1,253 matches
-
o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sânt pagini grupate arbitrar în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am pus întrebarea, terminînd-o în această formă, dacă este vorba de "o carte grea". Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe alta: "Ce zici, tu? Îmi iese?" Făcând asta, erau pesemne flatate și excitate, lucruri disparate se învălmășeau în mintea lor, amintiri proletare din tinerețe, când Regele era un personaj hulit, cu acest moment când Regele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei, dar ce are a face, se dovedise că era tot rege
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așezăm la Freiburg, pentru că, în ce mă privește, trecutul din Heidelberg mă apăsa prea tare. Nu eram pregătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape 20 de ani. Însă la Freiburg nu am găsit nimic convenabil, doar camere disparate aflate "în pădure" în extremități diferite ale orașului. La fel s-a întîmplat și la Berlin, așa încît am revenit asupra acestui oraș, dând "destinului" o șansă de a se manifesta. Și într-adevăr, prin vechi prieteni binevoitori (cuplul "Ursula
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
figurelor unui caleidoscop, pe care întîmplarea le compune și le discompune, și pentru că am avut ocazia de a vedea oamenii cei mai deosebiți în așa-numitele principii mergând alături, și alții, foarte asemănători în susținerile lor orale, urmând căi foarte disparate, totuși, din punctul de vedere al unui studiu social al României, credem că cea dendîi premisă a profesiei, "existența a două estreme" nu este exactă. Mai ales când e vorba de o dreaptă estremă, de un "partid retrograd ", el nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
m-a determinat să le fac știute. 3. Vecinii și clăcașii Categoria aceasta de țărani dependenți prin aservirea către un anume stăpân a fost diferit prezentată în lucrări anterioare de specialitate, urmare a interpretării din acte diverse și cu situații disparate ca loc și ca timp. Mulți istorici, mai ales cei care s-au conformat teoriilor marxist-leniniste, au identificat instituția veciniei și i-au conferit atributele și rigorile specifice întregii categorii de țărani dependenți, indiferent de proveniență. Este adevărat că s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite. Am devenit de neînsemnat de când Dumnezeu mi-a băgat pe gât Duhul Sfânt... Când am fost sfințit ca preot. Doamne, Doamne, oamenii. Absurd e demult și fără formă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Steinbruner se concentrează asupra psihologiei decidentului individual și reprezintă astfel ultimul dintre cele patru modele subliniate mai sus. Principalul punct de plecare al acestui model este recunoașterea capacității mentale umane de a da o structură datelor, care altfel ar rămîne disparate și a faptului că această capacitate este un factor esențial în procesul luării deciziilor. Am putea vorbi de "principiul ordonator al minții umane". Există aici două asumpții principale. În primul rînd, acest model presupune că deciziile pot fi luate fără
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ideologiei politice a naționalismului modern.6 De-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, naționalismul a modelat și remodelat organizarea politică a lumii moderne, a grăbit distrugerea Imperiilor Otoman, Austro-Ungar și Britanic și a unit unitățile teritoriale disparate din Germania și Italia. Fostele colonii spaniole precum și Brazilia din America de Sud au adoptat modelul statului-națiune când și-au câștigat independența în secolul al XIX-lea, după cum au procedat noile țări din Asia și Africa post-colonială după cel de-al Doilea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a lungul mai multor secole. Provincii precum Bretania, Burgundia și Normandia fuseseră ducate cvasiindependente menținând o legătură apropiată cu Franța înainte de a deveni provincii ale regatului francez. Războiul de 100 de ani cu Anglia (1337-1453), numit astfel datorită numeroaselor conflicte disparate dintre cele două regate, a avut drept efect consolidarea simțului identității francezilor și a dus la anexarea de teritorii învecinate precum Bretania și Normandia. După cum a arătat Charles Tilly, experiența războiului și nevoia de a finanța războiul au fost cele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cu extinderea lor spațială, fie cu gradul de conectare comunicațională. Astfel de sisteme ierarhice pot evolua mai rapid decât o fac sistemele non-ierarhice de mărime comparabilă. (Simon utilizează un exemplu cu doi ceasornicari, dintre care unul asamblează ceasuri utilizând piesele disparate, în timp ce al doilea asamblează subansamble). Deci, existența unor forme intermediare stabile exercită o puternică influență asupra evoluției fenomenelor complexe. Sistemele ierarhice complexe sunt aproape decompozabile (slab decompozabile) în sensul că interacțiunile dintre subsisteme sunt slabe, dar nu neglijabile, fapt ce
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
o unitate calitativ eterogenă; această unitate morfologică Își găsește un corespondent În sinergiile funcționale, care se unesc În armonia fiziologică a ființei. Unitatea anatomică se Întregește prin convergența funcțiunilor organice. Caracterul dominant al structurii individualității este subsumarea riguroasă a funcțiunilor disparate unității superioare a organismului, coordonarea tuturor fenomenelor vieții Într-un mănunchi unitar, explicând aspectul de «unitate În varietate» și diversitate ale individului biologic. Se poate spune, În general, că individualitatea umană reprezintă un tot circumscris, În care părțile sunt solidare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
organe, având structuri deosebite unele de altele. Fiecare din aceste celule, considerate În unitatea lor, și fiecare din aceste organe au o activitate și un chimism proprii, o anumită cadență și o formulă specifică de viață. Aceste nenumărate ritmuri vitale disparate se Îmbină printr-o stringență superioară Întro funcțiune de ansamblu a Întregului organism; celulele și organele Își subordonează cadența și specificitatea de structură unei unități superioare, contribuind la activitatea unitară a organismului. În această activitate armonioasă, În care se contopesc
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
organismului. Această alăturare de fapte contrastante pune problema individualității umane În adevărata ei perspectivă. Cercetătorul se află În fața a două serii de procese neaderente, dar care, prin coexistența lor, dau individualității omenești adevărata ei situare față de realitățile exterioare. Această Îmbinare disparată de fapte poate fi formulată astfel: paralel cu participarea la o realitate transindividuală, indicând o tendință de autodepășire, individualitatea umană prezintă o integrare neîndestulătoare În unitatea proprie a structurii sale personale. Cu alte cuvinte, individul participă larg la o realitate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
la Întâietate: părți ale unui univers invizibil, ele se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că ele se supun mai puțin autorității temporale, cât unor presiuni tematice. Activitatea de zi cu zi a scriitorului, ritualul lecturii, notele despre starea psihică, toate acestea surclasează ordinea cronologică a Însemnărilor de jurnal. Firește, există și așa-numitele note disparate, Însă În textul mai amplu al jurnalului acestea au un loc extrem de precis. Ele sunt, Într-o materie care reproduce, Între anumite limite, realitatea vieții scriitorului, dar numai Între anumite limite, notele inclasificabile. Momentele de improvizație. Într-un crescendo necurmat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
categorii, criterii cronologice, grupaje tematice sau metode demonstrative atât de bine exersate și controlate încât au devenit firești, practic imposibil de înlocuit în doar câțiva ani. Ceea ce se putea face pentru ameliorarea epistemei era doar infuzia câtorva informații "noi" piese disparate, de importanță secundară, care nu contraziceau ansamblul și nu cereau eforturi serioase de adaptare. După cum am văzut mai ales în cazul românesc manualele de istorie postcomuniste au urmat aceeași logică a corecțiilor, a completărilor, a evitării chestiunilor controversate, a redecorării
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ci ia în considerare sinergia sistemelor semiotice: de la privire la mișcările capului, de la schimbări posturale la organizarea spațiului sau proxemică, conform unei anumite intenții de comunicare . Dacă plurimedialitatea comunicării este o evidență la nivelul trăirii, ea riscă să producă analize disparate dacă se reduce la acumularea de observații neierarhizate. Prin urmare, studiile privind comunicarea permit o mai bună înțelegere a sensului în măsura în care țin cont de interacțiunea între situația și tipurile de discurs, între relațiile afective și sociale pe de o parte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lor exoteric, care îngreuna accesul multora. Marea masă a poporului mărunt s-a plecat spre sferele cele mai de jos ale superstiției, care tocmai în perioada elenistică au reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască mai îndeaproape atunci când Beros, un sacerdot al lui Baal, originar din Babilon, patria întregii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu a fost niciodată o religie de teren, ci un mijloc nelipsit de importanță în difuzarea sa extensivă. Propagarea extensivă a fost favorizată chiar de amplasarea strategică a legiunilor în punctele cele mai nevralgice ale Imperiului, în locurile cele mai disparate. Legiunile, de la 25 în timpul lui Tiberiu (14-37 p.Chr.), au ajuns după Vespasian (69-79), la 29 și chiar la 30. În mod obișnuit: 8 erau în poziționate Orient, 2 în Capadocia, 4 în Siria și 2 în Egipt; 1 în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele IV-V) numărul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elementelor creștine, în armata africană a Imperiului roman. Sunt evocate niște cazuri izolate, care nu ne spun nimic decisiv despre adevărata dimensiune a prezenței creștine din armată. În realitate, atât raționamentele cât și calculele numerice sunt destinate eșecului ori concluziilor disparate. Studiul nostru, poate fi structurat în funcție de această problemă în mod diferit. Răspândirea creștinismului până spre sfârșitul secolului III a avut loc în medii sociale și regionale destul de variate, dependente mai mult sau mai puțin de ariile demo-geografice înrolabile. Mărturiile soldaților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi transmitea generalului N. Rădescu, la 14 octombrie 1948, din Palma de Malorca, unde emigrase, informații concrete despre complotul organizat la nivelul Ministerului Regal al Afacerilor Străine din București în 1943-1944, din care a reieșit „o scelerată conspirație de ambiții disparate”. În răstimp, în nod-estul României, acolo unde în perioada aprilie-august 1944, cele două grupuri de armate care se înfruntau - Fronturile 2 și 3 Ucrainene cu Grupul de Armate „Ucraina de Sud” (în total, aproximativ 2.000.000 de oameni) - și-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
rămân vizibile după intervenția pictorului, condensează narațiunea originală și spun o poveste diferită de aceea a lui Mallock. Paginile cărții (re)scrise de Phillips trezesc interesul privirii/lecturii prin jocuri de cuvinte și asocieri cromatice, prin raturi, fragmente de text disparate și prin profiluri cartografice expresive. Ele comunică printr-un „limbaj vizibil” , accesibil în aceeași măsură și istoricilor artei, și criticilor de artă. În pictură acest limbaj este generat prin: pe care Josua Reynolds le numește language of art și Ernst
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
între ele un interval lacunar, un decalaj perceput ca element dinamic care solicită mentalul mai degrabă decât ochiul, să treacă de la o asociere spațio-temporală, la următoarea. Este o tehnică asemănătoare montajului, folosită de Serghei Eisenstein care asociază, în film, imagini disparate, pentru a comunica sensuri cinematografice puternice. Dincolo de importanța pe care angajamentul activ al privitorului o are în interpretarea narativă a imaginii statice, Suzanne Lewis descoperă la Pacht forța și strategiile prin care structurile vizualității orientează percepția privitorului. Ea nuanțează aceste
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]