1,176 matches
-
pentru că generează formule, Paulee. Domnul Wakefield a descris ceva ce eu pot ilustra. Scoate din buzunar un stilou și Începe să scrie pe fața de masă o formulă foarte complicată. Vedeți? Privesc cu toții. Privește și Wakefield, dar nu vede. Paulee: — Drăguț. Neva: — Altă față de masă de un miliard de dolari. — În limbaj comun, este un proiect de calcul molecular care ne-ar putea dispensa de utilizarea hardware-ului, Îi explică lui Wakefield Sherrill, care știe și ea matematică. În timp ce continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
masa lor. — Bună. SÎnt de la Trend Watch. Facem un sondaj. Vrem să știm care cred oamenii că va fi viitoarea mare realizare a lumii. Vreți să răspundeți? — Următoarea mea cină, răspunde Milena, care este și chef, nu numai model. Ce drăguț din partea ta să ne Întrebi, spune Tiffany, Întinzîndu-se ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cunoască și ea pe bărbați, iar Wakefield comandă alte cocktailuri cu șampanie. — Enchanté, spune Claudette, care a fost cîndva Claude. — O distribui În toate filmele mele, se laudă Caddy. Și eu, spune puștiul, cu curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
paharele cu vin. — Cum Îți place avgolemono? Îl Întreabă doamna Redbone pe Wakefield. Se spune că a fost servit prima oară la o masă la Aristofan, după ce acesta scrisese o piesă despre Întîlnirea dintre un pui și o lămîie. Ce drăguț, exclamă Persefona. Credeam că a fost servit prima oară la dineul grecesc de pe Strada 23, unde l-am mîncat eu prima dată. Avgolemono este o supă minunată, ușoară, pală ca o coamă de val, plină de soare, cu boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
calculatoare strălucitoare pe fiecare birou. N-om fi noi hi-tech, replică Fran pe un ton superior - nevrând să recunoască eforturile pe care le făcuse în ultimul timp pentru ca Citizen să aibă o ediție on-line -, dar cel puțin ne păstrăm independența. — Drăguț din partea lui că a trecut pe-aici. Stevie privi cu afecțiune silueta lui Jack care se îndepărta. Fusese mare păcat că plecase de la Citizen, dar Jack Allen nu era omul care să țină scaunul cald pentru altcineva, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi ținuseră ei partea și îl excluseseră din viața lor. Când Ben alesese să rămână cu tatăl lui, refuzaseră pur și simplu să-și mai vadă propriul nepot. Lucru pentru care Jack n-avea să-i ierte în veci. Hai, drăguțule, spune-i lui bătrânului tău tată ce te roade. Ți-e dor de mama? Te iubește, să știi. Ben clătină din cap. — De fapt e vorba de Ralph. Doamna Tyler ne-a spus că e la Tawny Beeches, așa că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ralph. Doamna Tyler ne-a spus că e la Tawny Beeches, așa că eu și Rover am încercat să mergem să-l vedem azi. Lui Jack îi trebui o clipă să-și dea seama că Ben vorbea despre tatăl lui Fran. — Drăguț din partea voastră. Nu se simte prea bine, nu? Jack realiză deodată cât de mult trebuie să-l fi tulburat pe Ben declinul subit al lui Ralph. Nu-și dăduse seama până atunci, dar probabil că Ralph devenise într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
punea zece și nu mai treceam două săptămâni. Cam așa, eu am fost un tip mai leneș. Nu mi-a plăcut munca. Să mă trezesc dimineața la șase, era coșmar. Pentru unii e necesitate, pentru alții, dorință. Eu nu eram drăguț cu munca. Mie mi-a plăcut distracția, să mă plimb. Astea mi-au plăcut. Am fost peste tot și la mare și prin țară. Peste tot, cu prietenii. Bine, de preferat la mine era muntele, marea, mai ușor. La mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pâra, exagerând mult faptele. Pe scurt, Takamori era cel care plătea mereu oalele sparte. Dacă încerca să-i intre în grații, era și mai rău. Se pare că femeile au un talent înnăscut de a profita de bărbații care sunt drăguți cu ele. Femeia aceasta nu merita în nici un caz să fie tratată cu duhul blândeții. Cât despre numele lui Takamori, își are și el istorioara lui. Bunicul, bun cunoscător al ideogramelor chinezești, născut și crescut în Kagoshima, hotărâse ca primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceas: era ora unsprezece și patruzeci și cinci de minute. Bătăile ceasului s-au stins peste acoperișurile întunecate ale clădirilor și cerul sclipea de valuri mici de stele. — Ce cauți aici, la taraba lui? — Nu am unde să stau... sensei drăguț cu mine... Am dormit la sensei. — Deci un vagabond! De cât timp stai la el? Gaston i-a răspuns că a stat cu el numai o noapte. Pe când vorbeau, se ruga în gând să apară mai repede bătrânul. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu camerista pe coridor. — Spune că orașul nu e prea mare. Un străin bate repede la ochi, așa că nu-i greu de găsit. Mi-a promis că telefonează deseară la toate hanurile din oraș. Tomoe se așeză lângă fratele ei. — Drăguț din partea ei. — Oare n-ar trebui să luăm legătura cu poliția? Să lăsăm asta la urmă, după ce am încercat totul. De ce să-l ia pe Gaston la ochi? Tomoe i-a dat dreptate. — La ce te uiți? — O hartă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sînt eu proastă de-a binelea, șopotesc eu, sau e ceva ce nu Înțeleg despre Lisa, dar cum de reușește mereu să găsească numai ticăloși? — Știu! mă aprobă Trish. Ai crede că, după Dezertor, ar merita pe cineva cu adevărat drăguț, dar ăsta e doar un dobitoc arogant. — Iar ea e de-a dreptul minunată, meditez eu. Să fie un sentiment de nesiguranță? — Ce se Întîmplă acolo? Ușa se deschide și Lisa intră cu pași mari, zîmbind cu gura pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Începe să urle. Asta Îi face și pe ceilalți să se pornească, mai Întîi pe Tom, apoi pe Amy. — Bună idee, Trish, o aprobă Dan. Hai să-i ducem pe copii din drum pentru ca adulții să se poată distra. Ce drăguț, zic eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nefericit. — Să ți-o spun pe-a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț În sat. Ce zici? Bine, bodogănesc eu, trecînd În revistă noile mele rochii de șifon vaporos din dulap, Întinzîndu-mă Însă după o pereche de pantaloni scurți. Bănuiesc că boarfele mele de gală pot să mai aștepte o zi. PÎnă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bărbați, deși din motive diferite, și m-am trezit că m-a Înveselit foarte mult flirtul cu Charlie și conștientizarea faptului că sînt Încă atrăgătoare! SÎnt sexy! Un alt bărbat decît soțul meu mă găsește... delicioasă! — SÎnt toți atît de drăguți! exclam. Atît de calzi și fermecători. Îmi plac foarte mult Jonathan și Caro. Ce oameni minunați! — Știu, mă aprobă ea. Și ce zici de tipul ăla... Charlie Dutton? — Charlie Dutton? mă prefac eu nepăsătoare, dorindu-mi din tot sufletul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi pare că nu funcționează, comentă Emma. — Ba da, funcționează, spuse Valentina. Poate ți se schimbă metabolismul. La televizor au spus că femeile când Îmbătrânesc asimilează mai mult grăsimile. Emma ar fi vrut să-i spună fetei că nu e drăguț, și nici măcar drept, să-i spui unei femei de patruzeci de ani că Îmbătrânește, dar nu o spuse, căci Kevin Îi solicita atenția, șoptindu-i la ureche hotărârea lui de a nu mai mânca niciodată. Apoi Îi explică: — D-dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face dacă ne-ar părăsi, acum și-a chemat și copiii, noi nu eram de acord, dar În cele din urmă am ajutat-o să-și facă actele, ce să faci, trebuie să fim omenoși, ar trebui să vedeți ce drăguți sunt, cu ochii aceia migdalați și cu pielea bronzată, dar ea oricum nu vrea să ne părăsească, zice că fiii ei vor sta la sora ei, sper să fie așa, căci Alessia și Giulia sunt prea atașate de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca și soții lor și, pe deasupra, mama avea dreptate: nici una nu știa să gătească. Dintre fiii cei mari ai lui Iacob, doar Ruben a rămas neînsurat. Fratele meu cel mare părea mulțumit s-o slujească pe mama și să fie drăguț cu Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la vânătoare. Într-o dimineață devreme, pe când toată lumea încă dormea, s-a auzit o voce de femeie: - Unde sunt fiicele Sarei? Unde sunt nevestele lui Iacob? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe departe nefericită în grădină. Re-mose, sănătos și bronzat, îmi dădea un sens și un statut, pentru că toți din casă îl adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi sărutam degetele și apoi atingeam statuia zeiței Isis, oferindu-i mulțumiri pe care ea le transmitea apoi multelor zeități ale Egiptului ale căror povești nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trăind ca alte femei. În ciuda celor spuse de Werenro, eram sigură că Re-mose avea să fie ultimul capitol din viața mea. Meryt era furioasă pe mine pentru că îl refuzasem pe Benia. - Un asemenea bărbat? Așa de bine situat? Așa de drăguț? M-a amenințat chiar că nu mai vorbește cu mine, dar amândouă știam că asta nu se va întâmpla. Eu eram fiica ei, iar ea n-avea să mă îndepărteze niciodată. Dar cutia lui Benia a rămas ca o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
coboare. - Ai mare grijă. Vreau să pot da de tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drăguță, foarte fină. Elevă bună, serioasă, cu un an mai mică decât colegii ei. Avea o expresie inteligentă și blândă, deloc zeflemitoare; voia să Învețe, era evident. Asemenea fete trăiesc adesea printre brute și asasini, trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi-a tras clapa. Nu pot să-i spun că stau aici singură. — OK ! Reușesc, nu știu nici eu cum, să-mi iau un ton vioi. Așa o să facem ! — Ți-am transferat niște bani în cont. Să-ți cumperi ceva drăguț. Și ți-am trimis câteva ciocolate prin Lorraine, adaugă mândru. Le-am ales personal. Mă uit la coșul de cadou pe care mi-l întinde Lorraine. Nu sunt ciocolate, ci săpunuri. — Foarte drăguț din partea ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bani în cont. Să-ți cumperi ceva drăguț. Și ți-am trimis câteva ciocolate prin Lorraine, adaugă mândru. Le-am ales personal. Mă uit la coșul de cadou pe care mi-l întinde Lorraine. Nu sunt ciocolate, ci săpunuri. — Foarte drăguț din partea ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am aspirină... paracetamol... ibuprofen... valium foarte slab... Îmi arată o pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată. Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]