4,738 matches
-
minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta, i-am spus lui Hunter, dându-i un plic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
peste balconul de la galeria de la etaj și făcea nebunește cu mâna. Arăta nemaipomenit de bine, deși total nepotrivit cu ocazia, În rochia ei de cocktail Lela Rose din catifea portocalie, care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Hunter, tot ce aceștia făceau Între sorbitul din șampanie și mâncatul din raclette 1 era să-și compare pozele În care aveau fiecare imortalizate săriturile la schi. Pe la 10 seara, cabana era plină ochi, iar Hunter părea să se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica ei de șaptesprezece ani, Henri și Lauren Înșirați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
replică ea, schimbând tactica. Dar... —... divorțul nu e chiar așa cum se crede că ar fi, mă Întrerupse Lauren. Este supraevaluat. Și, cine știe? Poate că Marci a făcut o greșeală. — Dar tu pari să-ți fie foarte... bine, Lauren, te distrezi. Eu sunt nefericită. Vreau doar să mă simt bine din nou. Oare nu ar trebui să asculți mai Întâi și versiunea lui Hunter? Cred că a venit timpul să ai o discuție cu el. Fă asta diseară, zise Lauren. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
căci restaurantul era atât de aglomerat, Încât era imposibil să vezi unde era cineva. Asta este aproape mai bine decât balul meu de Anul Nou, pufni Alixe, pe când cerceta mulțimea cu privirea. Dacă nu ar fi o Înmormântare, m-aș distra de minune. Ia uite, e și Margarita Missoni. Privi spre o fată zveltă, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii brodate la poale. Era Înconjurată de bărbați mai În vârstă. — Sunt atît de disperată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
flirta așa cu Giles În timp ce plănuia să fugă și cu soțul meu? Tipa era incredibilă. —OK, mă duc acolo să Îi Întrerup, zise Salome, pornind În direcția lui Giles și a Sophiei. Avea un rânjet enorm pe chip, ca și cum se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
relație serioasă. Nu vreau, dar... cred că acum că am Încheiat maratonul Provocare la Cuplare, mă simt așa, nu știu cum... adică, la ce mi-a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am atins țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată“; „A răpit-o Louis și ea este Închisă În cabana lui din Alaska. Nu suporta să vadă că ea se distrează atât de bine“; „Nu bea suficientă apă. Dacă ar fi băut doi litri de Evian pe zi, ar fi aici“. Varianta mea preferată era: „S-a dus să se ascundă la reședința lui Brigitte Bardot În Franța“. Eram foarte deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Streator a zis că se poate. Îmi apăs pe piept receptorul telefonului public și zic că nu-i adevărat. Stridie vine și el în spatele lui Helen. Mona ține broșura deschisă în fața lui Helen și zice: — Uite ce bine ne-am distra! La telefon, domnul detectiv Denton zice: — Cine e acolo? A fost OK să-l sacrific pe amărâtul ăla în boxeri cu mașinuțe de curse. E OK s-o sacrific pe tânăra cu șorțul imprimat cu puișori de găină. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sânge ar fi ultima problemă din lume pentru el. Ce-ar fi să mergem mai departe? zic eu. Am putea să mai bifăm câteva biblioteci. Să mai vedem locuri noi. Poate mai ajungem la vreun bâlci. Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cea mai vagă idee despre cum anume ar putea să-l ajute, știa doar că trebuie să facă ceva. Am chemat pe cineva să stea cu copilul, spuse Naomi. Vine la opt. — Bine, bine, îi răspunse Alan. Nu era deloc distrat, ci chiar părea sincer. Avea această capacitate, să se adapteze, să pară intim cu Naomi, astfel ca ea să aibă impresia că e cu ea și numai cu ea. Și apoi își aminti de programarea anulată din dimineața aceea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tare pe Alan până atunci. În viața sa Î.B. (Înainte de Bull). Iar acum? Ei bine, Naipaul ar fi fost surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gillis îl bănuise pe Bull. Trăsăturile sale deschise, prietenia și nepărtinirea erau prea bune ca să fie adevărate. N-ar fi fost uimit să afle că Bull era doar un escroc. — Și unde naiba ai fost în ultimele nopți? Ne-am distrat de minune. Ăsta a fost cel mai de succes turneu și tu te-ai fofilat în fiecare seară după câteva păhărele. — Mda, păi... Dave. Trebuie să-ți fac o mărturisire. M-am văzut cu o păsărică. (Pentru Bull, era incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-a chemat pe discipolii săi și le-a dat un vas mic plin cu băutură, ca să bea împreună. Wang Qi se gândea în sinea lui: Vasul e așa de mic, cum o să ajungă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui, te trezești Într-o postură destul de ciudată. De obicei, aceste accese ale lui dureau cîteva zile, și am făcut mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șir de minciuni pe care va trebui să le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poporului nu este necesarmente un bine. Atrocitățile stalinismului au fost o expresie tipică a puterii poporului în această perioadă dată.» [...] Esența răului constă în statutul însuși al liderului popular, în psihologia cinică a acestuia, în plăcerea maladivă cu care se distrează manipulând masele. [...] Ei cunosc ce sunt masele în realitate, nu în tratate și manifeste. [...]«Stalin și banda sa ... au fost niște scelerați, însă dintr-o specie cu totul particulară; demența lor era de ordin social, iar nu individual. Era fructul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prietene, era speriată de viață și se întreba de ce trăiește așa, singură, deși avusese prieteni, băieți, adică nu era..., nu, dar nimic serios, nu că ea ar fi fost lipsită de umor sau că n-ar fi vrut să se distreze, dar toți..., serviciul îi plăcea, era ok, era bine plătită, dar viața ei nu avea nici un sens, nu ducea nicăieri, cândva va avea patruzeci de ani, apoi cincizeci, șaizeci, șaptezeci, poate va fi mereu singură, cu o pisică sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să se culce. Se dusese cu niște prieteni și niște gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la șase dimineața cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea și mersese la club. - Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci? - Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat și în somn, de unul singur, bă. Cine-i Armătura Zalău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu există, domne, pur și simplu nu există, nici măcar nemții... - Da, comentă altcineva, sunt tari, da’ ce viață nasoală duc... muncesc toată ziua, și în pauza de masă muncesc. Nu știu să se distreze, și atunci... la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari, nene, tari... Așa dârzenie nu mai vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
există, nici măcar nemții... - Da, comentă altcineva, sunt tari, da’ ce viață nasoală duc... muncesc toată ziua, și în pauza de masă muncesc. Nu știu să se distreze, și atunci... la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari, nene, tari... Așa dârzenie nu mai vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de înșurubat șurubul. Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau să vă ciocniți de bilele cu șampanie care cutreieră sala amețite, căutând ieșirea. Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi, dar zău, genunchii mi-s zdrobiți de anii grei pe care i-am uitat demult, îi simt doar vara-n sângele pufos... Dar voi dansați, că sunteți tineri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a urlat puțin la polițistul care mă adusese și a început să-mi explice că stresul, familia... - Nu face nimic, am zis, dar în viitor ar fi mai bine să urmăriți criminali adevărați, răufăcători, nu oameni care vor să se distreze... Uite, ca să vedeți că nu vă port pică, vă invit duminica viitoare la Ateneu, la premiera sinfoniei mele, Primăvara, interpretată de 121 de vrăbiuțe dresate. Să vedeți și voi cine sunt eu, de ce mă respectă lumea... - Venim, venim cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi-o pun este: de ce acele zece tipuri și nu altele? E clar că am ales cele zece tipuri de roman pentru că mi se părea că aveau mai multă semnificație pentru mine, pentru că mi se potriveau mai bine, pentru că mă distram mai mult scriindu-le. Mi se înfățișau mereu alte tipuri de roman, pe care le-aș fi putut adăuga la lista mea, dar fie nu eram sigur că voi reuși, fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]