873 matches
-
fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova. Bogdan I alege această biserică ca necropolă domnească atât lui, cât și urmașilor familiei sale, aici fiind îngropați domnitorii Moldovei până în timpul lui Alexandru cel Bun, dar și rudele familiilor domnitoare. Astfel, Rădăuțiul devine prima necropolă a Moldovei. În naosul bisericii se află mormintele lui Bogdan I, Lațcu Voievod, Roman I, Ștefan I, Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun) și Bogdan (fiul lui Alexandru cel Bun). Între anii 1479-1482, în timpul domniei
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
acesta. România era în acea perioadă sub o influență puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon al III-lea a prințului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca și rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia acestuia posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României. În 10 aprilie 1866, o proclamație a guvernului provizoriu ajuns la putere după alungarea lui Cuza de către
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
franțuzească: „"Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului."”, după care prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rosti în românește, cu voce fermă: "Jur". Din acest moment începe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în 14 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
născut la 24 august 1865 la Sigmaringen, Germania, fiind al doilea fiu al prințului Leopold și al prințesei Antónia de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin tată, se trăgea dintr-o veche ramură a familiei regale germane: Hohenzollern. Prin mamă, se înrudea cu casa domnitoare portugheză și cu familia de Saxa-Coburg și Gotha. Familia sa făcea parte din ramura minoră, catolică, a familiei domnitoare prusace de Hohenzollern. (este de menționat astfel că Maria de Edinburgh - viitoarea Regina Maria a României, avea un grad de rudenie
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin tată, se trăgea dintr-o veche ramură a familiei regale germane: Hohenzollern. Prin mamă, se înrudea cu casa domnitoare portugheză și cu familia de Saxa-Coburg și Gotha. Familia sa făcea parte din ramura minoră, catolică, a familiei domnitoare prusace de Hohenzollern. (este de menționat astfel că Maria de Edinburgh - viitoarea Regina Maria a României, avea un grad de rudenie mai apropiat de ramura imperială a Hohenzollernilor de la Berlin, decât chiar Regele Carol I sau Regele Ferdinand I). Ferdinand
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
regelui Ferdinand și reginei Maria în mijlocul soldaților care luptau în cele mai grele sectoare ale frontului, ca și promisiunea solemnă a regelui că o parte din pământul țării le va reveni lor, a dus la crearea unei simbioze între familia domnitoare și popor, fapt care se va proba în condițiile dificile ale anilor 1917-1918. „"Deși rușii ne-au dat un prost exemplu pentru că mulți dintre ei au devenit bolșevici și își părăseau posturile cu miile, soldații noștri prost hrăniți, înarmați insuficient
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
care provenea din neamul Koriatovicilor, cârmuitorii Podoliei. O dovadă că mama lui se înrudea cu aceștia este faptul că a fost botezat Iuga (Iurga, Iurg, Iurie), nume lituanian rutenizat (echivalent cu cel de Gheorghe), după un membru marcant al familiei domnitoare podoliene și anume Iurie Koriatovici Iuga Ologul a avut drept frați, după ambii părinți, pe Mihail și pe Ștefan (care, sub numele de Ștefan I, a guvernat Moldova, înaintea sa, între 1394-1399), iar, doar după tată, pe Alexandru (viitorul domn
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
învingător, acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan"". În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Basarabii sunt familia ce a avut rolul decisiv în întemeierea Țării Românești, familie din care s-au ales și primii domni ai țării. Între aceștia și familia domnitoare a din Moldova există o relație de rudenie. Numele Basarab se află la originea unor toponime, cum ar fi regiunea Basarabia (astăzi în Moldova și Ucraina) sau orașele Basarabi din România, Basarabeasca din Moldova și Basarbovo din Bulgaria. Este dificil
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
îmbolnăvit de ftizie și și-a făcut testamentul în favoarea soției sale, murind apoi la puțin timp în anul 1890. Cei doi soți fuseseră căsătoriți doar șase luni. Alexandru Cuza a lăsat moșia de la Ruginoasa soției sale, Maria Moruzzi, strănepoată a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ioniță Cuza, un străbun de-al lui Alexandru Ioan Cuza. Existând neînțelegeri cu nora sa, Doamna Elena Cuza a părăsit palatul și s-a stabilit la Iași, unde a devenit membră fondatoare a Spitalului de
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
statului kievean, urmașii lui Rurik și-au transmis puterea princiară în familie. Succesiunea la tron s-a transmis de la fratele mai în vârstă la cel mai tânăr, de la unchi la nepot, sau de la tată la fiu. Membrii tineri ai familiei domnitoare își începeau cariera politico-militară ca șefi ai unor regiuni puțin importante, fiind avansați la conducerea unora mai importante, pentru a ajunge, în final, pe mult-râvnitul tron de la Kiev. În secolul al XI-lea, prinții și suita lor, care era un
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
-lea cel Chior. Achiziția satelor din zona Ciceului și Lăpușului are probabil un rol asigurator, domeniul feudal astfel constituit servind drept „sălaș” ("descensus") - un loc de refugiu în cazul unei pierderi a tronului. Teritoriile transilvane (inclusiv Lăpușul) rămân în posesia domnitorilor moldoveni până la Petru Rareș, care de altfel se refugiază la Ciceu între 1538-1541. În 1618, satul se găsește în proprietatea domnitorului transilvănean Sigismund Báthory. La 30 iulie 1661, principele Ioan Kemény, care tocmai declarase ieșirea principatului de sub suzeranitatea otomană, poposește
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
de argint datând din vremea lui Petru I Mușat (1376?-1391?). Dar faptul cel mai surprinzător e că numărul de monede descoperite aici echivalează cu întreaga cantitate monetară descoperită anterior, având același emitent. Celelalte monede au fost emise de alti domnitori moldoveni, între care și Ștefan cel Mare (indiciu deosebit de prețios pentru determinarea momentului ascunderii tezaurului), iar o parte provin din Ungaria ori Bulgaria. Biserică veche din Buruienești a fost construită din cărămidă în anul 1864, dar a ars în anul
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
a fost luată de bunicul domniei mele, Ștefan Voevod, din hotarul Orțeștilor, pentru moartea unui episcop latin (catolic), ce a fost omorât acolo. Un alt înscris din 20 decembrie 1518 menționează un act similar. Cert este că din cauza evenimentului amintit domnitorul aplică drept pedeapsă legea țepuirii pentru pământ, anume confiscarea de către domnie pentru mulți ani a unor moșii sau a unor părți din moșii, pe care le făcea danie unor mănăstiri sau boierilor favoriți la curtea domnească. Tot din satul Târzia
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
fiind parte a provinciei istorice Moldova. Arhitectura orașului include Cetatea Hotinului, construită în secolele XIII-XV (o nouă fortăreață a fost construită în anul 1325, având îmbunătățiri majore în 1380 și 1460) și două edificii din secolul al XV-lea al domnitorului moldovean Ștefan cel Mare: "Palatul Domnesc" și clopotnița orașului . în cursul istoriei, orașul a aparținut Rusiei Kievane și Cnezatului Galiciei (1001-1349), Moldovei (1359-1432, 1459-1538, 1541-1562, 1572-1615, 1621-1673, 1699-1712), Poloniei (1432-1459, 1538-1541, 1562-1572, 1615-1620, 1673-1699), și Imperiului Otoman (1712-1812). Mai apoi
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
cel Bun (1400-1432), cu ajutorul marelui duce al Lituaniei, Vitold, cumnatul său. După moartea lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, fiind recucerit de la poloni abia în anul 1459 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare după un asediu care a durat doi ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și fortificată mai târziu de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Punct strategic de prim ordin, cetatea a servit deseori de adăpost boierilor răsculați și domnitorilor răsturnați din scaun. După înfrângerea sa în Bătălia de la Bacău din mai 1600 de către domnitorul muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Lok", la 1828 și 1851 ca "Dámos", iar la 1913 ca "Erdödámos". Alături de numeroase alte sate din zonă, la 1610 făcea parte din domeniul Șinteului. Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940, în urma odiosului Dictat
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
și monede romane datând din timpul lui Antonius Pius (138-161), ce atestă valoarea istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzeșești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar în anul 1507 în uricul dat de
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
Vlad al VI-lea Înecatul a ridicat problema numirii unui nou domn. Este greu de precizat cum de a fost ales Vintilă portarul. Poate slăbirea poziției Craioveștilor și a boierior olteni prin succesivele execuții și expropieri din timpul domniei precedentului domnitor au condus la ridicarea feudalilor buzoieni care s-au și grăbit a ridica voievod din rândurile lor, poate și datorită faptului că Vintilă portarul ar putea fi fiu și nepot de voievozi uciși de Craiovești.
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
21 ianuarie 1716 - 25 noiembrie 1716 și martie 1719 - 3 septembrie 1730. S-a născut la 3 mai 1680 la Constantinopol și era fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Prin bunica sa, fiica lui Alexandru Iliaș, se înrudea și cu familia domnitoare. Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, iar in țară a învățat și românește. În prima domnie a debutat prin asuprirea boierilor și protejarea țăranilor. Dușmanii lui au folosit nemulțumirile boierilor și pârile regelui
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
de la Vlad cel Tânăr și Vladislav al III-lea, din secolul al XVI-lea, până la domnia lui Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazul. În 1623, la Gherghița își aveau sediul trupe de "călărași", care au participat la Răscoala Călărașilor împotriva domnitorului muntean Alexandru Coconul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gherghița făcea parte din plasa Câmpul a județului Prahova, fiind compusă din satele Gherghița, Belciugul, Independența și Ungureni, totalizând 2128 de locuitori. În comună era o școală frecventată de 132
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
de perioada când se presupune că a domnit Costea. Pe baza analizei datelor din pomelnic, istoricul Constantin C. Giurescu considera domnia lui Costea ca una certă, înlăturând ca nefondată varianta că el ar fi fost doar un membru al familiei domnitoare: Pomelnicul a rămas totuși necunoscut tuturor cronicarilor moldoveni, până la începutul secolului XVIII, când este cercetat de Axinte Uricariul. „"Iară pentru Coste Mușatin Vodă, tatul lui Roman Vodă, măcar că la o carte de pomelnic a mănăstirii Bistriții l-am găsit scris
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
25 de ani cu Anglia. De-a lungul "Revoluției Diplomatice" din 1756, vechii inamici de secole: Franța, Austria și Rusia au format o nouă alianța împotriva Prusiei. Inamici în războiul anterior, Prusia s-a aliat cu Marea Britanie, ai cărei dinastii domnitoare, Hanovra, își vedea teritoriile ancestrale din Germania amenințate de Franța. Britanicii aveau cea mai avansată flota maritimă din lume, în timp ce Prusia avea cea mai bine instruită armata terestră la acel moment. Acest lucru îi permitea Marii Britanii să își concentreze resursele
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
patru domnii, documentate la zi, luna și an au durat conform datelor de mai jos. S-a născut în 1537, ca fiu al lui Mircea și nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei. A fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor. Domnia lui a fost tulburata de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoava, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoava, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mama cu Ioan Vodă cel
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]