2,494 matches
-
timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă, cu o tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează doar, fugitiv, surprinse în vibrația luminii și așezate într-o perspectivă care le distanțează oarecum de privitor, fixându-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își creează peisajele ce-i convin, proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
disting doar reliefurile esențiale. Se decupează trei zone sau vârste distincte, care nu se suprapun cu etapele cronologice instituționalizate de istoriile literaturii. Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și Ion Heliade-Rădulescu ilustrează o poezie discursiv-rațională, în care privirea unui eu distanțat de lume topografiază harnic, dând naștere unor texte plasticizante și mimetice. În acest peisaj structural Eminescu marchează momentul decisiv al cristalizării unei poetici vizionare, așezată sub semnul privirii lăuntrice. Strict tehnic, proba apartenenței poetului la această paradigmă este recursul la
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
fiecare autor, în cadrul capitolului al cărui autor este, descrie, după o scurtă prezentare a cunoștințelor teoretice actuale privind patologia abordată, modul în care a lucrat cu pacientul pe parcursul unei terapii. Cunoștințele clinice și competența teoretică se intersectează, se asociază, se distanțează fără încetare, susținute de raționamentul experimental care le face inseparabile. Capitolul se încheie cu o discuție concretă asupra cazului prezentat. Care este calitatea rezultatului obținut? Am fi putut proceda altfel? Mai sunt și alte aspecte de luat în considerație, în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau avem o suferință, trebuie să constatăm că foarte multe dintre comportamentele noastre se derulează în circumstanțe în care nici o stimulare nu este evidentă. Bandura insistă, în legătură cu acest subiect, asupra faptului că noi suntem capabili să ne reprezentăm întăriri foarte distanțate în timp și să le anticipăm consecințele. De altfel, noi ne fixăm scopuri în funcție de care ne administrăm întăriri. Astfel, efectul motivațional nu derivă din scopul în sine ci, mai ales, dintr-o auto-evaluare a propriului nostru comportament orientat spre acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial, produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în considerație factorii de mediu în studiul proceselor mentale. Elaborarea strategiei terapeutice O terapie experimentală, individualizată și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de încredere de 0,05). Media eșantionului ar trebui să fie de cel puțin ±1,96Z față de media populației pentru a putea fi declarată drept diferită (în tabel se găsește la poziția 0,025, înmulțit cu doi). Dacă am stabili distanța critică la 99% (la un nivel de încredere 0,01), media eșantionului ar trebui să fie la cel puțin ±2,55Z față de media populației pentru a fi tratată drept distinctă (în tabel figurează ca 0,005, înmulțit cu doi). Să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cu exigențele de ansamblu ale evoluției spațiului social global. Cu Durkheim Începe modernitatea sociologiei. Sociologismul dezvoltat În „Școala franceză” durkheimistă stă la baza situaționalismului actual În diversele sale variante. Reacția față de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se distanța semnificativ de ritmurile și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În orientarea empiristă care, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bunicii sunt cei care s-au despărțit, ei vor investi mai puțin În nepoții lor decât ar fi investit dacă ar fi rămas un cuplu (Attias-Donfut, 1994, 29-53). Bunicul ce a format un nou cuplu are tendința de a se distanța de nepoți, noua filiație venind În concurență cu cea din fostul cuplu. Intensitatea relațiilor - măsurată prin frecvența contactelor intergeneraționale - este mai mare Între noul cuplu și copiii comuni ai acestuia decât cu copiii sau nepoții din căsătoriile precedente. În opinia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în putință de a se autoperfecționa. Autorul volumului Émaux et camées pledează pentru autonomia esteticului, considerând arta scop, nu mijloc, afirmând că „orice artist care își propune altceva decât frumosul nu e artist”. Refuzându-se militantismului civic, poezia parnasiană se distanțează la fel de categoric și față de intimism. „Je ne te vendrai pas, mon ivresse et mon mal”, își previne Leconte de Lisle, într-o poezie, cititorul. În articole el condamnă explicit sentimentalismul, ia în derâdere lirismul lacrimogen, acuză poezia elegiacă de facilitate
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
iar obiectul adorației, ,,o fată blândă ca o poezie/ Cu parfum vechi de levănțică și gutui”, nu descătușează energii, ci trăiește cuminte în iatacul unei bunici care nu mai zâmbește de mult decât din fotografii. L. nu reușește să se distanțeze de influențe și plătește tribut liricii bacoviene ori celei coșbuciene. Placheta Lanterna magică (1941), scrisă în colaborare cu Ștefan Baciu, se cantonează în aceeași atmosferă de melancolie și regret. Versul nu cultivă nevroze, ci îl îndeamnă pe cititor să-și
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
constă în fundamentarea cognitivă a condițiilor de modernizare socială sau de adoptare a „noului” ca nou, dar și într-un gen de metareflecție, adică de reflecție asupra cunoașterii și tehnologiilor modernizatoare. În spațiul contemporan al modernizării, reflecția și metareflecția se distanțează tot mai mult de certitudinea instituirii unei raționalizări infailibile. Analiza sociologică este astfel așteptată să ofere acea cunoaștere despre practicile sociale ale modernității care sunt în același timp produse și produc pe mai departe practici modernizatoare. Rezultă astfel o „hermeneutică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradiția inventată de începuturile iluministe ale modernității, alta cea din epoca societății industriale și alta cea din societatea postindustrială, tot așa cum noul corespunzător fiecărei perioade a luat conotații și consacrări specifice și congruente cu ceea ce se inventase ca tradiție corespunzătoare. Distanțându-se de tradiție, modernitatea și-a construit totuși, așa cum s-a spus adesea, propria „tradiție antitradițională”, adică tradiția înnoirii. Inovația, schimbarea, transformarea au devenit omniprezente, adică „tradiționale”, în modernitate, iar tranziția s-a constituit ca modul de a fi al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unei analize pe cât de critice, pe atât de constructive. Consecința acestei opțiuni este că, acum, ne-am afla în plină tranziție, iar aceasta este de fapt prima tranziție din interiorul modernității care se ia pe sine ca referință și se distanțează de propriile produse anterioare, adică atât de proiectul iluminist inițiator, cât și de acele constelații care au rezultat din ciocnirea societății industriale cu tradițiile societății anterioare. Astfel, modernitatea noastră - târzie, în raport cu precedentele, dar contemporană în raport cu noi - se construiește în spațiul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
transport, sănătate), iar piața să-și dezvolte liber propriile mecanisme de alocare a bunurilor și resurselor prin jocul cererii și al ofertei. Înțelegerea și practicarea relației dintre stat și piața economică, așa cum au fost propuse de A. Smith, s-au distanțat de modelele mercantiliste și paternaliste precedente, au inițiat ideologia capitalismului liberal și au fundamentat modelele conducerii de tip laissez-faire lansate în secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului XX, expansiunea economiei și societății postindustriale va coincide cu reluarea în forță
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
naturale odată cu recunoașterea imanenței spirituale a societății moderne) și nici nu accentuează construcția de semnificații de către actori cu referire la ei înșiși, la „alții” individuali sau la „alții generalizați”, cum ar spune G.H. Mead. Modernitatea noastră de astăzi s-a distanțat astfel de „realismul” iluminist sau clasic al abordărilor sociologice, pentru a releva repoziționarea constructivă a actorilor sociali și afirmarea lor ca generatori sau constructori ai societății în care trăiesc. Societatea nu mai este privită ca naturală, dată, obiectivă, exterioară, determinată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
culturale, inițiate în principal de Jean-François Lyotard în 1979, odată cu publicarea lucrării în care lansează sintagma condiția postmodernă. Din perspectivă sociologică, teza postmodernistă vizează, pe de o parte, schimbările dramatice ale structurilor societății moderne târzii, deja consacrate, schimbări ce se distanțează în mod esențial de formele timpurii ale modernității. Pe de altă parte, proiectul cu rădăcini iluministe al științei sociale, respectiv fundamentele gândirii sociale moderne, consider că au devenit deja sau în multe cazuri ar trebui să devină obiect al unei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale dezvoltării postindustriale. Ceea ce urmăresc să demonstrez în continuare este că astfel de analize diferențiate ale tranzițiilor societale, atât de puțin interesate de o cuprindere teoretică într-adevăr comprehensivă, trebuie a) să devină de acum complementare și b) să se distanțeze de unele presupoziții și demonstrații derivate din „proiectul iluminist”. Această complementaritate și distanțare ar avea două surse constitutive: una este substanțială, adică ține de natura dezvoltării sociale, iar alta este disciplinară, referindu-se la specificul sociologiei ca „știință a tranziției
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de stare se poate realiza printr-o transformare socială radicală a întregului sistem; de exemplu, prin ceea ce Marx numea „revoluția proletară”. D. Bell, în volumul cu titlul evocator The Cultural Contradictions of Capitalism, reia astfel de premise și totodată se distanțează de ele. El invocă abundența și consumerismul din societățile dezvoltate odată cu orientările culturale specifice modernismului artistic pentru a demonstra cum etica muncii se erodează încet și sigur în capitalism, iar curentele culturale moderniste, mai ales cele suprarealiste, expun normele burgheze
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
energii și încadrarea în normă. Ultima a fost în mare parte controlată de religie, iar atunci când religia și cultura s-au aflat în strânsă legătură au generat în mod firesc efecte convergente. Odată cu avansarea în modernitate, cultura s-ar fi distanțat tot mai mult de religie și, concomitent, s-ar fi angajat pe calea explorării și mai ales a convertirii manifestărilor demonice în surse ale creativității și nonconformismului. Consecința unui astfel de proces este formulată de Bell în termeni radicali: Cred
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Burckhardt sau Spengler nu doar o întrevedeau, dar o și demonstrau. Bell se grăbește însă să se despartă de o „apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra societății. Apelând la dialectică, optează pentru specificarea „contradicțiilor” ce apar între diferitele domenii ale societății, respectiv a... disjuncției dintre
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
proiecte modernizatoare și le aplică în mod consecvent, pentru că sunt profitabile vieții lor, putem conta pe succese. În felul acesta, considerăm că modernitatea noastră este reflexivă sau nu este deloc. A doua presupoziție constă în faptul că abordarea propusă se distanțează de paradigmele deterministe, care invocă factori sau structuri economice, sociale sau culturale cu forță generativă sau de cauzare a unei ordini sociale date. Despărțirea de acest tip de abordare o fac odată cu aplicarea principiului metodologic al individualismului în contextul teoretic
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acționează sau, mai pe scurt, își construiesc propria viață, și prin aceasta generează reguli, organizații sau comunități ale lor. Odată cu identificarea noilor instituții, este inevitabilă și referirea la cele ce corespund unor experiențe și practici sociale a căror relevanță se distanțează de așteptările noi și actualizează un trecut instituțional. Asupra acestei abordări, se cuvine să mai insistăm. Se consideră adesea că sociologii s-ar referi la așa-numitele „fenomene sociale totale” sau la „totalitățile” în care actorul individual ar fi atât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]