39,259 matches
-
CARE CUNOSC PE INDIVIDUL DAN SÎRBU ADMINISTRATOR-ȘEF POEZII.BIZ Acest individ cu fata blândă și care pozează în administrator -șef al site-ului poezii.biz, si care poartă numele de Dan Sarbu, după ce i-am destăinuit că mi-a dispărut manuscrisul cu 345 de poezii, pe care le am postate în totalitate pe site-ul său și doresc să fac o copie după ele, mi-a șters rapid contul ca să nu mai am acces la creațiile mele. Faptul s-a
FURT AL DREPTULUI DE AUTOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Furt_al_dreptului_de_autor_stelian_platon_1353910238.html [Corola-blog/BlogPost/351108_a_352437]
-
miliarde și miliarde de mitoze materialul genetic poate fi accidental modificat prin adăugarea de gene formând astfel o nouă specie a faunei sau florei. De exemplu virusul gripei se auto-perfectează genetic devenind rezistent la medicamentele care îl combat. Speciile nereușite dispar deoarece nu rezistă mediului, Materialul genetic este cumulativ, păstrând în sine toate modificările suferite în timp. Organismele complicate cum ar fi musca sau omul sunt constituite din organe speciale având celule de forme foarte diferite. Pentru om s-au identificat
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1431161983.html [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
-i stea la picioare. În păduri și pe câmpie Ninge cerul cu petale, Freamătul naturii vie Leagănă frunzele-n soare, Ochii mei plâng bucurie, Roi de dor să ducă-n zare, Iubirea-i țesută-n ie, Tradiții de-a nu dispare. Orizont de veșnicie Renaște pe-a vieții cale. FLOARI DIN COPACUL IUBIRII Când Primăvara coboară din astre, Cu brațele pline de ghiocei, În bucurie scaldă zări albastre Și verde-crud pune în ochii mei. În azurul privirilor plăpânde Presară petale de
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
pietrele în ziduri Și coastele intrau în dealuri Și păsările în văzduh Și lumile în idealuri Și se-nălța un fel de Dom Pe acest spațiu carpatin Un fel de muzică de schele De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De linii care fulgera Trecea încet și lin pe dealuri Purtând o stranie lalea Și-aluneca și-aluneca Și se vedea un fel
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
tu, cu tine și cu Dumnezeu. Responsabilitatea de a tăia într-un organism viu o simți colosal. E ca înainte de moarte. Înainte de operație, îți trec prin minte toate întrebările. Oare sunt suficient de pregătit? Când începi operația, toate gândurile filosofice dispar. Ăsta e un prag. Greșelile? Neurochirurgia a ajuns la un nivel de finețe extraordinar. Acum nu mai concepi operație fără microscop. Lumea noastră este mărită de 20 de ori. Creierul tău ca operator trebuie să se obișnuiască să facă mișcările
„Vine Dumnezeu la spital ca pe domeniul lui, fără să înțeleagă nimic din actul medical, din boli, nimic” by https://republica.ro/neurochirurgul-bogdan-iliescu-despre-shogunii-din-sanatate-zvine-dumnezeu-la-spital-ca-pe-domeniul-lui [Corola-blog/BlogPost/337795_a_339124]
-
și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu mi l-a cântărit. La experiența lor nici nu era nevoie. Am cerut, așa, în glumă, înghețată expirată la un butic. Tinerica vânzătoare a dispărut două secunde și m-a servit șefa personal. Li s-a părut ciudat să cer înghețată într-o zi de martie decembristă. Chiar așa! Ce-mi veni să cer înghețată? Păi, dacă ăsta-i scenariul, ce să fac? Oricum, o
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cat_de_piata_i_piata_mare_lica_barbu_1328290714.html [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
O înfășură într-o pânză și o puse la loc,încuind sertarul.Apoi pleca...Îi făcu semn unui servitor să pregătească ceva.Acesta încuvință și le făcu semn altora să vină după el.Bărbatul încalecă pe un cal și gonind dispăru pe drumul care ducea spre oraș. -Opriți aici,vă rog!Îi spuse față vizitiului,care trase puternic de haturi. -Ce s-a întâmplat,Karon?De ce coborî aici? -Vreau să-l văd,Aongus.Te rog,spune-i mătușii că o să vin
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1492929894.html [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
aducă până la noi. Respectul pe care Platon și Aristotel l-au arătat proto-filosofiei inauguralilor și respectul istoriei pentru Platon și Aristotel au ajutat presocraticii să ajungă până la noi. Altfel, copiștii ar fi întrerupt circuitul gândirii lor, așa încât ei ar fi dispărut. Mulți gânditori n-au ajuns până la noi: ei au fost condamnați de Platon și Aristotel. Poate este surprinzător, dar este de admis că această nedreptate i s-a făcut și lui Socrate. Nu se poate ca Socrate să nu fi
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
de dor, l-a așteptat ani în șir privind îndelung spre orizontul nesfârșit. Când se plimba pe țărmul mării, Sonia murmura cuvinte al căror tâlc numai ea îl cunoștea. Într-o bună zi, oamenii n-au mai zărit-o. Sonia dispăruse fără urmă. În schimb, pe stânca cea mai înaltă și mai abruptă de pe țarmul sălbatic, a apărut o statuie albă. În zori, la răsăritul soarelui, statuia părea vie, iar dinspre ea veneau șoaptele acestea: „Am fost iubită devotată, în templul
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marmura_vie_floarea_carbune_1328100050.html [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
celest deosebit, i se desfășura în fața ochilor. Nu mai văzuse așa ceva niciodată. Era ceva de nedescris! Soarele-nroșise cerul spre apus, de parcă un pictor neglijent își împrăștiase culorile purpurii... Privea, cu respirația tăiată, dorindu-și ca această imagine să nu dispară niciodată. O încercau sentimente amestecate, ceva între bucurie imensă și teamă. Da, teamă, deoarece își amintea că în copilărie auzise, nu se știe de unde, despre aceste fenomene și faptul că ar fi prevestitoare de rău... “Superstiții”, își zise ea, contemplând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
deoarece își amintea că în copilărie auzise, nu se știe de unde, despre aceste fenomene și faptul că ar fi prevestitoare de rău... “Superstiții”, își zise ea, contemplând uluită minunatul apus... Clădirile, străzile, pomii, împrumutaseră culorile cerului. Forma și contururile universului dispăruseră, nu mai erau la locul lor, totul se afla într-o comuniune perfectă, sub imperiul unei forțe creatoare, care se varsă, necontenit, peste lucrurile trecătoare. Infinitul îndepărtat atingea infinitul apropiat, indisolubil unite, într-o fracțiune din suma universului, umplându-i
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
peste lucrurile trecătoare. Infinitul îndepărtat atingea infinitul apropiat, indisolubil unite, într-o fracțiune din suma universului, umplându-i sufletul de frumusețe și mulțumire. Era absorbită total de acest miraj și trăia într-o fuziune intimă cu lumea înconjurătoare. Ușor-ușor, mirajul dispărea, odată cu Soarele, făcând loc nopții. Oamenii ce-l admiraseră tăcuți începuseră să plece, schimbând impresii, unii științifice, alții referitoare la posibilitatea unor prevestiri, iar majoritatea cu privire la măreția, la frumusețea fenomenului în sine. Emanuela plecă spre casă agale, cu gânduri multe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
resurselor de apă (calitativă și cantitativă) și luăm decizii în timp real pentru menținerea echilibrului ecologic, respectiv al circuitului hidric al apei. Toate aceste activități se regăsesc în programele de activitate ale specialiștilor noștri din domeniul gospodăririi apelor. Dacă va dispărea apa și se va duce altundeva, înseamnă că viața va reapărea și ea, de la capăt, acolo, că la dimensiuni inimaginabile de timp și spațiu, omul se va putea transfera, pentru fiii fiilor umanității? Apa este o substanță specială și specifică
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1430777429.html [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
fi amintit cum sunt nunțile în România, cu aperitivele acelea bogate, depășind marginile farfuriei, și supa cu tăieței de casă, cu friptura bine rumenită în cuptor și inegalabilele sarmale! Ei, dar acum vine momentul forteal evenimentului: mirele și mireasa au dispărut... toată lumea aștepta nerăbdătoare să vadă cearceaful! S-a consumat și acest moment... și mireasa a scăpat cu obrazul curat! Dar cu cearceaful... pătat! În cei șapte anialgerieni, au existat multe momente inedite în viața doamnei Stănilă - a avut ocazia să
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila.html [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
obrazul timpului, un templu magnific așezat pe o terasă de marmură albă, o bijuterie ce strălucea în lumina soarelui înconjurată de construcții impunătoare. Templul n-avea acoperiș pentru ca razele Soarelui-Ra să pătrundă în el. Pasărea îi lăsă în fața templului și dispăru tot așa cum apăruse. Era templul alb din visele ce i se succedau periodic prin timp. Cu pași mici, Shanti Ramya porni spre templu însoțită de tânărul cu ochii negri, strălucitori. Intrară în templu, aprinseră okoro, acele bețișoare parfumate de tămâie
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia polițiunea, cum vrea Zița. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existența legii, pe care, în cele din urmă, spun savanții, o consolidează. Am un coleg de breaslă mitocan enigmatic, demon al carnavalului, călăuză în noapte și în călătoria spre Dincolo, maestru de ceremonii funebre. Celor pățiți
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1411917079.html [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
argintul ... Setea-și potoleau oamenii, ce gândul Demult toți și-l luase; fiecare-n parte Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care... nemiloasă, venea înspre ei; Se ducea speranța cu a ei scântei Cerul era-n flăcări, oamenii jeleau, Apa dispăruse, de sete piereau... Cumpăna coboară, trage ceru-n jos, Iar găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n trupul ei ei. „Cumpăna scoate apa ca să bei... Vă-nchinați!... iar sunteți scăpați.” Le zice,-nțeleptul celor însetați: Găleata, cuminte
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_cumpa_marin_voican_ghioroiu_1377420346.html [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
terminată, dar un sâmbure de speranță, că în timp și-ar putea reveni, l-a mânat la acest gest disperat. Nu mai avea nici un rost să spere, Laura se schimbase mult, fizic era tot așa de frumoasă, dar fragilitatea ei dispăruse, era hotărâtă, sigură pe sine, așa cum fusese, de fapt, la început, dar el o schimbase, timorând-o. - Unde este tăticul internat? Pot să-l văd? - Desigur, este la spital, aici, la secția Oncologie. Îi este tare dor de Ionuț, la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1464026104.html [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
la alta... Inchid ochii și mă las purtată pe brațele mătăsoase și parfumate ale naturii... Plutesc alături de gând și simt acea mângâiere liniștitoare a certitudinii, a siguranței că trăiesc, sunt, exist! Iubesc momentul acesta! Toată apăsarea grijilor adunate peste zi, dispare în acest... moment ; toată alergătura, stresul, dezamăgirile de a nu fi realizat tot ceea ce mi-am propus, tot zbuciumul, s-au evaporat, parcă, în acest... moment! Incandescența momentului mă vrăjește; îi simt căldura emanată până în adâncurile sufletului meu. Mi-l
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1434625313.html [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
Închide ochii. Gândul îi sta la cartea nouă cu coperți aurii, din geantă. I-a dăruit-o la desparțire. Își face o cruce mica, “Doamne, te rog să mă ierți” și începe să citeasca din cartea cea nouă. Realitatea ei dispare, intra în lumea personajelor lui. “El îi căutase buzele și trecuse deasupra ei. Marta strânse instinctive picioarele...”. Femeia își vine în fire când trenul oprește după o oră. „Mai bine dorm, nu m-am odihnit astă-noapte”. Închide ochii și îl
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1412694057.html [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va sta de vorba cu el, îi va explică unele lucruri. Ușor de spus. Își apăsă pieptul cu pumnul, greutatatea nu dispărea. Nu era o durere fizică. N-a reușit, să adoarmă. S-a foit toată noaptea. Dimineața s-a ivit necruțătoare, infiltrând razele soarelui printre faldurile perdelelor. Noaptea era întotdeauna un sfetnic bun și nici pentru ea nu făcuse excepție. Alma
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1481208232.html [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
mașinile Poliției se auzeau destul de clar și păreau că sunt foarte aproape. S-a ridicat dintr-o singură mișcare, l-a lovit cu piciorul pe cel de jos și a strigat la ceilalți. - Valea! Au fugit toți trei și au dispărut în ploaie de parcă-i înghițise pământul. S-a ridicat și Violeta. Înainte de a fugi, s-a întors și l-a privit pe Mișu. Își ridicase puțin un umăr, cât să poată întoarce capul s-o vadă. Avea ochii încețoșați, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
să m-ajute. Trebuie să fac ceva cursuri, să caut ceva, să mă specializez, altfel n-o să am niciodată un salariu ca lumea... Of! Mi-e greu, foarte greu. Alte locuri de muncă? Cum mă simt că sunt țigancă, cum dispar ofertele! Vezi, Doamne, rromii sau cum ne-or mai numi, suntem oameni inferiori! Nu suntem egali cu românii. Chiar dacă nu se spune, se simte și este tare dureros... Trebuie să țin cu dinții de ce am acum, că sunt apreciată. Trebuie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
uneori, după aproximativ 10-15 minute. Practic, atunci când simți că „trebuie” să... fumezi, bei, mănânci, sau să joci Pokemon, dacă în loc să dai curs impulsului, îți propui să mai aștepți 10-15 minute, foarte probabil că acea „nevoie” se va reduce sau va dispărea complet. “Când simțim acea tensiune interioară - să deschidem jocul și să hoinărim brambura pe străzi pentru a prinde Pokémonii cei obraznici - trebuie să nu îi dăm curs ci să o observăm și apoi să ne concentrăm pe altceva, cam 10-15
Află cum poţi scăpa de dependenţa de Pokémon Go! by http://uzp.org.ro/afla-cum-poti-scapa-de-dependenta-de-pokemon-go/ [Corola-blog/BlogPost/93062_a_94354]
-
Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1476506410.html [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]