1,499 matches
-
clară și profundă a noului material predat; - raportarea noilor informații la sistemul informațiilor anterior construite, pentru dezvoltarea unei reflectări active a cunoștințelor la nivelul structurilor cognitive ale elevilor/studenților; - interpretarea critică, prelucrarea personală a materialului de către elevi/studenți, în scopul distanțării de structura și forma materialului inițial; - dezvoltarea limbajului și a gândirii elevilor/studenților prin utilizarea unor sarcini cognitive precis determinate pe procese și structuri psihice; - implicarea elevului/studentului în procesul de învățare, cu susținere motivațională și efort propriu; - angajarea efectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
bază. Pornind de la general la particular, membrii grupului sinectic transpun problema într-o formă operațională. Pe parcursul analizei, se pot formula sugestii pentru rezolvarea problemei - considerate idei de principiu pentru găsirea soluției optime. Urmează excursia sinectică, etapă care urmărește, în special, distanțarea intenționată de problema propriu-zisă prin înlăturarea ideilor preconcepute care influențează procesul de creație. Se apelează la tehnici intuitive: analogia, fantezia, empatia, evocarea, inversia. Prin analogii fanteziste se propun soluții care îndepărtează de realitatea posibilă. Prin empatie se produce un transfer
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
opinia sa, modelul stalinist este definitoriu și determinant pentru formarea sistemului de putere, construcția instituțională și politica ideologică a regimurilor comuniste instaurate în țările intrate în sfera de influență sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Destalinizarea și distanțarea de Moscova a accelerat procesul de adaptare a regimurilor comuniste din Europa Central-Orientală la realitățile locale fie de pe poziții liberale (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia), fie conservator-naționale (China, Albania, România). În ceea ce privește regimul Ceaușescu, Cosmin Popa distinge două perioade: prima, de acumulare, proprie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spre socialism. Ceea ce l-a particularizat pe Ceaușescu a fost utilizarea excesivă a istoriei, care a devenit din 1968 baza ideologiei naționale a regimului, precum și confiscarea inițiativelor decizionale, locul acestora fiind luat de "instituția indicațiilor". Cointeresarea intelectualității umaniste în politica distanțării față de Moscova, precum și punerea acesteia sub controlul direct al partidului, explică, potrivit autorului, absența disidențelor. Mai mult coruperea acesteia prin sistemul de privilegii administrat personal de Ceaușescu a limitat considerabil apariția oricărei contestații. Scriitorii și istoricii au fost categoriile preferate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
diverse forme și cu intensități diferite, este specific tuturor acestor regimuri și a servit drept instituție-pilot pentru construcția noului regim, ca și în cazul Uniunii Sovietice staliniste. Premisa, dar în mare măsură și cauza a unor asemenea evoluții o reprezintă distanțarea de Moscova, în diverse contexte istorice. Faptul că distanțarea a avut loc pe fondul încercării de consolidare națională a regimului comunist, așa cum a fost cazul Iugoslaviei 1, României 2, Albaniei 3 și Coreii de Nord4, sau ca urmare a unei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acestor regimuri și a servit drept instituție-pilot pentru construcția noului regim, ca și în cazul Uniunii Sovietice staliniste. Premisa, dar în mare măsură și cauza a unor asemenea evoluții o reprezintă distanțarea de Moscova, în diverse contexte istorice. Faptul că distanțarea a avut loc pe fondul încercării de consolidare națională a regimului comunist, așa cum a fost cazul Iugoslaviei 1, României 2, Albaniei 3 și Coreii de Nord4, sau ca urmare a unei politici externe unilaterale a Uniunii Sovietice, ca în acela
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nord4, sau ca urmare a unei politici externe unilaterale a Uniunii Sovietice, ca în acela al Chinei 5, este mai puțin relevant. În orice caz, o astfel de împărțire poate fi supusă unei drepte critici, pentru că la baza deciziilor de distanțare au stat cauze structurale, care le-au cuprins pe cel de mai sus, precum și impulsuri de moment, generate de circumstanțele particulare în care au evoluat liderii în cauză. Ceea ce se poate dezbate, previzibil fără un rezultat clar, este ponderea fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
personalității, care se limita, însă, la a sublinia statutul de primus inter pares al lui Brejnev și virtuțile "conducerii colective"7. Un atare mecanism a făcut ca instaurarea unor conduceri despotice în țările comuniste să se facă doar pe fondul distanțării de Moscova. Sublinierea importanței "conducerea colectivă", ca indicator al apropierii de Moscova, a fost o constantă a relațiilor dintre URSS și celelalte țări comuniste după 1964. O distribuție fragilă a puterii în interiorul celorlalte regimuri comuniste sau chiar existența unor dispute
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de proces a presupus apelul la soluții politice diverse, de pe poziții liberale, așa cum a fost cazul Poloniei, Ungariei sau Cehoslovaciei, sau conservator-naționale, așa cum a fost cel al Chinei, Albaniei sau României, însă factorul comun al tuturor acestor reacții a fost distanțarea manifestă de Moscova. În cazul țărilor fără tradiții democratice de stânga, în care comunismul a fost un produs exclusiv al ocupației sovietice, distanțarea de Moscova a facilitat instaurarea și consolidarea unor dictaturi personale, care au sfârșit prin a fi retrograde
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a fost cel al Chinei, Albaniei sau României, însă factorul comun al tuturor acestor reacții a fost distanțarea manifestă de Moscova. În cazul țărilor fără tradiții democratice de stânga, în care comunismul a fost un produs exclusiv al ocupației sovietice, distanțarea de Moscova a facilitat instaurarea și consolidarea unor dictaturi personale, care au sfârșit prin a fi retrograde, în raport cu evoluțiile din interiorul comunismului sovietic. În ceea ce-l privește pe Ceaușescu, prima parte a regimului său poate fi împărțită în două perioade
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cele din urmă, întreg sistemul să fie contestat. Se impunea un sistem de administrare a riscurilor din această direcție. Cea mai eficientă metodă de control a intelectualității umaniste, în principal a istoricilor și scriitorilor, a fost cointeresarea în politica de distanțare de Moscova. Practicat intens de o bună parte a intelectualității românești interbelice, naționalismul părea acesteia atractiv în comparație cu primitivismul tezelor marxist-leniniste și mai presus de toate reprezenta calea de întoarcere spre o serie de adevăruri istorice ocultate sau negate în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de o bună parte a intelectualității românești interbelice, naționalismul părea acesteia atractiv în comparație cu primitivismul tezelor marxist-leniniste și mai presus de toate reprezenta calea de întoarcere spre o serie de adevăruri istorice ocultate sau negate în perioada inițială a comunismului. Prin distanțarea de Moscova, uneori zgomotoasă, dar întotdeauna limitată, partidul și Ceaușescu își prezentau prestația din politica externă ca pe o dizidență a întregii națiuni. Orice eventuală contestare internă îndreptată împotriva liderului era similară cu trădarea, căci ea putea servi doar scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și ilustrată de ceea ce se întâmplase în întreg "lagărul" după moartea lui Stalin, era legată de pericolul scăpării societății de sub controlul partidului în timpul încercărilor de optimizare a regimului. A doua, conturată după Primăvara de la Praga, era legată de stabilirea limitelor distanțării de Moscova, astfel încât să înlăture posibilitatea unei intervenții sovietice în România și înlăturarea sa. Alegerea ideologiei ca teren al noului experiment prezenta o serie de avantaje. În primul rând, credea Ceaușescu, urma să pună la dispoziția liderului noi detașamente de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
interior, prestigiul său internațional făceau greu de imaginat un moment mai prielnic pentru un astfel de apel. Pe lângă acestea, terenul ideologic prezenta avantajul că oferea posibilitatea combaterii sovieticilor și altor "forțe exterioare" ostile cu propriile arme. Ambalarea eforturilor românești de distanțare într-un discurs ideologic similar cu acela al ultimilor ani ai lui Stalin în URSS era menită să reducă din tensiunea acumulată între Ceaușescu și liderii de la Moscova. Confruntat cu ostilitatea sovietică crescândă, pe care vizita la Moscova din mai
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
României lui Nicolae Ceaușescu, ci aveau ca scop și combaterea ecourilor acestora în rândul propriilor cetățeni, prin reprimarea oricărei tendințe pro-românești din atitudinile și luările de poziție publice ale intelectualilor moldoveni 12. În acest context, revizuirea de către regimul Ceaușescu, prin distanțare de pozițiile oficiale adoptate în anii '50, a semnificațiilor istorice ale apartenenței Basarabiei la limba și cultura românească și consecințele reinterpetării, în cheie diferită de aceea menținută oficial în URSS, a principalelor episoade din istoria teritoriului dintre Prut și Nistru
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care a asigurat reușita politică a minusculului partid populat cu spioni, agenți de influență, alogeni etc., devine aproape invizibilă. În 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej obținea de la Hrușciov retragerea armatelor sovietice de pe teritoriul României, astfel că Șoseaua Nordului marchează, în 1959, o distanțare discretă față de Rusia Sovietică. 1964 este anul care marchează o nouă distanțare de URSS, iar prin decesul lui Gheorghiu-Dej intrarea României într-o altă vârstă a relațiilor cu Uniunea Sovietică, de pe o poziție mai puțin obedientă, poziție pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de influență, alogeni etc., devine aproape invizibilă. În 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej obținea de la Hrușciov retragerea armatelor sovietice de pe teritoriul României, astfel că Șoseaua Nordului marchează, în 1959, o distanțare discretă față de Rusia Sovietică. 1964 este anul care marchează o nouă distanțare de URSS, iar prin decesul lui Gheorghiu-Dej intrarea României într-o altă vârstă a relațiilor cu Uniunea Sovietică, de pe o poziție mai puțin obedientă, poziție pe care o va inaugura Nicolae Ceaușescu printr-un gest riscant și câștigător, condamnarea invadării
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Antonesei, prin activitatea lui publicistică, dar și politică, intensă este azi o adevărată încarnare a grupului, și datorită unei charisme speciale, în contrast oarecum cu pozițiile retrase ale lui Dan Petrescu, Al. Călinescu sau Luca Pițu. În ceea ce mă privește, distanțarea s-a produs nu numai din cauza exilului, ci și în interiorul acestuia. Și înainte și după 1989, am fost rezervat față de anumite forme de radicalism anticomunist care aminteau prea mult de trecutul (și acum de prezentul) extremei drepte românești. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trecutul (și acum de prezentul) extremei drepte românești. Din acest punct de vedere, au fost printre membrii "grupului" și unii care au călcat strâmb, "incorect politic", în țară sau în exil. Nu e loc nici aici pentru reglarea de conturi. Distanțarea mea nu se datorează faptului că eram sau fusesem "membru de partid", nefiind de altfel nici singurul; unii dintre "nemembrii" de partid fuseseră de altfel prinși în alte forme de înregimentare politică ale regimului, care reduceau mult diferențele, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
multe ori într-un raport ambivalent cu ceilalți, o ambivalență care putea lua și forme polemice, dar care n-a dus însă niciodată la rupturi, cel puțin până în 1989, dar și o bună vreme după aceea, poate cel mult la distanțări prudente. Pentru mine, "grupul" a continuat să aibă în primul rând o valoare afectivă și a constituit una dintre principalele forme de socializare intelectuală și politică de dinainte de 1989. În chip de concluzii, ar fi de spus că existența grupului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din accesul dificil al localităților periferice la centrul regional și din eterogenitatea lor din toate punctele de vedere. Legea nr. 1 din 16 februarie 1968 a însemnat revenire la organizarea administrativ-teritorială a județelor. Această reorganizare poate fi explicată prin logica distanțării de URSS dar și prin înlocuirea celor numiți în funcție de către Gh. Gheorghiu-Dej cu funcționari fideli regimului Ceaușescu. Potrivit legii, teritoriul Republicii Socialiste România cuprindea: 1. 39 de județe, 2. 47 de municipii (inclusiv București și Constanța), 3. 189 de orașe
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
În posibilitatea dispariției comunismului, mulți credeau că el se va modifica, lăsându-le comuniștilor calea liberă către proprietatea privată, iar partidului, rolul central Într-o „semidemocrație”. Ca și În Polonia, alegerea voluntară a conversiei se traduce În Ungaria printr-o distanțare față de situația inițială: Eu, de fapt, mă pregăteam pentru viitoarea mea companie Încă din 1988. știam că pasul meu următor va fi să părăsesc Aparatul. Am Încercat și din interior să creez o Întreprindere. Am spus că trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
o amnistie” care să asigure „liniștea și stabilitatea națională”. Raportarea Partidului Democrat la trecutul comunist propune o lectură pe două paliere. Pe de o parte, necesitatea de legitimare În raport cu celălalt succesor al Frontului Salvării Naționale a generat un discurs de distanțare față de o elită comunistă de partid catalogată drept continuatoare a fostului regim și conservatoare față de reforma economică. În acest sens, PD a insistat asupra tranformării structurale a instituțiilor politice și economice ale statului și asupra tranziției rapide la economia de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Vietnam. În timpul guvernării Partidului Laburist (victorie după 23 de ani de opoziție), în alegerile din 1972 și din nou în 1974, Australia a stabilit relații diplomatice cu R. P. Chineză, R. D. Vietnam și a avut o politică externă de distanțare față de pactele militare. În anul 1975, Papua-Noua Guinee și-a proclamat independența de stat. După înfrângerea în alegeri a Partidului Laburist, John Malcolm Fraser a format în decembrie 1975 un cabinet conservator. Potrivit Constituției, intrate în vigoare la 1 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
relații cu numeroase state și a început să manifeste, treptat, inițiative individuale și să capete o voce distinctă în politica externă. Cu timpul, în politica românească s-au afirmat unele personalități care au acționat pentru desfășurarea unei politici externe de distanțare față de U.R.S.S.; printre aceia se cuvine a fi evidențiați: Gh. Gheorghiu-Dej, Ion Gh. Maurer, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Paul Niculescu Mizil, George Macovescu și mulți alții. Primele manifestări de independență în politica externă a României au avut loc după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]