709 matches
-
părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o măsuță din apropiere se afla o rolă de tifon. El părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
freca palmele cu bucurie. - Ce mai faceți, bre? a întrebat negustorul, cu jumătate gură. - Bine, dar matale? Și i-au răsturnat taraba cu plăcinte. Grecul holbase ochii. - Să nu crîcnești! Credeai că ai scăpat de noi? - Bine, mă!... 1-a dojenit și Gheorghe cu vocea lui frumoasă. De ce nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Convins că boala sa era o podeapsă de la Cel-de-Sus, îi chemase pe cei patru mari cadii ai Egiptului, care reprezentau cele patru rituri ale Credinței, pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a învățat. A făcut războiul ca toboșar la drapel. A mers până la Berlin cântând din tobă. Cânt și eu și atunci discut cu el și mă spovedesc de toate care le fac și nu am cui să le spun. Îl dojenesc, de ce m-ai trimis, tată al meu, sufletul meu de tată, milostivule, cum de m-ai trimis la București? Ce, n-aveam și la Moscova votcă?“ L-am urcat în taxi. Aproape adormise. I-am spus șoferului unde să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta, în nenorocirea ta, ce-ai mai venit să le strici rosturile?“. L-am urcat cu greu pe treptele înguste, mai mult opintindu-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tramvaiul. Se prăbușise într-o lume numai și numai a lui. Discuta cu unul Xantopulous acum, întrebându-l cum de-a putut să facă nerozia aia mare, care l-a discreditat definitiv în cercurile selecte. „Puteai face orice altceva“, îl dojenea morocănos, „nimeni nu-ți zicea vreodată ceva. Toți am fi tăcut, am fi luat-o așa, ca pe o glumă de-a ta sau poate ca o ciudățenie. La câte fac și englejii, și americanii, ce mai conta și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în ușor, cu mâinile prinse pe piept, ca și cum și-ar strânge și legăna cine știe ce gând drag. Ea însăși amintire, femeia dintr-un timp pierdut pare că-l va întreba ceva, pare că-i va șopti ceva, pare că-l va dojeni sau poate va zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei. * Pe masă nu se afla nimic. Valerica Scurtu se lăsă fără puteri pe marginea patului. Atinse trupul lui Panaitescu și sări în sus urlând. Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să te odihnești. În plus, trebuie să te gândești cum vei explica domnilor de la Miliție faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l la piept și mai tare. Ion încearcă să facă abstracție de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și mai scoate cîte un scheunat cînd i se bagă bățul pe gît. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adune o oarecare avere, care apoi se va înmulți. Se aprind primele felinare, curentul electric pătrunde în ele. Curentul a fost făcut de Hans însuși. Nu de bunul Dumnezeu. Doar ți‑a plăcut întotdeauna munca pe care o faci, îl dojenește mama. Există lucruri mai frumoase, iar eu chiar știu care‑s alea, se înfurie Hans. Și pentru asta a murit tatăl tău. Din partea mea n‑avea decât să nu moară, mă doare‑n cot (Hans). Gândește‑te ce‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îmbrăcate într‑un pulover de lână. Iar tu te mai găsești, în plus, și în inima mea, susură Rainer. Anna ochește un gândăcel harnic și‑l strivește. Nu mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse, confecționând, de exemplu, o grenadă artizanală. Deja știu rețeta, am descusut‑o pe maică‑mea, care‑i chimistă. Anna e departe, dar Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lîngă el, sprijinindu-și uneori de brațul lui capul frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ambrozia la rece, ca s-o facem lată când trec pe acolo. Semnat, al tău prieten pentru totdeauna, Satan). Apoi în carte, de naiba știe unde, apar trei personaje Elifaz, Bildad și Țofar care timp de ... 29 de capitole îl dojenesc pe Iov. Este ca un fel de proces din filmele americane, în care cei trei se erijează în apărători a lui Dumnezeu. Ei îi amintesc prăpăditului de Iov, că nenorocirile cad numai pe capul celor răi. încă nu aflaseră de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-mi un semn și voi crede în Tine". M-a dojenit: "Dumnezeu n-are nevoie de credința ta. Tu ai nevoie să crezi în El. Îți închipui, cumva, că Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu există ca să-i ceri tu ceva. Abia dîndu-i, ești vrednic de El. Înțelegi?" Am plecat capul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea lui cu regiile autonome? Gâfâind, cade pe bancheta liberă de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cele mai multe ori eroarea ajută destinului rău să se împlinească și atunci ea e comisă cu necesitate. Alteori eroarea vine din imprudență și nepricepere. Machiavelli se simte dator să prevină asupra mecanismelor și consecințelor ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbă și Mitruță Ogaș. Cât îi de priceput moș Dumitru și n-o găsit așa repede felul cum să coborâm valea și cum să urcăm dealul. Si voi grăiți. Să știți că faceți păcate vorbind așa despre Hliboceanu - i-a dojenit din nou Ion Cotman, trăgându-și sufletul, pentru că a vorbit prea mult. Mitruță s-a mulțumit să privească cu reproș la Gheorghe și la Alecu. și atât... Când au intrat pe poarta Crâșmei din drum, Costache crâșmarul și-a făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bunic ca mine putea să i se Întâmple - a răbufnit Nicu râzând... ― Care va să zică, așa stau lucrurile... Și să țineți voi secret o asemenea minune! Pentru asta, nu vă iert!... Să vedeți voi ce pățiți când vom ajunge acasă - i-a „dojenit” Lia. Unde-i Dragoș, să afle și el minunea? s-a Întrebat, cu un oftat prelung. ― Va afla când se va Întoarce din turneu, mami - a răspuns Despina. ― Are o viață zbuciumată... Mereu repetiții și turnee. Vine de pe un drum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu-mi scapă nici unul!” - s-a fandosit gândul de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]