697 matches
-
adorer tout ce qu’on a brûlé”. Făcută din oportunism, o răsturnare similară constat și la noi. Văd și mă mir că unii care abia au prins tonul glasnost-ului încearcă să se erijeze în democrați. Ce despărțire subită de dogmatism, ce năpîrlire dezgustătoare! Cu lipsa noastră, specifică, de memorie, nu-i exclus ca ei să fie crezuți! *Nu doar o singură dată discursul prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel la înălțimea situației, iar Țara, care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa s-a născut în cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat, întârziate, în care Constantin Pârvulescu, condamnat la moarte civilă, a rostit o fărâmă din adevărul crud al decepțiilor unui întreg popor și partid; lecția pe care moralizatorii de astăzi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
începutul secolului al XX-lea. Este etapa unui avangardism (sau d.) prudent (Marin Mincu), cu accent pe înnoirea posibilităților de expresie și tendință spre experimentalism și integralism. Cu atât mai mult, cu cât nihilismul nu se putea plia pe un dogmatism estetic autohton, care să fi generat canoane riguroase sau o suprasaturare estetică. El apare mai ales prin contaminare cu spiritul antiliterar al epocii (Ion Vinea: „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică”), dar exterior dezvoltării conștiinței estetice românești. Se pot
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
apare mai ales prin contaminare cu spiritul antiliterar al epocii (Ion Vinea: „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică”), dar exterior dezvoltării conștiinței estetice românești. Se pot invoca doar două circumstanțe atenuante: pe de o parte, perioada de compresiune și dogmatism intelectual pe care sămănătorismul și epigonismul o lansaseră în literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
studii, adunate în volumul Cercetări literare (1887), sunt dedicate creației lui I. Budai-Deleanu ( D. a relevat, primul, valoarea Țiganiadei), lui Andrei Mureșanu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri. Analizele, deși emise pe un ton savant, sunt rudimentare și suferă de dogmatism estetic, dar au meritul de a fi primele exegeze amănunțite, monografice - urmărind „ideile” și „forma” - asupra unor scriitori de valoare. D. Bolintineanu, socotit poet genial, și A. Mureșanu, pentru care a avut un adevărat cult, sunt elogiați fără măsură, în
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc poate fi împărțită în „ere creatoare”: epoca primilor voievozi, urmată
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea să devină medic, dar este mai puțin conturat și personalizat decât tatăl său, Vasile Burcuș, sătean din Sărăcime. Rămâne de aceea doar un martor nesemnificativ, o copie
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic al rostirii adevărului, eseul respinge deopotrivă, ca arme ale impunerii lui, agresivitatea, dogmatismul și „zeflemeaua negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
istorice, cât și date experimetale sau date de observație. Însă dincolo de aceste aspecte, răzbate totuși influența paradigmei comportamentaliste. Apelul la date istorice și, pe alocuri, analizele de natură interpretativistă reflectă nevoia autorilor de unificare a paradigmelor și de evitare a „dogmatismului științific”. Aceste aspecte sunt reflectate încă de la început, în prefața lucrării Septimiu Chelcea formulând cinci axiome ale comunicării nonverbale: 1. „comunicarea nonverbală este filogenetic și ontogenetic primordială”; 2. „în relațiile interpersoanale directe este imposibil să nu comunicăm nonverbal”; 3. „comunicarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
unde contribuția privilegiată a lui Bourdieu e însoțită oportun de aceea a altor remarcabili exegeți ai domeniului. Scenă literaturii se impune prin notă de modernitate nu numai a informației, dar și a stilului de abordare a problemelor, emancipata de orice dogmatism, mai ales de cel oficial, aducând un aer proaspăt într-un domeniu până atunci ocolit, prohibit sau desconsiderat. Bogată în ipoteze și perspective de studiu, proiectând liniile unui vast șantier, cartea stă, totuși, încă prea mult sub presiunea propriilor ei
GHEORGHIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
al Academiei Române (1967) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973, 1980). De la primele sale „încercări critice” G. a reușit să-și exercite funcția asumată, cea de comentator al fenomenului literar curent, într-o manieră proprie. În perioada celui mai intolerant dogmatism stalinist, când individualitatea criticului nu se putea declara nesupravegheată nici măcar în stil, el a găsit forme de evitare a șablonizării discursului, a uniformizării expresiei, de introducere în limbaj a unui palpit personal, a unei prospețimi verbale, a unei note de
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Recuperarea scriitorilor excomunicați ca „decadenți”, în frunte cu Tudor Arghezi, a fost susținută perseverent de critic prin toate mijloacele. Permanent și energic, el a participat la toate demersurile ce urmăreau deschiderea spre lumea modernă, lărgirea orizonturilor în toate direcțiile, răpunerea dogmatismului, promovarea spiritului liber, îndrăzneț. Nu fără situarea, în probleme de orientare, pe unele poziții rigide, cu manifestări de opacitate și intoleranță față de anumite valori, față de structuri artistice tradiționale îndeosebi, dar și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
deciziile autorității ecleziastice. Alte erori pe care trebuia să le evite un jurnalist cumpătat, erau: cea de a da prea multă sau din contră prea puțină importanță greșelilor, ori de a pretinde realizarea unor proiecte într-un timp foarte scurt. Dogmatismul și limbajul dur (specifice jurnalismului catolic) erau considerate drept lipsă de moderație și folosite uneori împotriva altor catolici, fără a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lui 1966 cartea a apărut”), iar în final se raportează și la momentul 1963, revendicându-și prioritatea în investigarea junimismului. Vom reproduce câteva fragmente din cartea apărută în 1966, pentru a arăta concesiile pe care Z. Ornea le-a făcut dogmatismului și cenzurii obstruante.: „[...] o contribuție însemnată a adus-o între cele două războaie mondiale, cu deosebire în anii ’30, critica literară înaintată, condusă sau apropiată de PCR [...] Mai întotdeauna cercetătorii burghezi s-au străduit să ascundă însă cu grijă funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maiorescu, ca și a atâtor alți scriitori și ideologi din trecut, înregistrează o curbă sinuoasă de-a lungul căreia un prim moment este acela al respingerii «ân bloc» a activității acestora, considerată global, sub specia reacționarismului. O asemenea etapă de dogmatism în reevaluarea critică a moștenirii noastre culturale este, însă, urmată de o alta în care se inițiază, în spiritul constructiv al ideologiei marxiste etc., etc.”. Aprecierea la adresa lui L. Rusu este puțin ironică: „L. Rusu are, astfel, meritul de a redeschide
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nici măcar un titlu pentru perioada 1944-1973 (pp. 184-187). Primul volum din aceeași bibliografie istorică, dedicată perioadei 1944-1969, nu menționează vreun articol despre „Junimea”. Istoricii literari sunt uneori mai riguroși în bibliografii decât istoricii, deși am putea crede că excesul de dogmatism din studiile primelor decenii de comunism nu merită să fie cunoscut și înregistrat în bibliografiile istorice ale României. Chiar în condiții de libertate, în volumul apărut în 1990, din aceeași bibliografie, au fost mult reduse descrierile bibliografice ale unor articole
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aibă loc. Ca mijloace pentru atingerea acestor obiective se aveau în vedere declararea fidelității absolute față de Moscova și, în același timp, folosirea la maxim a tuturor oportunităților oferite de acțiunile externe sovietice pentru consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS cu privire la cultul personalității lui Stalin a condus la spargerea unității ideologice a partidelor comuniste, dominate până atunci de conceptul fidelității absolute față de Moscova. Raportul secret prezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagărului socialist, la intensificarea activității partidelor comuniste, la un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a normelor leniniste ale vieții de partid, cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au purtat discuții au fost următoarele: a) problema relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești - existența unui centru conducător sau a unui organism de coordonare; b) problema unității ideologice a mișcării comuniste internaționale și a devierilor de la „linia oficială” - revizionismul și dogmatismul; c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la socialism. încă de la sosirea delegației chineze, la începutul lui noiembrie, a devenit clar că între conducerile PCC și PCUS existau neînțelegeri pe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre cele două lagăre. Mao Tze-dun, în schimb, se afla în plină campanie de zdrobire a curentelor reformiste pe care tot el le inspirase: „Să înflorească o sută de flori, să se întreacă o sută de școli”. Această întoarcere la dogmatism îl făcea să susțină o atitudine mai radicală, „revoluționară”, de confruntare cu imperialiștii, deviaționiștii etc. Faptul că principalul subiect de dispută între cele două delegații a fost cel al trecerii pașnice sau nepașnice de la capitalism la socialism, o problemă care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interpreta formulele respective „ca o supunere față de Uniunea Sovietică, ca o atingere a suveranității naționale”. Un alt punct pe care delegația poloneză nu l-a acceptat a fost aprecierea revizionismului ca principal pericol în cadrul mișcării muncitorești internaționale. Pentru reprezentanții Varșoviei, dogmatismul și revizionismul trebuiau tratate în mod egal, iar fiecare partid să decidă care e pericolul principal la el în țară. Delegația poloneză a respins și tezele din proiectul de declarație care susțineau că economia capitalistă „nu poate evita noi și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagărului socialist pe plan internațional și declinul imperialismului; promovarea păcii și coexistenței pașnice de către țările socialiste, în contrast cu pregătirile de război ale imperialiștilor, dornici să răstoarne regimurile comuniste și să restaureze capitalismul; progresele făcute de către partidele comuniste și muncitorești în combaterea dogmatismului și sectarismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din raioane și orașe. Temele pe care trebuia să se pună accentul se refereau la întărirea continuă a sistemului mondial socialist și slăbirea celui imperialist, rolul URSS în fruntea țărilor socialiste și a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, lupta împotriva dogmatismului și mai cu seamă a revizionismului, demascarea planurilor de dominație mondială a imperialismului american, lupta pentru pace. Plenara a aprobat și participarea PMR la editarea revistei internaționale pe probleme ideologice. Alinierea tăcută a regimului de la București la politica Moscovei va
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]