10,409 matches
-
prezenta la birou, două borcane de iaurt de oaie și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la putere a unora care se găseau acum abia pomeniți printre rîndurile lui Bîlbîie. Un general onorabil, un prinț indiferent la luptele politice, dar obsedat de măreția neamului, de ordine și disciplină, un politician marginalizat în disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se auzea abia deslușit cîntecul de sirenă al domnului Caraiman. Către el și dinspre el părea că duc toate cărările, iar mai mare pacoste decît Caraiman nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vârtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fete mai erau încă în viață și, în caz că nu erau, chiar și dacă aveau să învingă în înfruntarea armata, riscau să se întoarcă din lungă lor călătorie cu mâinilegoale. Și totuși erau aici, bătuți de razele nemiloase ale soarelui, dar dispuși să continue cu orice preț. A doua zi vântul slab se opri de tot, iar zăpușeala ajunse la limite insuportabile, dându-le tuturor senzația că Marara plutea nu pe apă, ci pe un ocean de mercur. Până la ultimul, ocupanții catamaranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în pereții peșterii, nici macar flegmaticul Oripo nu reuși să închidă un ochi. Tapú Tetuanúi se pregătea de săptămâni întregi, cu mult entuziasm, ca să lupte împotriva sălbaticilor, dar nu era deloc pregătit pentru lupta împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii, care părea dispusă să distrugă, dintr-o lovitură, tot ce construise timp de secole, astfel că miezul nopții îl găsi implorându-l pe Tané că acesta să fie primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asasini? Se întoarse către prietenii lui. Vetéa Pitó era foarte palid, insă strângea cu putere sabia în mână, în timp ce puternicul Chimé din Farepíti, la rândul lui, isi încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se apropie de el. Vahíne Tiaré și Vahíne Tipanié încercau să le calmeze pe fețele cuprinse de panică. Catamaranele se apropiau tot mai mult. Miti Matái se hotărî până la urmă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost de așteptat după o victorie indiscutabila și obținută cu multe eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care fusese nelipsit până cu o zi înainte. Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Suntem în perioada când apar Niho-Nui, nu taifunuri. Băiatul ar fi dorit să afle care era diferența, căci condițiile i se păreau identice cu cele din ziua în care se formase taifunul, însă, de această dată, mentorul lui nu părea dispus să-i dea explicații, ci își petrecu cea mai mare parte a zilei contemplând, absent, imensitatea unui ocean care părea să se fi topit sub soarele canicular. Tapú Tetuanúi observase că, de când părăsiseră insula sălbaticilor Te-Onó, eroul sau abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el nu știe. Tot ce pot să-ți spun este că mi-a cerut să nu-i permit să se întoarcă în Bora Bora. Celălalt îl privi ca si cum Tapú ar fi evitat răspunsul și, în cele din urmă, replică prost dispus: — Păi dacă n-o putem duce înapoi în Bora Bora, nu i-o putem înapoiă lui Octar și n-o putem aruncă în mare, ce naiba putem să facem cu ea? S-o lăsăm în grija lui Tané. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va privi fără să clipească, cu gura deschisă o clipă, va tăcea un moment, apoi va spune: — Sigur că se poartă ca un tânăr... Îngerița va spune: — Cu toții ar trebui să fim atât de plini de viață. Atât de bine dispuși. De vioi. De ageri. Domnul Whittier e un adevărat model. Spun adesea lucrul ăsta. Acești îngeri ai milosteniei. Acești îngeri ai carității. Acești îngeri prostuți, atât de prostuți. Și sora sau omul de ordine va zice: — Și noi... eram la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i pedepsească pentru că s-au îndrăgostit. În versiunea noastră, fiecare deget de la mână sau de la picior a fost mâncat de personajele negative, pe care n-o să le creadă nimeni. Pețitorul i-a întrebat pe unii, pe alții, căutând pe cineva dispus să-i reteze penisul. Pentru că tortura respectivă se potrivește perfect cu o veche glumă a familiei lui. O singură tăietură, spune el, și toate problemele tale se rezolvă. Doar cu o sculă retezată zăcând pe jos. Și-așa n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
miște. Vanda o gătise pe Ema într-o rochie dreaptă și lungă, dintr-un material înflorat, prea colorat să facă impresie. Curtea vecinei Scarlat, împodobită cu hârtie colorată și multe baloane, găzduia o aglomerație gălăgioasă de oameni eleganți și bine dispuși. Inima Luanei era în extaz. Înnebunită după muzică, își făcu loc printre perechi și începu să danseze. Simțea îmbinarea sunetelor cu sufletul. Mișcarea pașilor împlinea bătăile inimii. Confundată cu această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voastră nu-i decât asta, o ideologie. De fapt, nici măcar atât, e o idee. Fără nimic concret. Z a Împăturit hârtia pe care o ținea În mână și a Înfipt-o În buzunarul cămășii lui Din. — Nu cred că sunt dispusă să port o discuție lipsită de rost. Iată o listă de acuzații Împotriva ta. știi doar că am susținut dintotdeauna o mișcare lipsită de violență. S-a vărsat destul sânge de-a lungul istoriei țării noastre. — O mișcare lipsită de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința să-și vadă părinții mai bătrâni decât sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară, în timp ce asista la schimbul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la plămâni separat, ea în grupa de femei, el în grupa de bărbați, s-au comportat cu seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de ochiul aceluiași aparat. Pe urmă au plecat la un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e bolnav de inimă. Bărbatul însă nu era la fel de bine dispus, ședea din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Unu, vizită la Fana, pe la ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu trecea în van. În sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
epavă și nici nu am avut vreme să mă uit bine în jur... Își ținea sprâncenele în sus, voia să împiedice, cu orice preț, să-și formeze acea mimică devenită la ea reflex, de a-și îngropa ochii sub ridurile dispuse ca niște raze, clipea des, aproape că-i dădeau lacrimile. Și totuși trebuia să reziste, tristețea se poate exprima și verbal, nu era nevoie să-și adecveze figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult succes, auditoriului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul. E inutil să negi. Știu unde-ți parchezi mașina când te duci la ea, știu unde ții cheia de la apartamentul ei, tot, tot, tot. Fii atent numai, să nu întinzi prea mult coarda. Habar nu am cât timp sunt dispusă să închid ochii. La început am crezut că între voi e un sentiment de prietenie, cum se creează uneori între soți, îmi făceam chiar probleme nu știam de ce nu reușesc și eu să fiu prietena ta. Apoi am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte tonul agresiv al șefului de gară. Înțeleg că sunteți asaltat de griji și Îndatoriri, nici puține și nici oarecare, stimate domn. Chiar mă gândeam că numai un om deosebit, un om de excepție, poate ține În mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume, În care cuvintele să cadă ca o ploaie liniștită, fără nici un zgomot, și care să pătrundă adânc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]