1,346 matches
-
scriitorul Andrei Ionescu și știu precis că nu are pe nimeni. - Ei, bravo! Acum mă faci și mincinos! Giulia nu se lăsa prinsă de poveste, dar era evident că o afectase. Avea acum un subiect de meditație. Lui Zogru îi displăcea în general ideea de a se strecura într-un individ de care o femeie era deja îndrăgostită și care îi lua chiar și această mică bucurie, de a fi el cuceritorul. Fuseseră multe cazuri în care își încercase forțele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cazuri în care își încercase forțele din bărbați obscuri și către care nu era îndreptată nici o privire până în clipa aceea. Iar momentul de victorie îl umpluse de fericire. Și pe el, și pe omul obscur. Or, Andrei Ionescu îi și displăcea. N-ar fi vrut să se folosească de el și merita să încerce alte posibilități. Așa că, în zilele următoare, Giulia fusese asaltată de tot felul de bărbați la care nu se gândise niciodată. Un vestit cântăreț o sunase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că mă adaptez, că sunt adus prin tot felul de manevre iscusite la o adevărată obișnuință cu această stare de lucruri. Acest fenomen survine după vreo două săptămâni și nu pot să spun că, trecând de un anume prag, îmi displace. Dar, după ce ne despărțim la aeroport, mă întorc în apartamentul meu și mă împresoară o liniște de care mă dezobișnuisem, o liniște în care aud cum cad firele de praf. În câteva zile îmi revin la normal. Normalul meu, desigur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
investigator, eu fac orice. Daca ai vreo plângere în ceea ce privește felul în care mi-am îndeplinit sarcinile, îți sugerez să le faci cunoacute superiorului meu, Nicodim Fomici. ă Nu am nicio nemulțumire, Ilia Petrovici. Mă întreb pur și simplu de ce mă displaci așa de mult. Gâtul lui Porfiri era încordat de atâta strigat, iar vocea îi suna răgușită. ă Nu este necesar ca eu să te plac. Sau ca dumneata să mă placi. ă Desigur, dar am impresia că nu îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rămăsese interzis. Luana putea să jure că, după mișcarea imperceptibilă a fălcilor, își făcuse cruce cu limba. Dar figura ținuse. Voicu nu folosea metode neortodoxe cu toți. Ele difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
m-a luat el din scurt. I-am explicat planul pe care-l aveam în minte. A ascultat cu atenție și mi-a pus o întrebare seacă: - Morți sau leșinați? - Mai bine morți, i-am răspuns, ceea ce nu i-a displăcut. Iată-ne din nou bătând la poarta mănăstirii. Militarii din turnuri ne observaseră, drept care veteranul ne aștepta deja la ferestruică. - Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru Șaman 161 prima oară acest lucru la Înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și Îmi amintesc cu precizie cât de mult Îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se Înălța În palmă, dar și cât de mult Îmi displăcuse remarca unei vecine că nouă, copiilor, nu ar trebui să ni se dea să ținem lumânări aprinse În mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse roberto În Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai bine. A spus că-l va concedia curând? — Nu. A spus că Încă Îl mai consideră o maimuțică promițătoare, așa că l-am Întrebat dacă are de gând să crească unealta unor hoți. — Mie, Încă de la bun Început, mi-a displăcut expresia din ochii băiatului ăstuia. — Și eu am pomenit de ea, iar, În cele din urmă, a spus că, dacă nimeni nu se Înțelege cu el, nu mai are altă soluție decât să-l dea afară. A zis că, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
imperia emoției, alerga cât Îl țineau picioarele, urlând ca un proroc al sfârșitului lumii. Încotro? Nu avea nici o țintă. Nu se mai putea Întoarce În satul Hachisuka, de-asta era sigur. În orice caz, părăsea fără regrete lucrul care-i displăcea cel mai mult: un popor mohorât, un stăpân sumbru, războiul civil și o cultură Întinată, toate În pământul putred al unei singure provincii. Petrecu iarna În haine subțiri de bumbac, vânzând ace sub cerul rece, rătăcind Încotro Îl duceau picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adresă lui Hiyoshi: — Tinere. — Da, răspunse Hiyoshi, privindu-l pe Shohaku drept În față. Dar tonul i se schimbase, căci expresia din ochii celuilalt arăta că Shohaku era genul de om căruia Îi putea vorbi liber. Se pare că-ți displac artele marțiale, cu toate că ești angajat În casa unui războinic. Așa este? — Nu, clătină din cap Hiyoshi. — Atunci de ce, când acești vasali s-au oferit cu bunătate să te instruiască În artele marțiale, nu primești? Păi, da, am un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu primești? Păi, da, am un motiv pentru asta. Dacă ar fi să mă disciplinez În tehnica lăncii sau a săbiei și să devin expert, probabil că ar dura toată viața. — Da, așa trebuie să gîndești. — Nu că mi-ar displăcea lancea sau sabia, dar, când mă gândesc că nu voi putea trăi mai mult de o viață de om, cred că probabil e de ajuns numai să cunosc spiritul acestor lucruri. Motivul este acela că există multe altele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
probleme deveneau o povară pentru el. Tokichiro Își dădea seama că era profund Îndrăgostit de Nene. „Asta Înseamnă dragostea?“ se Întreba el, Încercând să Înțeleagă misterioasele cărări ale propriei sale inimi. Rostirea cuvântului „dragoste“ Îi trezea o senzație neplăcută. Îi displăcea termenul, care părea să se audă de pe buzele tuturor. Nu renunțase el la dragoste Încă din tinerețe? Cu siguranță, Înfățișarea și ținuta - armele cu care lupta Împotriva lumii - Îi fuseseră luate În râs de femeile frumoase pe care le cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu mine să ne căsătorim? — Domnule Maimuță... — Da? — O să râdă lumea. Nu se poate face nimic când o relație se bazează pe iubire, chiar dacă oamenii râd de noi. — Chiar vorbești serios, nu-i așa? — Așa e. Când unei femei Îi displace bărbatul care o curtează, Îl evită cu iscusință, ca o salcie În vânt. Dacă se Întâmplă așa ceva, e mai bine să nu te socotești un prost sau un om păcălit. Lăsând asta la o parte, te rog să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că Domnul Inuchiyo avea unele regrete, neputând tolera gândul că Nene Îi va fi dată de soție altcuiva. Dacă ea și cu mine suntem logodiți, el e dezamăgit, dar se resemnează. O ia bărbătește și mă felicită. Totuși, i-ar displăcea foarte mult dacă i-ai da-o pe Nene altcuiva. — Stai puțin, Kinoshita. Dacă Înțeleg bine, Domnul Inuchiyo spune că e bine ca Nene să se mărite cu dumneata, dar cu altul, nu? — Întocmai. — Incredibil! Cine ți-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
când e vorba de a-l sluji pe stăpânul nostru. Prin urmare, mă Întreb dacă unii dintre voi veți vrea să lucrați În subordinea unui supraveghetor ca mine. Bănuiesc că, printre meșteșugari, există temperament meșteșugăresc. Dacă vreunuia dintre voi Îi displace să lucreze În aceste condiții, n-ar decât să spună și Îi voi da liber pe loc. Toți tăcură. Până și maiștrii, care-și ascunseseră disprețul, Își țineau gura. — Nimeni? Nu e nimeni deranjat că eu voi fi supraveghetor? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
La consfătuirea din vara aceea, pentru a discuta despre cucerirea provinciei Mino, Hideyoshi stătu tăcut, pe cel din urmă loc, În tot timpul dezbaterilor. Când i se ceru părerea, răspunse: Cred că, poate, Încă nu e momentul. Acest răspuns Îi displăcu extrem de mult lui Nobunaga, care Întrebă, aproape certăreț: — Nu tu ai spus că dacă Tigrul din Unuma Îi aduce de partea noastră pe cei Trei Bărbați, Mino se va nărui de la sine, fără ca noi să părăsim castelul? — Vă cer iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
părere de rău, că răspunsul lui Hanbei nu se schimbase. Regret că fratele meu mai mare e atât de Îndărătnic, dar sunteți atât de bun să vă retrageți? Spune că oricât de des ați veni aici, nu vă primește. Îi displace să stea de vorbă cu oamenii și refuză și acum să o facă. — Așa, deci? Hideyoshi coborî privirea, cu vădită dezamăgire, dar nu mai insistă. Ploaia de pe streșini Îi șiroia pe umeri. Nu mai e nimic de făcut. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atât de lucie Încât, uneori, nu aveau mâncare pe masă, iar această stare potrivnică Îi afectase, cu siguranță, dezvoltarea În pântecele mamei. Faptul că putuse supraviețui se datora aproape, În totalitate, devotamentului ei. Astfel, deși, fără-ndoială, că nu-i displăcea sake, Hideyoshi Își amintea cuvintele mamei sale ori de câte ori ținea o ceașcă În mâini. Și greu ar fi putut uita vremurile când Onaka plânsese atât de mult din cauza soțului ei bețiv. Nimeni, Însă, n-ar fi crezut că lua atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prea mare greutate. Răbdarea pe care o manifestase până atunci nu făcea parte din adevărata lui natură. Fusese strict o chestiune de raționament, pentru care trebuise să facă mari eforturi. Prin urmare, când Își lepădă controlul de sine care-i displăcea atât de mult și ridică glasul, lobii urechilor Începură să i se Înroșească și pe chip Îi apăru, dintr-o dată, o expresie feroce. — Stăpâne, vă rog, așteptați un moment. — Ce e, Kazumasu? Mă mustri? — Ar fi o Îngâmfare ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de iezuitul italian, Părintele Gnecchi, un misionar care se afla de, mulți ani, În Japonia. Existau mulți misionari creștini În Sakai, Azuchi și Kyoto dar, printre ei, Părintele Gnecchi era străinul pe care-l prefera Nobunaga. Lui Nobunaga nu-i displăceau creștinii. Și, cu toate că se luptase cu buddhiștii și le arsese fortărețele, nici buddhismul nu-i displăcea, Întrucât recunoștea valoarea intrinsecă a religiei. Nu numai Părintele Gnecchi, ci toți acei numeroși misionari catolici care erau invitați când și când, la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mulți misionari creștini În Sakai, Azuchi și Kyoto dar, printre ei, Părintele Gnecchi era străinul pe care-l prefera Nobunaga. Lui Nobunaga nu-i displăceau creștinii. Și, cu toate că se luptase cu buddhiștii și le arsese fortărețele, nici buddhismul nu-i displăcea, Întrucât recunoștea valoarea intrinsecă a religiei. Nu numai Părintele Gnecchi, ci toți acei numeroși misionari catolici care erau invitați când și când, la Azuchi, făceau mari eforturi Încercând să-l convertească pe Nobunaga la creștinism. Dar a cuceri inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fizic sau țipând * Refuză spălarea pe cap, tăierea unghiilor, spălarea pe dinți etc. * Are preferință clară pentru anumite mâncăruri și haine. Hipersensibilitate auditivă * își astupă urechile * face singur mult zgomot ca să blocheze zgomotele altora * îi este teamă de animale * îi displac tunetele (furtunile) * dorește să aibă căști pe urechi * preferă tonurile joase Prelucrare doar prin intermediul organului vizual * Predomină utilizarea organului vizual * Realizează autostimulare vizuală pentru a ignora stimuli de orice altă natură * Poate fi întrerupt doar în cazul în care i
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
acestor aspecte specifice, regiunile și locuitorii lor autohtoni Își aduc contribuția la un fenomen general. continental de Întrepătrundere etnico - lingvistică și culturală. Sardinia, izolată mult timp, fără a cunoaște deci alte invazii, adăpostește numeroși exilați romani, remarcabile personalități culturale care displac diferiților Împărați. Și astfel, cu tot stadiul Înapoiat de dezvoltare inițială a provinciei, romanizarea se desfășoară rapid. Se va dezvolta o limbă romanică arhaică, intermediară Între latinitatea occidentală și cea orientală. Documentele vremii atestă o rapidă romanizare (de circa o
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
autorul lui Ion, sub sentința „ochi mort și minte somnolentă”; mai târziu poetul își va recunoaște eroarea. Cezar Petrescu i-a reproșat vocabularul bolovănos, ignorând adecvarea acestuia la viziunea întunecată a romanelor. Optica aplicată consecvent și fidel realității avea să displacă postum unui critic precum I. Negoițescu, atras, în schimb, de Dinu Nicodin, bunăoară. Firește că unora R. le poate părea plat și cenușiu. Cercetat din unghiul criticii profunzimilor, universul său relevă însă o structură ascunsă, foarte unitară și plină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]