1,019 matches
-
l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă prezint pe prietenul și musafirul meu Titu Herdelea!... Tânărul se înclină surâzând discret. Nadina îl examină o secundă și-i întinse mâna. Titu nu se uitase bine la ea; numai atâta văzuse, că e foarte frumoasă. Eugenia îi surâse drăgălaș, zicînd: ― Ce surpriză! ― De altfel, voi trebuie să-l cunoașteți, că doar v-ați întîlnit împreună! spuse Grigore lui Gogu, observând că privește pe Titu ca pe un străin necunoscut. E cumnat cu Jenny și face poezii! ― A, da, firește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a vrut să intre, pentru că îl plictisesc conversațiile de afaceri. Între timp Petre se înțelese cu Ileana să vestească pe boieri că a sosit un domn de la Amara. Și numaidecât fetișcana pofti pe Titu în casă. Eugenia îl primi drăgălaș: ― Ai venit?... Ce bine-mi pare! Într-adevăr, se bucura. Avea acum douăzeci și cinci de ani și era măritată de patru. Gogu Ionescu o iubea ca și în prima zi și îi îndeplinea toate dorințele, dar avea aproape de două ori vârsta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în formă de inimă împodobit cu flori roșii tomnatice, care râdeau sub mângâierea soarelui ieșit brusc din pânzișul de nori. Când se urcă în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o fire mai închisă, și chiar ursuz, trăind singuratic la moșia-i Goia de când și-a măritat fata, îi puse câteva întrebări și dădu din cap ocrotitor. Colonelul pensionar Ștefănescu, arendașul moșiei Vlăduța, își adusese toate trei fetele, deopotrivă de drăgălașe, în speranța că Nadina, cu relațiile ei în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa cine o fi, căci nu se îndurase să cumpere program, vânzătoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine știe ce sume în folosul societății lor. În antract se întîlni cu Grigore Iuga și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de, ca femeia cinstită, n-a luat seama la nimic și s-a încrezut în vorbele lui. Ce regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are peri în cap de câte ori i-a spus: "Mămico, mi-e drag și mi-e drag!" în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu șepci și cu fețe emaciate, urlând și ridicîndu-se în picioare când un fotbalist, tot cu părul pe spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-o pornim", Bucureștiul lui Trio Do-Re-Mi, al Mielului turbat, al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obicei, îmi ținea discursuri asupra teozofiei și "secretelor din centrul Tibetului" (căci avea o sumă de mituri în care credea orbește), vorbind cu ochii pe jumătate închiși, cu un glas puțin voalat, misterios, câteodată, dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și care este tâlcul inelului cu piatră neagră pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost că Germania, și de fapt nu Germania neapărat... Va povesti ca un copil scos la lecție, repetând în cuvintele ei ceea ce am spus eu mai înainte ! Devotamentul tușant - ai putea spune total - de care este capabilă atunci când iubește, drăgălașa încăpățânare cu care stăruie, orbită, astfel încât reușește în mod atât de firesc să vadă doar ce îi convine ! Iar atunci când nu mai vezi la ea aceste semne, ai putea fi sigur și că nu mai iubește ? în așa fel am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și noul joc de societate, de fapt o simplă experiență de fizică). Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte atent : acest punct negru din centrul acestui cerc. Priviți atent
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la ce servea un asemenea fastidios inventar uman în care la nesfârșit mi se fărâmița privirea ? Cum se putea naște un suflet colectiv din trupuri atât de diferite ? Iată mirarea mea, aceeași ce mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pierderi, peste cinci sute de răniți, iar morți desigur mai mulți de câți ni se spune, este posibil ca aici să nu se fi schimbat nimic ? De-a dreptul nerușinată mi se pare această dorință de petrecere ! Bine, a râs drăgălașa doamnă Nicolaid, dar noi ce căutăm aici, chéri ? în automobil, la întoarcere, d-l Nicolaid mi a povestit avatarii sorei sale Nathalie (căsătorită acum nici o lună cu magistratul Crețeanu). Surprinși en voyage de noces la Sinaia, la hotel Caraiman, pe lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privire. Sophie, mai puțin subtilă, deosebit de atrăgătoare însă (așa bine arată de când a ieșit din convalescență), fut celle qui me répondit, et pas un moment n’entra en colère, comme elle avait l’habitude. Diferența era însă numai în tonul drăgălaș. Altfel, a eludat cu totul argumentarea mea. Dacă ai vedea teribilul spectacol, chiar tu m-ai trimite ! a exclamat. Apoi, râzând spre Marie-Liliane, a mărturisit că asemenea acuze de absentare de la datoriile unei femme de foyer a mai primit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu el? întrebă Alex. Adam și Zet o porniseră direct în grădină, fără să mai intre în casă. — Da. Sper că n-o să mai strice nimic, ca atunci când... — M-am mirat întotdeauna de ce a preferat Adam un cățeluș ca ăsta, drăgălaș, de răsfăț, comentă Alex. Băieților le plac câinii mari. Și noi ne mirăm, răspunse Brian, conștient că Gabriel se simțea jignită și refuza, deliberat, să răspundă. Gabriel știa că Brian știe că e jignită, și se străduia să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alb de tenis, fusese pictat așezat într-un fotoliu și citind o carte, cu racheta sprijinită de genunchi. Soția lui, Rosemary, în picioare în spatele lui, deschidea o umbrelă de soare, albă. Exista și un portret al lui Alex, o fetiță drăgălașă, ținând flori în mână. Precum și portretul unui tânăr zvelt, frumos, cu păr de aur, fratele mai mare al lui Alex, ucis în război, și care acum nu mai era decât o nălucă, o umbră, fără nici un loc în gândurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă la șold. Era vesel și încă nu șocase pe nimeni, în nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin cercetările lui. Știa că existau și demoni în viața lui. Avea impresia că-l ține minte pe Alan. Și rămăseseră câteva fotografii ale părinților săi: tatăl lui, un bărbat frumos, brun, cu o figură autoritară, mama lui, atât de drăgălașă, cu părul ondulat, cu o față de copiliță, mereu râzând. Dacă ar fi trăit, ar fi avut acum sub patruzeci de ani. Poseda, și o ținea într-o cutiuță de lemn, verigheta mamei lui. (Robin Osmore i-o dăduse.) Oare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Gabriel (căci ei se apropiaseră), alergă din nou spre garaj, a cărui ușă continua să fie închisă. Începu să se joace cu prundișul de pe alee, zvârlindu-l cu lăbuțele, ca și cum juca mingea, și uită cu totul de vulpe. — E drăgălaș, spuse Hattie, luându-l pe Zet în brațe. Întrând în grădină pe poarta din spate, Adam și Zet se duseseră direct la garaj, trecând nepăsători pe lângă Papucul spre care se îndreptau, mai agale, „cei mari“. Adam se instalase în Rolls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
elegantă, găsesc. — E un copil. Ar trebui să poarte rochițe cu volănașe albe. Dar ce părere ai despre ea? Nici o părere. O americancă sfrijită. — Nu prea are accent american. Mai curând de școală bună englezească. — Aiurea! — Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel. Ea l-a găsit pe Zet drăgălaș. — De ce ești atât de furios? — Eu sunt întotdeauna furios. — Ai fost destul de brutal cu ea. — Și tu la fel, salivai de curiozitate. — Vai, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]