1,527 matches
-
din greșeală un glonț și începe o răpăială... M. M.: Astea, combinate cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat, crează haos. De aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo 60 de milițieni și securiști au fost trimiși spre Brănești cu misiunea de a opri teroriștii aciuați în pădure să vină spre Capitală. La Neferal au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ști niciodată ce a fost. S. B.: Îi putem asculta pe cei implicați și putem bănui. Ce v-a povestit dumneavoastră Șeful de Stat major, căpitanul Vasile, despre incidentul de la cimitir? Nu v-a spus că a fost acolo o diversiune? M. M.: Probabil mi-o fi spus dar, cum vă spuneam, cât timp am fost plecat din unitate comunicam: "S-a întâmplat vreo chestiune?" Nu" sau, uneori, "Da". "Las-o, nu ne mai încărcăm capul cu treburi care nu ne
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-o, nu ne mai încărcăm capul cu treburi care nu ne interesează". Apoi eu am plecat, eram răspunzător de ceea ce fac acolo, el a rămas, era răspunzător de ce face în unitate. S. B.: Am mai participat la o operațiune în urma diversiunii cu milițienii, din noaptea de 23 spre 24 decembrie. A doua zi, noi am fost trimiși să-i căutăm. M. M.: În pădure? S. B.: Nu, prin cimitir și în comună, prin case la oameni. M. M.: Cine v-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
final. Cine să și-l mai amintească? Nu spunea N. Carandino că nimeni nu "se mai gândește la onoarea și dreptatea morților, într-un timp în care gloria încununează pe cei ce știu să bată mingea?" (citat apud B. Berceanu, "Diversiunea colonelului Al. D. Sturdza...") Acum 9 decenii, în marginea satului cu nume predestinat Gropile avea loc execuția colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce condamnatul era degradat și legat la stâlp în prezența regimentului ce-l comandase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
peste patru kilometri de sârmă ghimpată și gard electric. Niciunul din cei cu care am stat de vorbă n-a văzut vreun porc în toată perioada asta. M-au întrebat dacă nu-i la mijloc vreo născocire sau război de diversiune. B.-A., pedagog cum e, a luat cu el câțiva soldați mai suspicioși și a descoperit repede balegă de porc proaspătă la vreo 50 de metri în pădurea de pini. B.-A. și-a pierdut răbdarea cu biologii de la universitate
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
toți evreii sunt niște canalii”, ei „sunt deștepți”, sunt „solidari”, conduc lumea prin „Înțelepții sioniști” și, bineînțeles, „beau sângele pruncilor creștini”. „Aversiunea [rușilor] față de evrei” se concretizează prin „pogrom”, conchide Erofeev <endnote id="(878)"/>. Păreau să fie ultimele utilizări ale diversiunii politice numite „acuzația de infanticid ritual”. Europa părea să se scuture definitiv de acest coșmar, Început În vestul extrem și terminat În estul extrem al continentului. Așa cum am văzut, În anii ’60, două cazuri celebre de presupus infanticid ritual (Andreas
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
coloană impunătoare să pornească spre „centru” - și-au dat seama că ceva s-a rupt definitiv în sufletul tineretului universitar, și anume zăgazul indiferenței față de soarta neamului, ridicat cu măiestrite vorbe, în ultimii ani, de simbriașii evreimii. Ridicula explicație a „diversiunilor” guvernului liberal poate conveni și convinge numai pe cei care nu-și pot închipui nicio izbucnire sinceră, tocmai pentru că au fost întotdeauna interesați. Dar noi cei ce am trăit zi de zi acei ani de zbucium - și nu am fost
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sa, face Carol. - Corect, zic. Ortansa râde: - Și pe bunică-sa. - Atențiune-atențiune! Comunicat! O voce de femeie spuse la megafonul stației ceva despre un miting la care să nu se ducă lumea, pentru că e pus la cale de teroriști. O diversiune și o capcană, așa că populația era prevenită, dat fiind pericolul la care se expune. După cinci minute s-a comunicat din nou, și de data asta am reținut că e vorba despre un miting așa-zis anticomunist. - Io zic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
proprii, de altfel, epocii. Poate cel mai puțin fericit acționează viziunea dogmatică în monografia St. O. Iosif (1964), unde calitățile autorului - temeinicia documentării, spiritul de analiză minuțioasă, stilul atractiv - sunt puse în umbră de câteva teze falsificatoare: sămănătorismul văzut ca „diversiune”, ca un „atentat împotriva realismului”etc. În schimb, prima monografie a lui R., Anton Pann, apărută în anii ’50, fusese puțin atinsă de sociologism, cartea impunându-se prin soliditatea ei, până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera, istoricul literar vorbește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
discuțiile publice” inițiate de revistă (nr.5-6 octombrie 1933). „Hitlerismul, o eroare și o rușine” se intitulează articolul semnat de Pavel Pavel, la numai câteva luni după instaurarea hitlerismului în Germania și în care se spune: „Mișcarea hitleristă este o diversiune a marelui capital, după cum fascismul a fost o contrarevoluție a clasei burgheze în plină degringoladă... ... În mișcarea hitleristă și-au dat întâlnire burghezi declasați, financiari faliți, foști ofițeri imperiali, lumpenproletari, preoți, toate epavele sociale aruncați la suprafață de război, de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ales al colegiului țărănesc din județul Brăila, unde era născut.88 Pe la începutul lui iunie rușii încep operațiunile lor militare. Întâia acțiune o încep în Dobrogea, pe care o ocupă trecând pe la Galați și pe la Brăila. Aceasta este numai o diversiune, fiindcă acțiunea principală se va desfășura cu mult mai la sud. Comandantul era generalul Zimmerman.89 Luptele de artilerie urmează între Vidin și Calafat, cât și între Bechet și Rahova. Aceste lupte între români și turci sunt întreținute din partea noas
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stânga s-a oficializat la 6 septembrie 1944, prin formarea Frontului Patriotic Antihitlerist, care s-a transformat, la 12 octombrie 1944, în Frontul Național Democrat. Încet, dar sigur, P.C.R. a început să acționeze pentru preluarea puterii, organizând demonstrații, greve și diversiuni. La 19 octombrie 1944 P.C.R. și P.S.D. au denunțat Blocul Național Democrat, după care, la 28 ianuarie 1945, Frontul Național Democrat a dat publicității un program propriu de guvernare, declanșând campanii de presă contra foștilor aliați politici. Următoarea etapă a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
atunci mi se păruseră clare, dar care se dovedeau obscure și mincinoase. Mai exact, am intuit foarte limpede că atacurile antimaghiare din discursurile lui Ceaușescu, pe vremea când totul se prăbușea În jurul lui, nu erau decât o manipulare și o diversiune. În Ungaria lui Kádár oamenii o duceau mult mai bine, exista mai multă libertate și prosperitate, lucruri care se puteau observa cu ușurință În orașul meu de frontieră, la televiziunea maghiară ori În mașinile bișnițarilor care ne aprovizionau cu blugi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a lor Într-o dezbatere publică, indiferent de felul În care sunt prezentate, reprezintă cea mai sigură modalitate de a le compromite; la limită, datorită emoției colective pe care o stârnesc, ele pot fi utilizate cu succes ca instrumente ale diversiunii și demagogiei politice. Virgil Nemoianu remarca mai demult, cu un umor amar, că se simte aproape jignit, În calitate de cetățean al unei țări federale respectate și prospere, de faptul că respectiva formă de organizare politică este privită În România ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cele ale italienilor, cauza italiană va găsi un anumit ecou În Transilvania. Pe de o parte, contele Camillo Cavour XE "Cavour" , Îndepărtat sub raport ideologic de radicalismul mazzinian, va sprijini la modul general ideea revoltei popoarelor din Orient, considerată o diversiune capabilă să secondeze În mod eficient eforturile diplomației piemonteze. Pe de altă parte, Mazzini XE "Mazzini" , a cărui ideologie mergea pe coordonatele utopice ale unei emancipări sociale și naționale de ansamblu, va fi nevoit, adeseori, să Își selecteze aliații cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din alte colecții de prelucrări, reflectând o atitudine obedientă ideologic și o mare disponibilitate pentru mistificare. Studiul Folclorul și educația estetică a maselor (1968) se adresează celor „care lucrează nemijlocit în sistemul culturii de masă”, deci tot activiștilor. O altă diversiune, „creația” poeților țărani în epoca socialistă, va fi susținută și de M., care dă la iveală „antologiile” 10 poeți țărani (1973), Stare de dor. Poeți și pictori țărani (1983) ș.a. SCRIERI: Stele fără amurg, București, 1959; Brigăzile artistice de agitație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
decretează un „cocteil”, un hibrid de revoluție și lovitură internă de palat ori complot extern. Nu întotdeauna această clasificare va putea fi menținută între limitele precizate mai sus: există, de pildă, cazuri când puriștii creditează, pe lângă revoluția propriu-zisă, existența unor diversiuni și a unor eminențe cenușii care au speculat și stimulat evenimentele, chiar dacă prin asemenea acțiuni nu a fost invalidată revoluția. Sau există mărturisitori care într-o primă analiză susțin o teorie, pentru ca într-o analiză ulterioară să își nuanțeze opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
4, chiar ale unei ample acțiuni de dezinformare - nu înseamnă că revoluția ar fi invalidată; de la un punct încolo, informațiile (mai cu seamă cele militare) au fost verificate de un grup de ostași, astfel încât să fie stopate și dezamorsate posibilele diversiuni. Transcrierile tuturor intervențiilor de la TVR din decembrie 1989 (Tatulici, 1990) indică haosul, emoționalitatea maximă, exaltarea, improvizația, dar și răstălmăciri, posibile dezinformări, care însă, toate la un loc, pledează pentru ideea de revoluție, cu variațiile ei emoționale, verbale etc. Politologul Stelian
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ștefan Gușe și Iulian Vlad, patronați de Ilie Verdeț), primul grup izbutind să preia conducerea și să-l marginalizeze pe cel de-al doilea. De asemenea, autorul consideră că, din 22 decembrie, pe teritoriul României s-ar fi manifestat o diversiune aeriană și electronică veridică, ceea ce confirmă suspiciunea existenței unui plan de ocupare străină (prin invadare) a României. Respectiva diversiune a fost însă contracarată de faptul că Armata a susținut total revoluția. Deși a fost, la un moment dat, șeful Comisiei
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe cel de-al doilea. De asemenea, autorul consideră că, din 22 decembrie, pe teritoriul României s-ar fi manifestat o diversiune aeriană și electronică veridică, ceea ce confirmă suspiciunea existenței unui plan de ocupare străină (prin invadare) a României. Respectiva diversiune a fost însă contracarată de faptul că Armata a susținut total revoluția. Deși a fost, la un moment dat, șeful Comisiei de Cercetare a Adevărului despre Revoluția din Decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu face multă paradă verbală în stil cinematografic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
regimul Ceaușescu va cădea; cel puțin generalul Iulian Vlad și alți capi ai Securității au intuit prăbușirea regimului Ceaușescu, motiv pentru care au și colaborat cu noile organisme constituite. Așa încât, consideră Filip Teodorescu, asimilarea securiștilor cu „teroriștii” a fost o diversiune de amploare, gândită de cei care sprijiniseră din interior complotul extern; la fel și arestarea și judecarea capilor Securității într-un proces-înscenare, noua Putere constituită în urma prăbușirii dictaturii având nevoie de țapi ispășitori pentru a salva imaginea Armatei, care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
complotului extern, bolnav de „spionită”, Filip Teodorescu acordă prea puțin credit poporului român în revolta de la Timișoara - și din cauza deformării profesionale, dar și pentru că teza complotului extern este singura care i-ar motiva presupusa nevinovăție. * Ilie Stoian (Decembrie ’89. Arta diversiunii, 1993) își susține ritos punctul de vedere: în decembrie 1989, în România a avut loc o conspirație americano-sovietică, definitivată în cadrul întâlnirii de la Malta, unde s-a discutat schimbarea regimului din România, dar și rămânerea României în sfera de influență rusească
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o luptă pentru putere între „complotiștii moscoviți” (Iliescu și grupul său) și „partida națională din Armată și Securitate” (p. 10). Sinuciderea (reală sau falsă) a generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, ar fi fost de altfel speculată de către moscoviți ca diversiune aptă să producă schisma între Armată și Securitate, complotiștii pro-sovietici confecționând apoi diversiunea cu „teroriștii” presupuși a fi securiști pentru a adânci această ruptură; cel care a coordonat diversiunea „teroriști=securiști” a fost generalul Nicolae Militaru, care a și subordonat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
națională din Armată și Securitate” (p. 10). Sinuciderea (reală sau falsă) a generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, ar fi fost de altfel speculată de către moscoviți ca diversiune aptă să producă schisma între Armată și Securitate, complotiștii pro-sovietici confecționând apoi diversiunea cu „teroriștii” presupuși a fi securiști pentru a adânci această ruptură; cel care a coordonat diversiunea „teroriști=securiști” a fost generalul Nicolae Militaru, care a și subordonat Securitatea față de Armată (p. 11), o complicitate specială având-o și generalul Victor
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]