2,551 matches
-
ieșind de acolo cu o ediție ilustrată a cărții lui Kay Nielsen, La răsărit de soare și la apus de lună și, dacă ați fi cunoscut-o pe mama, ați fi știut că s-a arătat bine crescută, dar foarte distantă față de vânzătorul care s-a oferit s-o ajute în alegere. Dar să ne întoarcem la felul în care ne îmbrăcam în tinerețe. Încă din primii ani ai adolescenței, am început să ne cumpărăm singuri hainele, independenți atât de Bessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
triste, de regretabile aceste fapte. Dar efectul fu că domnul Sammler se simți oarecum separat de restul speciei lui, dacă nu chiar rupt Într-un anume fel - rupt nu atât de vârsta sa, cât de preocupările lui prea diferite și distante, disproporționat de partea spiritualului, platonicului, augustinianului, secolului al treisprezecelea. Cum curgea traficul, curgea vântul, iar soarele, relativ strălucitor pentru Manhattan - strălucind și curgând prin deschiderile din substanța lui, prin goluri. Ca și cum fusese turnat de Henry Moore. Cu găuri, lacune. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca într-un dans moroșenesc unde se fac perechi mai discrete tocmai pentru a se lăsa lejeritate în joc, spunându-mi fără cuvinte că nu mă mănâncă și atunci i-am simțit palmele înghețate. Ea îmi ceruse să fim mai distanți și tot ea vroia acum să strice regulile? Ce puteam să înțeleg? Cum trebuia să mă port, dacă ea era așa de confuză? Am îmbrățișat-o, și ca să maschez tandrețea gestului, am început să mi plimb palmele pe spatele ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
O.N.U. în Angola. 12 Claus Neukirch, op. cit. p. 5. 13 V. Adrian Năstase, România după Malta, vol. X, p. 577. 14 http://www.osce.org/cio/85566. 15 Oxford Analytica, 13 ianuarie 2012, Moldovian separatist setlement remains a distant goal. 16 "Kommersant", 20 aprilie 2012. 17 Karoly Benes, op. cit., p. 24. * Autorul este diplomat de profesie; a lucrat în două rânduri la Ambasada României la Moscova, luând parte, uneori ca translator, la numeroase vizite, întâlniri și convorbiri cu lideri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trecută. — Dispare, a spus Aidan. Dar apoi - ca prin minune - apare din nou. Îmi luase numărul de telefon, dar nu mă sunase și acum mă copleșea cu unele dintre cele mai siropoase replici pe care le auzisem. L-am privit distantă, cu un semn de întrebare: de-a ce se juca? Fața lui nu trăda nimic, dar am continuat să-l privesc. Și el pe mine. După un timp, ce a părut o veșnicie, cineva a întrebat: Unde te duci? —Hmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
usucă și îmi frânge inima. Hai să-ți spun un banc. Care e diferența dintre un penis și o primă? —Henk îți suge prima? —Te-ai prins. —Primești primă? —Eh... M-a bătut pe umăr și a căpătat un aer distant. O să fie în regulă, puștoaico. Va trebui să fie. Faptul că Franklin era extrem de amuzant și dispus să îmi vorbească de viața lui personală nu îl făcea prietenul meu. Era șeful meu. Mai exact era șeful șefei mele. (Lauryn trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Preferi s-o lăsăm pe altă dată? Mr Big (trăgând de nas, „adunându-se“): Nu, nu, e în regulă. Domnișoară Walsh, vreau să știți că țin la soția mea, Detta. Dar de ceva vreme a devenit foarte, cum să zic... distantă și mi-a șoptit o păsărică faptul că petrece cam mult timp cu Racey O’Grady. Îmi era greu să mă concentrez pentru că, peste umăr, auzeam cum se agită personalul barului. ...un Parishopper... ce naiba mai e și asta?...poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a limpezit în mintea mea; mă hotărâsem. Nu că n-aș fi avut vreodată vreo îndoială. Aveam să vorbesc cu Neris și să las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui Franklin. —Pot să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când a vorbit, a făcut-o cu o voce distantă și, după cât mi se părea mie, exagerat de mâhnită: — Sanctitatea Sa dorește să vă vadă. Se cuvenea oare să mă tânguiesc sau să mă bucur? Pentru ce voia Adrian să mă vadă? Pentru ce mi-l trimitea pe Guicciardini în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care își ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau voința și hotărârea, cu toate că părea în același timp pierdută și distantă, de parcă toate gândurile îi erau concentrate într-un punct invizibil pentru toți în afară de ea. Așa mergea prin Shahkot, stranie și zăpăcită. — La ce vă așteptați? spunea Ammaji, soacra ei, inventând scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pătată, ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost departe, ridicat de pe pământ de un avion. În rama aceea, ar fi putut fi o fotografie sau un tablou sau un personaj captiv într-o carte de povești. Distant, învăluit în mister, încălzit de aerul romantic degajat de tot ce îl înconjura, simți o durere bruscă, o poftă de o lume imaginară, o poftă de ceva ce nu mai cunoscuse până atunci, dar pe care îl simțea ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo, Selina se foiește prin cameră, păstrându-și atitudinea, distanța, veghea. Am strigat-o pe nume. Și-a făcut apariția în cadrul ușii, luminată din plin, dar distantă, fără să fi fost pe de-a-ntregul acolo, dusă într-un alt film sau o altă poveste... Azi, în stația de taxiuri a aeroportului, pe cine crezi că văd, dacă nu chiar pe Ossie Twain. Nu l-am salutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Iarăși își fac apariția oamenii... circulația acelor zile era doar circulație, anonimă, indiferentă - circulație, circulație pur și simplu. Acum știu ceva mai mult decât mișcările care au loc în spatele meu. Mașinile sunt specifice, cu câmpuri de forțe, blânde, ostile sau distante. Văd fața unei mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lumină, ele apar într-o ordine ciudată și de cele mai multe ori nu ești în forma cea mai potrivită pentru a le da ascultare. Ședeam lângă ea, cu ambii genunchi dârdâindu-mi ca niște ciocane pneumatice, îmi mușcam buzele și ascultam. Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
persistă în ureche cel puțin o zecime de secundă, astfel că sunetul reflectat va fi perceput ca un ecou doar dacă ajunge la ureche după un interval de cel puțin 1/10 secunde față de primul. Pentru un sunet foarte scurt, distanta până la obstacol trebuie să fie de cel puțin 17 m, deoarece sunetul care are viteza în aer de circa 340 m/s va parcurge distanța de 34 m (sursă — obstacol și înapoi) în aproximativ o zecime de secundă. Pentru sunete
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
imersiune sau a unor bancuri de pește. Adâncimea mării se determină, de exemplu, măsurând timpul după care sunetul produs pe un vas la suprafața mării se reîntoarce sub formă de ecou în urma reflexiei pe fundul mării. În cazul în care distanta la peretele reflectător este mal mică decât distanța minimă pentru producerea ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de încetarea senzației auditive a sunetului direct, producând o prelungire și o întărire a acestuia. Fenomenul poarta numele de reverberație. Daca sunetul reflectat este
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă. Ciudat nume, Sispy. Mi le-a dat pentru că le-am vrut. — Și la ce-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice miros. Dacă semnele nu se potrivesc cu simțul tău, ignori semnele. Asta-i diferența dintre un căutător de doi bani și unul iscusit. Totuși nu l-ai prins niciodată, interveni Puștiul De-Două-Ori. — L-am văzut de două ori, spuse distant Peckenpaw. Matahala aia mare cât un munte trecea prin desișurile pădurii de parcă nici n-ar fi existat. Când am ajuns în locul ăla, parcă trecuse tancu’ p-acolo. Te umpli de respect când vezi așa ceva. Rămase tăcut un moment. — A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să verific. își, întorcându-se către Vultur-în-Zbor:) Acum mă descurc fără ajutoare în casă. Asta provoacă unele neajunsuri în ceea ce privește bunele maniere. Apoi plecă. Contele Aleksandr domina conversația. Ochii săi, de obicei lipsiți de expresie, erau în acest moment mai degrabă distanți decât goi. Când vorbea, i se adresa doar soției sale. Ceilalți ar fi putut la fel de bine să dispară la intrarea în sufragerie. Irina stătea încordată și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vedea contele în acea încăpere, se întrebă cine ocupa scaunele goale și ce fantome ședeau acolo unde era așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le zâmbi ușor timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu: bărbați morți în jurul meu, viață nenăscută înăuntrul meu. Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Grimus spuse: — Umbra mea tânără și palidă. Tu ești aceea. Vultur-în-Zbor se sili să scoată pe gură cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cred că aveam habar cine. Nu au răspuns imediat. Într-un final, Sebastian spuse, de parcă acele cuvinte îi erau scoase cu cleștele: —Sam, eCharles de Groot. Expresia cu care se uita la mine nu se schimbase; era precaut față de mine, distant, aproape neîncrezător. Acum, că înțelegeam ce se întâmplă eram chiar și mai nervoasă decât atunci când mi-am văzut sculptura folosită în felul acela pentru a omorî un om. I-am întors spatele să mă uit încă o dată la Planeta plutitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]