978 matches
-
scăzuse la 78%, iar în 1988 era de numai 64%. Parțial, acest declin se datorează dezvoltării altor ramuri ale industriei maquila, cum ar fi producția de mobilier și transporturile, care angajează în mod tradițional bărbați. Drept răspuns la situația economică disperată cu care se confrunta Mexicul în 1982, în 1983, președintele Miguel de la Madrid a făcut din fabricile maquila unul dintre elementele-cheie ale programului său de dezvoltare a exporturilor și atragere de investiții străine, făcând modificări administrative ce încurajau firmele locale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
În partea a doua din Take no yuki, o mamă îmbrăcată în veșmânt alb de doliu, însoțită de fiica ei, pleacă la drum în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal alb: albul doliului, albul zăpezii, albul morții. Iar această cutreierare disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de cunoștințe; procesul de predare-învățare nu mai poate fi redus la o simplă „asimilare de cunoștințe”, ci trebuie să devină o dezvoltare „totală” (psihosocioculturală) a personalității. Soluția trebuie căutată la alt nivel, nu se mai poate reduce la o „cursă disperată de urmărire” care, în final, l-ar „obosi”, „umili” și „dezumaniza” pe om, ci reprezintă organizarea proceselor formative școlare și postșcolare într-o strategie capabilă „să-l învețe pe om cum să stăpânească, să evalueze și să utilizeze informația, punând
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine, la Paris, Cioran duce cu sine toate obsesiile lui balcanice. În scurtă vreme, Parisul i se arată nu așa cum i se configura în reveriile sale recuperatoare, ci asemenea locului care-l dispera și din care voia să plece, loc limitat, o grotă. De reamintit, nu Parisul „real” contează, ci atributele cioraniene cu care el e învestit, răsfrângerea de sine care instituie lume. Din Elveția, îi scrie lui Aichelburg: „Și ce idee să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu adevărat: rămâne bănuiala Ă nu-i așa? Ă că Simone Boué s-ar fi sinucis. În rest, disperații care, în pragul sinuciderii, veneau să-i ceară un sfat, plecau de la el senini, vindecați, cu rănile închise. În fine, strigăte disperate la Cioran? Construite livresc, ele par, la rându-le, nu altceva decât o mască. Cioran, care disprețuia stilul și reducția existenței la limbaj, își proiectează ființa în fine ecuații stilistice. Și-apoi, cum se împacă această proiecție cu nostalgia barbariei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt convins că cele două incursiuni, au însemnat repere cruciale în clarificarea, în forul interior, a statutului pe care și l-a asumat și-l continuă cu brio, ca maestru profesor. Acum, având privilegiul să lucrez cu dumnealui, la încercările disperate de a stabili o coerență și un dialog pe tărâm educațional, în zona artelor spectacolului, constat cu bucurie și surprindere că timpul a decantat înțelepciunea, alături de un spirit ce este la fel de tânăr și deschis. Întâlnirile noastre au avut de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a se angaja deschis pe această cale. Atît în plan politic, cît și economic, schimbarea este totală. La nivel politic, ea pare să dea dreptate socialiștilor. Este semnificativ de asemenea faptul că majoritatea partidelor comuniste din Europa de Est întreprind o tentativă disperată de renovare a metodelor și a ideologiei lor, trecînd pur și simplu de partea mișcării socialiste care este pregătită, de altfel, să le primească. Abandonarea rolului conducător și a "centralismului democratic", recunoașterea în anumite cazuri a tendințelor: în felul lor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
chit, a rînjit Radu. Oricum, poți să spui că ți-am făcut un serviciu. Te-am scăpat de chestia aia care te făcea de rușine. Ce băiat mare se mai joacă cu soldăței? Și mai ales la școală. În ciuda încercărilor disperate de-a se stăpîni, Cornel își simțea ochii plini de lacrimi fierbinți. Ținea mult la Georgică. Împărtășea atîtea amintiri cu el. Cînd Radu îl aruncase, parcă o mare bucată din inimă se rupsese și căzuse spre asfalt. Îi venea să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
tați cu infantilism afectiv ajung chiar la performanța foarte interesantă de a face din fiicele lor partenere de tandrețe. Cunosc însă tați care conviețuiesc de ani de zile cu fiicele lor, iar mamele sunt împăcate, după ce mai întâi au fost disperate. Mamele par să-și apere soții; când o fiică își acuză tatăl de viol, mama este cea care, printr-o reacție de respingere, neagă tot ce s-a întâmplat, ceea ce este în favoarea soțului. Acest lucru este capital pentru fată. În loc să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ei și fă-o să iasă la geam! Aceasta este o faptă și, după cum vei vedea mai jos, ea are importanță capitală. Scrisoarea e un testament Unele fete au dobândit un obicei penibil: mai ales a tunci când relația este disperată din punctul lor de vedere, scriu câte o scrisoare romantică și lungă, care seamănă mai de grabă a testament. Aproape întotdeauna o scrisoare scade prestigiul erotic al celui care o trimite. Există o singură excepție: dacă destinatarul te iubește, el
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
deci și scriitorii, se ridică, prin operele lor, "deasupra sângelui și gunoiului acestei triste omeniri, asemeni imaculatelor statui ce dau măsură purității spiritului uman"65. Artă reprezintă mai multe lucruri, dar, în primul rând, spune Sábato, arta este o încercare disperată de comunicare prin intermediul unui limbaj în cazul scrisului, cuvantul -, un limbaj ce depășește cu mult limbajul cotidian. Toate aceste gesturi, atât de interiorizate, toate aceste forme de expresie "cumplit de solitare", vor fi cele care într-o zi îi vor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o boală incurabilă și, dacă își va reface situația, este pentru a se ruină din nou pe altarul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reflectată în vers se poate afirma că sicilianul a trăit și a transpus mai intens și mai dramatic decât mulți alți poeți ai timpului sau ceea ce Carlo Bo consideră cea mai înaltă treaptă a încercării leopardiene: întrebările constante, profunde, întrebările disperate cu privire la prezența omului pe pamant.335 Pe Quasimodo misterul existenței îl fascina și îl tulbură: Caută rădăcinile și sensurile tainice ale misterelor. Cand nu le găsea se simțea lovit de o pedeapsă ce îl mâhnea și al carei deznodământ era
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Machiavelli, Th. Hobbes, J. Locke și J.J. Rousseau, evidențiind interesant lacunele islamului în materie de reguli ale guvernării, declarîndu-se mai curînd adeptul lui Locke în materie. Dar planul fostului președinte de reformare a republicii pare mort acum, după o încercare disperată de afirmare anticonservatoare la alegerile din vara trecută, chiar dacă se încearcă o reinventare a sa prin deplasarea centrului de acțiune de la nivelul guvernamental spre societatea civilă. Într-adevăr, reformatorii par să fi părăsit masiv guvernul și caută acum să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pierderi masive. Cel mai grav pentru sistemul bancar rus nu e pierderea banilor, ci a încrederii. Clientela existentă se reorientează spre bănci mici și mijlocii, care amenință fosta oligarhie. În acest sens, "guvernul rus este dispus să recurgă la măsuri disperate pentru amnistierea capitalurilor transferate ilegal peste hotare, sau asigurarea pentru toți cetățenii țării a dreptului de a-și deschide conturi anonime în bănci străine ce lucrează pentru Rusia, cu condiția ca banii să fie investiți în economia națională". Cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie. Într-una dintre acestea, încercînd să lovească animalul, fatal, cu o secure, naratorul își va ucide soția, intrigat de interpunerea ei disperată între agresor și victima inițială. Plasticitatea morbidă a descrierii lui nu pare să lase loc remușcărilor: Am îngropat securea în creierul ei" (p.80). De asemenea, cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
eroul o acceptă fără interogații suplimentare. Conversația cu Biddy ne lămurește și de ce. Pip are un scenariu nemărturisit în minte, care i-a dat deja toate explicațiile posibile: domnișoara Havisham este "binefăcătorul" misterios și doar ea conștientă de iubirea lui disperată pentru Estella poate să-l transforme într-un gentleman, "furnizînd" astfel semnificație concretă idelismu-lui lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren/Creația artistică și reveria diurnă, care își inventează familii, succese sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de noroc. Primo Levi l-a avut. Există tot timpul ceva nesigur în cele omenești: imposibil să nu existe. Într-o stare de permanentă incertitudine ("cunoașterea lui mîine este imperfectă"), norocul e oricînd posibil, chiar și atunci cînd situația este disperată, orizontul închis. Cînd, pe 21 februarie 1944, Primo Levi află că evreii din lagăr trebuie să plece cu trenul spre o destinație necunoscută, își spune că este imposibil să nu fie sfîrșitul, moartea. Îi ia în derîdere pe cei din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu 11 zile înainte ca Hitler să fie numit cancelar, secretarul general în Ministerul Afacerilor Externe scrie într-o scrisoare adresată ambasadorului Germaniei la Washington: "Naziștilor nu le merge bine deloc, partidul trece prin momente critice iar situația financiară este disperată. Unii chiar se tem că partidul ar putea, în anumite împrejurări, să ajungă repede la dizolvare. Așa de repede încît ar fi imposibil ca electoratul să fie recuperat, mulți putîndu-se orienta către comuniști." Numirea lui Hitler în postul de cancelar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
toate fundamentele propuse de gîndirea laică, indicînd limitele și carențele Rațiunii, Umanismului, Științei. Astfel, începînd cu secolul al XV-lea, ceea ce conferă unitate istoriei atît de încercate și contradictorii a culturii europene este, pornind de la pierderea vechiului Fundament, această căutare disperată de noi Fundamente și problematizarea în lanț a acestora prin proliferarea răspunsurilor teologice, filozofice, teoretice, morale. Începînd cu Renașterea, problemele se radicalizează: Omul-Problemă, Lumea-Problemă, Dumnezeul-Problemă, cărora le vor răspunde Umanismul, Naturalismul, Raționalismul, Deismul, Ateismul, răspunsuri împotriva cărora se vor ridica
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu mai era suficientă ca spațiu de cazare de vreme ce superiorii bucureșteni (puși la oala sub presiune bolșevică a lui Malinovski sau Vinogradov care se sprijineau pe articolul 3 al Convenției de Armistițiu) trimiteau subordonaților militari sau civili de la Bârlad, ordine disperate de asigurare a confortului ocupanților de la Răsărit numiți de către trădătorii comuniști români, imbecil, nedrept și interesat, „eliberatori ai României de sub jugul fascist”. În sfârșit, pe 20 martie 1945, locotenentul Dumitru Manoilescu, șeful biroului „rechiziții” din cadrul Cercului Teritorial Tutova, în tandem
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
redobândirii funcției pierdute din considerente politice. Palea a fost silit să-și încalce propriile exigențe morale și, încercând să forțeze limita, a cunoscut haosul și prăbușirea, căci el nu se consideră inocent, ci responsabil de destinul său. Puterea de a dispera pentru macularea la care ai ajuns sau la care ești constrâns de împrejurări să ajungi, reprezintă o calitate în afara căreia nu poate fi concepută tragedia"199, și personajul romanului din 1924 a fost înzestrat cu aceasta. Rolul afirmativ al tragediei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ușor. Aprobarea invidioasă. Unul din colegii mei mi-a spus odată: "Noi [matematicienii] lucrăm pentru aprobarea plină de invidie a câtorva prieteni". Acest lucru este adevărat, întrucât în activitatea de cercetare, care este mai degrabă de natură solitară, avem nevoie disperată de aprobare într-un sens sau altul, dar haideți să fim realiști, nu trebuie să ne facem prea multe speranțe. În fapt, singurul judecător adevărat ești tu însuți. Nimeni altcineva nu se află într-o postură mai bună pentru a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ea este de neredobândit, o știm cu toții. Rămâne așadar să descoperim că generator de angoasă este doar neantul despre care n-avem știință la vârsta inocenței. A avea credință Înseamnă Însă a spera, după cum a nu avea credință Înseamnă a dispera. Omul credincios are conștiința nevinovăției, a păcătui și a crede În iertare. Deci condiția angoasei existențiale poate fi depășită numai printr-un act de credință. Munteanului nostru din Carpați, În general, Îi este străină această stare de angoasă. Prin credință
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se topesc înlăcrimat, iar cuvântul deveni-va „gol nesfârșit peste care șarpele se-ncolăcește liber cu sufletele celor ce s-au dus...” (Am un șarpe în os) și totuși, oricât de multe spasme muribunde-ar încorseta ființa-ți plăpândă, nu dispera! Fruntea să-ți fie către Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]