6,113 matches
-
afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau astfel, închizînd în mijloc, ca într-o capcană, adăpostul uman. Lupii captivi parcă înnebuniseră. Strigătele lor nu mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și o dădu în judecată) și chiar se aruncă de la etaj rupându-și două coaste și mâna stângă. Și asta numai pentru că, știut fiind faptul că totul pe lumea asta e o mare porcărie, Melania locuia la mezanin. Melania era disperată. Viața ei o luase complet razna și nici măcar nu putea avea certitudinea că data viitoare nu o să încerce să se arunce de pe bloc ori să înghită un pumn de diazepam. Motivele? Nu, Melania nu înțelegea în ruptul capului ce o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai urât și mai nervos, și se năpusti: chipului dumneavoastră. Și singurul gând care mă mai ține în viață este speranța că într-o bună - dar ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dreptul casei unde se retrăsese Karina, dar nu opri. Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din casă mai repede decât estimase. Trecând prin dreptul cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate gândurile se învârteau doar în jurul lui în încercarea disperată de a-i afla identitatea atât de bine păzită. Reuși să se stăpânească și trecu pe lângă aceasta fără să o deschidă, deși se vedea ceva în interior. Îi putea distrage atenția de la spectacol, chiar să o întoarcă din drum orice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-o acorda acest bărbat, râzând la orice cuvânt al lui. Nu, nu putea fi el. Dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pusese din nou stăpânire pe ea și o ținea captivă cu orice preț, dar nici nu se zbătea să iasă, să se salveze. Încetase să mai verifice zilnic cutia poștală după ce așteptase, în zadar, cu înfrigurare răspunsul la chemarea ei disperată. „Vino sau pleacă! Dacă nu ai de gând să vii, te rog să pleci de tot. Să dispari, la fel cum ai apărut.” Și probabil asta a făcut, a dispărut. Nici nu-și mai amintea cât timp rămăsese scrisoarea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Spune, nu-ți place cine ești acum? - Ba da, dar parcă totul e fără sens. Am sperat că voi fi fericită alături de el, iar acum nu mai simt nimic, de parcă sunt un vas gol, fără sentimente, fără nimic. Frământările, căutările disperate, gelozia au ucis totul în mine. - N-au ucis nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
naivă prostuță care s-a îndrăgostit de tine. - Da, sunt, pentru că mă cunosc foarte bine și te cunosc și pe tine. Tu nu m-ai iubit, tu te-ai agățat de mine ca de un colac de salvare. Aveai nevoie disperată de ajutor. Mergeai pe marginea prăpastiei fără să-ți pese dacă îți păstrai echilibrul sau nu. Iar eu am apărut exact atunci, oferindu-ți echilibrul de care aveai nevoie, sau cel puțin așa ai crezut în acel moment. Ce te-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și-i răspunde lui Federico câteva ambiguități pe care el le așteaptă. Iar sărmanul Apolodoro vrea să fie cineva, vrea să fie cineva prin ea și pentru ea, și lucrează atâta la romanul său. După ore de meditație, se ridică disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând imaginea mamei, cu un suspin mut pe buze și indiferența uimirii cronice în ochi. "Trebuie să provoc o scenă în această noapte, care să mă facă disperat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând imaginea mamei, cu un suspin mut pe buze și indiferența uimirii cronice în ochi. "Trebuie să provoc o scenă în această noapte, care să mă facă disperat, scenă în a cărei descriere să fiu blocat... Nu pot fi dubii, o logodnică, înafară de alte lucruri, este un excelent subiect de experimentare literară. Are dreptate Menaguti, marile iubiri au ca scop a produce mari opere poetice, iubirile vulgare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să râdă de ceea ce se râde, după formula pe care m-a învățat-o în diferite ocazii, la picioarele lui Simia sapiens, don Fulgencio al meu. Și e oare, potrivit, altceva mai comic decât don Quijote? Nu a luptat el disperat împotriva logicii realității pe care o pune să fie morile de vânt ceea ce sunt în lumea realității, și nu ceea ce par să fie în lumea fanteziei noastre? Și când i-a venit logica lui don Quijote? decât atunci când moartea l-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să ajut oamenii să Înțeleagă că, prinși În lupta asta pentru existența de zi cu zi, din cauza lipsurilor materiale la care sunt supuși, Într adevăr oamenii sunt foarte speriați, foarte nesiguri, nu mai văd viitorul, pot spune că sunt chiar disperați. Am avut mai multe Încercări, În mai multe țări, prin persoane vorbitoare de limbă română, prin care a vorbit Lucifer. La Început a Încercat să mă sperie, mai apoi să mă facă milos, după care a Încercat să mă cumpere
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
com plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându-se, și buna dispoziție i-a dispărut. A lăsat capul În pământ și a grăbit pasul, Înfricoșat, de parcă priveliștea sărăciei disperate, inumane, i-ar fi trezit În minte vorbele nemiloase pe care taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pot ajuta? a zis Într-un sfârșit Vasile, epuizat. Ionela Însă adormise. Vasile a zâmbit, a zâmbit la gândul că prietena lui adormise ea În locul lui, de oboseala confuziei, de mizeria zilei, de greul unei adolescențe obligate, constrânse la angajamentul disperat al viitorului. S-a ridicat Încet de lângă ea, atent să nu o trezească, și a vrut să o sărute ușor pe obraz Înainte să plece. Nu putea aștepta ca ea să se trezească, trebuia să fugă iarăși, să se Întoarcă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de regulă, atunci când o persoană acumulează păcate grele, nemărturisite, o persoană care consideră că a pierdut tot ce avea, fără posibilitatea de mai recupera măcar esențialul, o persoană care se considera inutilă sieși și celor din jurul său. În aceste situații disperate, se întrerup legăturile cu oricare dintre persoanele apropiate, iar persoana în cauză are senzația unui gol imens interior și se plasează în centrul unui gol infinit exterior sieși. În acest nefericit stadiu, actul sinuciderii este doar o formalitate, problema de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să folosească, pentru că mintea i s-a oprit în loc. Era programat la o cu totul altă viteză. Își dă seama că zâmbește tâmp. Și imediat, devine conștient de felul în care arată cu zâmbetul ăla tâmp pe față, așa că apelează disperat la toată experiența lui de actor și se recompune, își regăsește privirea de mascul nemilos. Își ridică ușor bărbia, pentru ca Sophia să-i poată admira protuberanța, și apoi ros tește cu o voce învăluitoare și plină de promisiuni ne-am
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că tata a fost cândva, demult, în altă viață, iar acum tata nu mai e nicăieri. Poate doar în câteva fotografii despre care nimeni nu știe nimic. N-am nici o fotografie cu tata. Un gând liniștit și în același timp disperat. Un gând care îi ordonă ca mâine să înceapă o cursă infernală, în căutarea unei singure fotografii din care tatăl ei să se uite la ea cu același zâmbet cald care i-a dat încre dere ani de-a rândul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care se îmbrăcau,oameni care se dezbrăcau.Ajunse în fața unei oglinzi. Imaginea îi aparținea.Lângă el,pe o bancă se așezase și vesela Lore. Amândoi purtau manuși polare.Un grup de localnici îi amenințau cu bâte de baseball.Făcu eforturi disperate să părăsească banca.Imaginea se estompa.Un tip spilcuit îi arăta fotografiile unor starlete.Una din imagini îi atrase atenția.Gina sau Lore? Nu. Era el în travesti.Costum de cabaret. Lore chicotea din nou. Acum era într-o caleașcă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Alaturi de oastea britanicilor luptară Polydore,Cadwal,Bellarius și Dan.Intre cele două oști se încinse o bătalie pozitronică și cei 3+1 eroi,mascați în ferengi,întoarseră soarta luptei,în ultimă instanță.Dan salva viața regelui.La sfârșitul bătăliei,disperat,Dan se preda unui ofițer de la învingători. Nivelul 7.Imogen,Lucius și Ioachimo căzură prinși și fură aduși în fața lui Cymbeline.Dan aștepta să-și primească osândirea la moarte. In același timp sosiră Polydore,Cadwal și Bellarius pentru a fi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
care lucra sub acoperire să fie contactat de adevărații teroriști și astfel,agenții să se infiltreze în rândurile acestora.Se pare că după mai multe peripeții operația a reușit.După 50 de ani vom afla amănunte.Mass-media a făcut eforturi disperate pentru a dramatiza situația. La conferința de presă a fost ca în melodia lui Pavel Stratan: „Nu da întrebări,nu aștepta răspuns”.Artizanul misiunii,un american-arab și cetățean român e așteptat cu drag în țară pentru protecție sau pentru punere
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu partenerele și partenerii agricoli. Cândva am văzut un film interesant.Un pictor trebuia să realizeze portretul unui om politic.Acesta a murit.Pictorul a realizat portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în sicriu.A fost înmormântat.A încercat disperat să telefoneze de pe mobil,din mormânt,unui cunoscut. Dar acumulatorul era descărcat... Opera sa s-a bucurat de succes la vernisaj. „Morsele sunt în natură Vietăți fără cultură, Totuși ele până mor Iși au alfabetul lor.” (V.D.Popa) Reportajul -Știrea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]