1,717 matches
-
în umbra holului. I-am dat un telefon lui Fielding și l-am convins să se ducă în centru, să-l domolească pe Spunk. Apoi am pătruns în dormitorul opulent ca un bordel al lui Lorne. Stătea acolo, în întunericul draperiilor trase, cu ochii goi fixați pe perete. După o oră sau două mi-a spus ce se întâmplase: — Fii sincer cu mine, Lorne, i-am spus eu. Te rog. Consideră-mă prietenul tău - și admiratorul tău. — Bun, John, lucrurile stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proximitate poate face totul pentru mine. Poate că s-ar putea ca eu să stau comod, cu un pahar în mână, și viața să facă totul pentru mine. Am deschis ochii și am urmărit cum viziunile prindeau contur... fereastra cu draperie și chenarul albăstrui al razelor de soare, cotoarele cărților de pe raftul de lângă pat, o vază de flori pe polița sobei deasupra flăcării pline a gazului, bună la vreme de iarnă și pentru baie, măsuța de toaletă cu oglinda ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nume. „Te-a tras?“ mă va întreba ea cu siguranță când mă voi întoarce. Shadow se smucește, dar eu îl trag înapoi tare, mult mai tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte exact de căldură și dulceață. Atunci când părăsește căldura cearșafului, sufletul meu însetat e în căutarea aromei dulceții din băutura de dimineață. Apoi, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu-i chiar un blestem să fii singur. înțelepciunea se întâlnește foarte rar la cei din gloată. Și apoi, a adăugat ea, topindu-se toată în jurul lui, există momente când nici măcar asemenea oameni nu sunt complet singuri. Madame Iocasta ridică draperia de pe un orificiu de observație. Kamala Sutra îi arăta lui Virgil un exercițiu de tantra yoga. Bărbatul stătea pe patul ei, gol și cu picioarele încrucișate. Ea îi stătea în poală, încolăcindu-l cu picioarele, iar cei doi aveau sexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te doresc. Gata. O făcuse. — îmi iubesc soțul, a spus Elfrida Gribb cu o voce cuprinsă de panică. Noaptea. Irina Cerkasova stătea trează în pat și se gândea la acea sincopă temporală. Un păianjen se târa nevăzut de-a lungul draperiilor de deasupra capului ei, ale baldachinului său grosolan, cu cei patru stâlpi lipsiți de eleganță. Lilieci atârnau de streșinile din afara ferestrei închise. Pentru ea era prima sincopă, iar prima oară e cel mai rău. Și-a mușcat buza și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poziție socială neclară îi face pe oameni să fie mai deschiși când îți vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu șnurul de la bucata de pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă foarte mare ca pâsla să se agațe în sârma subțire. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lanțul pe instalație și l-am atârnat chiar eu, am spus răbdătoare. Pe balcon era deja un cârlig în formă de opt, de la candelabrul care atârnase acolo, și firește că am testat întâi cârligul. E ca acela de la galeria unei draperii, doar că mai mare. Răsucești lanțul în jurul lui într-un model în formă de opt și apoi îi faci o buclă peste vârful cârligului. —Era singurul lucru care îi susținea greutatea? —Lanțul? Da. Mai erau și altele opt, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
închipuia. Am intrat, în cele din urmă, în cofetăria „Tineretului“. Ana s-a întâmplat că era de serviciu. M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut semn să mă duc la măsuța de lângă draperie. Ea servea doi țigani, măturători, care își luau micul dejun. Măturile mari, țepoase și le sprijiniseră de vitrina cu prăjituri. A venit Ana și s-a așezat în fața mea. A dat să-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuiserăm să mergem uneori la „Capșa“, când pur și simplu voiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
merg la „Turist“. Au stricat berea. Consum acu’ la „Tic-Tac“. Undeva, în fundul berăriei, la „Gambrinus“, va fi altă masă a mea. Privesc acum într-acolo, nu știu că peste ani mă voi oploși în zona aceea, lângă soba înaltă, aproape de draperiile celor două ușițe ducând spre toalete. Îmi va fi frig, peste ani, la masa mea de lângă ușă. Voi simți curentul cum mă învăluie chiar în miezul zilelor toride de vară. Voi simți, fără să-mi dau seama atunci, că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și s-o trântesc în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În urmă, ca și cum un decupaj rătăcit ar fi alunecat dintre paginile unei cărți. Lumina ei a fost singurul lucru care m-a Însoțit În coborîrea mea. 27 NOIEMBRIE 1955 — POST-MORTEM Camera unde mă aflam era albă, plăsmuită din pînze și draperii țesute din aburi și din soare strălucitor. De la fereastră se zărea o mare albastră, nesfîrșită. Într-o zi, cineva avea să Încerce să mă convingă că nu, că din clinica Corachán nu se vede marea, că saloanele de acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aveau să poarte cu toții costume și căști discrete, ca să bată cât mai puțin posibil la ochi. După ce intra În cortul de afară, fiecare invitat era primit Într-un hol Îmbrăcat În negru, care se termina cu o scară Împodobită cu draperii opace negre. După ce urcau scările și treceau dincolo de draperii, ajungeau pe un fel de scenă Înaltă, o platformă unde toată lumea Îi privea În timp ce coborau În sala principală. Un bar lung de douăzeci și cinci de metri ocupa partea stângă a Încăperii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bată cât mai puțin posibil la ochi. După ce intra În cortul de afară, fiecare invitat era primit Într-un hol Îmbrăcat În negru, care se termina cu o scară Împodobită cu draperii opace negre. După ce urcau scările și treceau dincolo de draperii, ajungeau pe un fel de scenă Înaltă, o platformă unde toată lumea Îi privea În timp ce coborau În sala principală. Un bar lung de douăzeci și cinci de metri ocupa partea stângă a Încăperii, unde treizeci și cinci de femei-barman, ce purtau pantaloni sexy, sutiene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în câteva secunde. Timpul se scurgea. Orchestra trecu de la ritmuri lente la unele îndrăcite și apoi reveni la cele lente. Cafeaua și privirile roată aruncate sistematic prin local îi mențineau atenția trează. După aceea fu răsplătit din plin, observând printre draperiile de la ieșirea laterală doi negri care tocmai negociau un schimb suspect: bani gheață contra ceva palmat - o afacere grăbită în parcare. Danny numără până la șase, apoi se îndreptă într-acolo, deschizând ușa foarte încet. Cel care luase banii o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
informații, prea puține conexiuni. Își privi voluminosul cadran fosforescent al ceasului de mână, străduindu-se să rămână treaz. Tocmai trecuse de 3.11 când auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ai șutit un pachet de țigări, ai încasat un pol. Așa că ori îmi spui tot ce știi despre Marty Goines, ori îți iei un bilet de odihnă la San Quentin. Bordoni își roti ochii prin cameră. Danny se duse în dreptul draperiilor și privi spre casele întunecate, gândindu-se că ucigașul lui spăla putina din cauza luminilor aprinse, care îi arătau că îl așteaptă o capcană. Le stinse. Bordoni răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i-o lui Roxy Beausoleil, o cârpă îmbibată în eter la nasul ei, ca fata să chicotească și să pretindă că îi place. Danny se smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi bărbați dincolo de ea. Când intrară, îi acompaniară niște râsete, o agitație crescândă și câteva secunde de lumină strălucitoare. Danny se strecură anevoie pe lângă peretele clădirii, înțepându-se în spinii gardului viu, și ajunse în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele două revărsări de falduri bordo lăsau să se vadă o coloană de lumină și îi permiteau să vadă smochingurile rotindu-se pe parchet, tapiseriile de pe pereți, scânteierile paharelor ciocnite. Danny își lipi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu va da numele nimănui, al nimănui! Nu-i distruge viața bună pe care o începe din nou! Nu mă distruge nici pe mine! Și atunci când cerșea, o făcea cu eleganță. Mal făcu un gest care includea tapiseria din piele, draperiile de brocart și mica avere formată de broderiile din mătase. — Cum poți să predici în numele comunismului și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi oferă o dispensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Reynolds Loftis trebuia explicat. Avea nevoie de o evaluare de ansamblu a eminențelor cenușii din sindicat chiar acum, când omul lor era pe cale de a se infiltra printre ei, iar toate dosarele se încheiau la sfârșitul verii anului trecut... de ce? Draperiile erau dintr-un fel de tifon, covorul la fel de insipid ca o clătită, iar ușa de la baie era scrijelită cu nume și numere de telefon - „Seducătoarea Cindy, DU-4927, 96-60-96, îi place să se fută și s-o sugă”... mai că merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător între egali. Un coridor scurt, cu un șir de cabine. Buzz se lipi de o draperie, trase spre el un colț al ei și privi. Întâlnirea la vârf era în toi. Mickey Cohen și Jack Dragna se întrețineau veseli, stând în picioare lângă o masă plină cu mezeluri, sticle de bere și tărie. Davey Goldman, Mo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]