a atomizării, uzul „metanarațiunilor” (așa cum a numit J.-F. Lyotard miturile de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința”. Savanții geneticieni sau astronomi, gata să lanseze în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a tradiției creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe de altă parte, disoluția vechii paradigme a participației conduce către o criză a medierilor, vizibilă în scolastica târzie prin apelul la teologia grației create, pe de o parte, și prin noua orientare angelologică a cosmologiei, care suferă de o certă inspirație arabă, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
puterii” n-o pot imagina. Imprudenta iubire divinătc "Imprudenta iubire divină" Această ultimă țintă a lucrării lui John Milbank animă dezbaterea filozofiei etice a lui Alaisdair MacIntyre 3. Autorul pleacă de la considerarea stadiului terminal al gândirii occidentale, anume nihilismul. În fața disoluției oricăror argumente pentru un concept universal al virtuții, MacIntyre sugerează întoarcerea la paradigma clasică grecească a virtuții, fondată împotriva curentului relativist al epocii (sofistica) prin intermediul dialecticii socratice. Chiar dacă MacIntyre se autodenumește un gânditor de inspirație „creștin-augustiniană”, convingerea lui Milbank este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Europa de est se situează între zonele continentale deschise larg răspândirii anarhiei, cronicizării și multiplicării conflictelor interne și interstatale. Deschiderea se datorează absenței unui sistem de securitate în zonă, practic existenței unui vacuum de securitate, intervenit la sfârșitul Războiului rece și odată cu disoluția Pactului de la Varșovia. Amenințările cele mai puternice la adresa securității în estul Europei sunt rezultatul prăbușirii vechii ordini și convulsiilor determinate de nașterea celei care o va înlocui"5. Declanșarea războiului civil iugoslav în 1991 a provocat schimbări în politica externă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Împreună cu Șerban Cioculescu, În efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de acord că În scrisul acestuia există multe „virtuți poetice neîndiguite”, explicabile, desigur, și prin „uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” În genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin, prin frecventa neglijare de către poet a „principiului ordonator” capabil să asigure „grămezii de semnificanți” minima coerență, fie și pe temeliile mișcătoare ale luxuriantei „imagi-NAȚIUNI
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sine o devalorizare a genericității, ba poate chiar dimpotrivă. Dispariția genurilor literare nu s-a produs, de fapt, niciodată, nici măcar în acele epoci care, în prelungirea avangardelor radicale, preferau să utilizeze termeni ca text sau scriitură, tocmai pentru a marca disoluția sistemului generic. Chiar și atunci genurile literare au continuat să supraviețuască (nu doar coborând pentru un timp underground, ci remodelându-se într-un sens activ, dinamic, transformațional). În fapt, dacă epoca actuală se distinge printr-o mutație incontestabilă la acest
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]