2,119 matches
-
anunțat, atunci era unul singur, știut numai de cei anunțați de voievod și de cei câțiva sfetnici de taină. Bradu Strâmb, În inima codrilor, aproape de apa râului numit Moldova. Sultanul observă neliniștea care Îl cuprinsese pe căpitan. Se ridică de pe divan și ieși În fața cortului. Căpitanul se ridică și el, dar nu apucă să facă nici o mișcare, căci patru nubieni uriași se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de după-amiază, Mini se bucurase de răcoarea odăiei cu divanuri pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită, visând frigări uriașe și brațele albe și musculoase ale Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase și limbi de foc care ieșeau din întunericul boschetelor de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vis greu, de amiază plictisitoare, făcea pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de primire, de masă și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise nimic, stătuse amorțită subt impresia cuceritoare, pe când, undeva, înăuntru, în creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe la moșia Hallipa, căci se vedea bine că Rim nu e ținut la curent. Se gândea acum la acel Rim și la ceea ce știa din biografia Iui. De pe scaunul pe care ședea, de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum? Care fusese numele de fată al Lenorei Hallipa? Dinapoia biroului, Rim nu se clintise, salutând ca de la înălțimea unei tribune. Făcu numai un semn lui Nory, arătîndu-i un scaun apropiat. - Viu pentru Mini! declară Nory trîntindu-se alături de ea pe divan. Formau acum patru grupuri distincte: Rim - Nory cu Mini - Eliza cu Trubadurul - și Lina. Rim pusese ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre Mini. Echerul trupului îi era așa de lung, încît reușea să devie confidențial pe distanța de la birou la divan. Mini se uită râzând. își aminti gluma lui Nory cu cizmarul neamț. Pare că pointura doamnei Eliza interesa și ea pe Herr Professor Rim." Era cumva în căutarea permanentă a pantofului Cenușăresei? Nu-și socotea oare cariera săvîrșită? După epoca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și de scumpă 79 încît părea făcută
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dar cum ceasul ei de mână nu arăta ora și locul care te cer, rămase. Singură acum cu buna Lina, putea trăi în gândurile ei fără de nici o turburare. Intră în birou, de unde Rim dispăruse, și dete drumul geamului larg de lângă divan, ghemuindu-se într-un colț. înăuntrul odăiei era umbră. Vroi să spună Linei să-și vadă de treabă, dar îi fu lene. Lina era și plecată. Intră dintr-o dată în amurgul simțirei. își trăia zilele pe mersul soarelui. Limpede și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
douăzeci de volume pe care le citesc în întregime târziu găsesc multe variante care ar fi putut lipsi. Nu-mi mai place, la această lectură, sau nu mai îmi spun atât de mult ca întîia oară, lucrările citite înainte, Baltagul, Divanul persian etc. În schimb rămân în transă citind Țara de dincolo de negură și în general toate povestirile în care omul apare singur în mijlocul naturii, ca ființă umilă, sau cu pușca în mână, la vânătoare sau la pescuit... Sadoveanu îndeamnă să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
între noi masa. Mînios, m-am întors la fereastra unde zăcea o carafă prăfuită. Jos, în curte, două babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav. Dar am vorbit deja cu domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit, nu te băga, îl apostrofă altul pe cel ce făcuse oferta. Mărunt și chel, Berl Aizic ședea turcește pe divan. Cosea, ținînd între dinți un fir de ibrișin. Când primi vestea, păru cuprins de sfîrșeală. - În viață omul se întîlnește numai o dată cu răul, zise el căzând pe gînduri. Atunci cînd moare. Moartea asta este așa un rău mare de care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați!” „Ia dați-i drumul, mă, să vedem ce face. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră frânele de la bicicletă. Zbura la vale cu o iuțeală care le făcuse să se Închine pe babele ce Împleteau ciorapi și sporovăiau la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera coborâtă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre popi și se bețivăneau Împreună În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
calcă Doar pe‐alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama și să calce drept, în lege, Că‐ i doar la fii‐su‐n casă, Nu în casa vreunui rege! și de‐ abia o fac să șadă Pe‐ un divan cu scoarță nouă... « Mi‐ era dor de tine, maică, Ți‐ am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea‐n traistă, Niște nuci, vreo două sute ... » și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pre o samă de boieri a lui”. Duca-vodă, oblicind, însă, despre “hiclenie”, “au trimis niște bulubași cu simeni de i-au luat de pre la gazdele lor și i-au închisu-i. Și a doa dzi i-au scos la Divan,... și ei nemic n-au mai putut să tăgăduiască faptele lor, și au spus drept că ei sântu vinovați. Deci Duca-vodă mult i-au mustrat și au orânduit pe Toader Flondor vel-armaș de le-au tăiat capetili a tustrii dziua
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Dima și Constantin “când mi-am făcut eu dughenile înainte lui Sveatei Nicolai, după ardere focului, am cuprins din locul domnesc doi stânjini domnești”. Suiulgiii sunt nevoiți să lase drum de tecere din terenul lor. După mai multe judecăți la divan, Ianachi spune: “au hotărât... ca să aibu a da bezmăn câte zăce lei pe an pe acei doi stânjini și 5 pol stânjini în lungu”. La sfârșit, scrie: “Eu, Enachii blănarul, m-am iscălit cu mâna mea.” --Nu mai știu, părinte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe acei doi stânjini și 5 pol stânjini în lungu”. La sfârșit, scrie: “Eu, Enachii blănarul, m-am iscălit cu mâna mea.” --Nu mai știu, părinte, de câte ori ne-am întâlnit până acum cu cei doi frați suiulgii. De această dată, Divanul Moldovei ia în discuție plângerea celor doi, care arată că hudița pentru care s-au judecat cu “Enachi blănarul” este pe “deasupra lagumului apei și haznelii” și “ să află multă necurăție asupra lui, care necurăție și scărnăvie din ploi și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
multă necurăție asupra lui, care necurăție și scărnăvie din ploi și din noroae curge înauntru în apa haznelii și iaste lucru cu păcat ca să fie acel loc deșchis, ce să se închidă... pentru curățeniia apei și a haznelii... Deci de la Divan s-au socotit... dăndu-să toată volnicia Dimii și fratelui său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]