3,527 matches
-
și Arhiepiscopi de Cologne și mulți alți Episcopi ai Sfântului Imperiu Roman. Prinții Wittelsbach au servit ca Episcopi de Regensburg, Freising, Liege, Münster, Hildesheim, Paderborn și Osnabrück, și ca Mari Maeștrii al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În 1623 sub Maximilian I, ducii bavarezi s-au investit cu demnitatea electorală. Nepotul lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria a fost Guvernator al Habsburgilor din Țările de Jos (1692 - 1706) și Duce de Luxemburg (1712 - 1714). Fiul său, Împăratul Carol al VII
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Lituaniei. În timp ce Marele Duce era minor, consiliul suprem asupra Marelui Ducat al Lituaniei a fost în mâinile Consiliului Lorzilor, prezidat de Jonas Goštautas. Cazimir a învățat limba și obiceiurile din Lituania de la funcționarii judecătorești. În timpul domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
de Bavaria aflat sub conducerea fratelui lui Otto, ducele Henric I. Tot cu acea ocazie, Marca de Istria a fost atașată Veronei ca un comitat. Între 952 și 975, atât Marca de Carintia cât și Verona se aflau sub controlul ducilor de Bavaria, formându-se astfel o masivî feudă de teritorii italiene, germane și slave sub controlul rudelor lui Otto I din dinastia saxonă a Ottonienilor. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a depus pe vărul său, ducele Henric
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
italiene, germane și slave sub controlul rudelor lui Otto I din dinastia saxonă a Ottonienilor. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a depus pe vărul său, ducele Henric al II-lea de Bavaria și i-a instituit pe ducii de Carintia ca stăpâni asupra teritoriilor sud-estice, moment din care Verona a devenit o marcă carintiană sub familia Luitpoldingilor, reprezentată de noul duce al Bavariei Henric al III-lea "cel Tânăr". În funcție de evoluția evenimentelor, marca de Verona s-a aflat
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
teritoriilor sud-estice, moment din care Verona a devenit o marcă carintiană sub familia Luitpoldingilor, reprezentată de noul duce al Bavariei Henric al III-lea "cel Tânăr". În funcție de evoluția evenimentelor, marca de Verona s-a aflat sub un control riguros al ducilor de Carintia sau dimpotrivă, manifesta largi tendințe autonome. Astfel, în anul 975, a fost emisă o chartă comunală în orașul Verona, ocazie cu care împăratul Otto al II-lea a conferit Veronei puterile unui marchizat. Din acel moment, orașul Verona
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
al II-lea a conferit Veronei puterile unui marchizat. Din acel moment, orașul Verona, ca și alte orașe ale mărcii au evoluat către comune independente, iar titlul de Markgraf de Verona a devenit o onoare lipsită de conținut pentru casele ducilor de Bavaria sau Carintia. Ca urmare, împărații romano-germani au început să numească vicari pentru a fi reprezentați în teritoriul Veronei, în locul markgrafilor. Începând din 1004, unele teritorii din nord-vestul Italiei au fost atribuite episcopiei imperiale de Trento de către împăratul Henric
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite. Churchill s-a născut în familia aristocrată a Ducilor de Marlborough. Tatăl său, Lord Randolph Churchill, a fost un politician carismatic care a îndeplinit funcția de ministru de finanțe. Mama sa, Jenny Jerome, a fost o americancă care avea o poziție socială importantă. Ca tânăr ofițer de armată, a
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
înr-un sondaj din 2002, Churchill este considerat una dintre cei mai influente persoane din istoria Marii Britanii. S-a născut pe data de 30 noiembrie 1874 într-un dormitor din Blenheim Palace, Woodstock, Oxfordshire. A făcut parte din familia aristocrată a Ducilor de Marlborough, o ramură a familiei nobiliare Spencer. Winston Leonard Spencer-Churchill, folosea, ca și tatăl său, numele „Churchill” în viața publică. Strămoșii săi, George Spencer și-a schimbat numele în Spencer-Churchill în 1817 când a devenit Duce de Marlborough, pentru
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
moștenitor al unei averi considerabile. Brâncoveanu a înaintat repede în ierarhia boierească. În deceniul al optulea, a deținut pe rând dregătoriile de paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și Pârvu Cantacuzino. După negocieri lungi, între timp alăturându-li-se și Stanca Brâncoveanu, misiunea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
târziu, domnul a fost solicitat de turci să participe la asediul Cehrinului, iar tânărul Brâncoveanu, care menținuse relații bune cu Curtea domnească, a însoțit mica oaste. În septembrie, la întoarcere, a aflat că unchiul său Șerban Cantacuzino fugise de Gheorghe Duca din București. Ajuns la Adrianopol (în româna timpului Odriu) și apoi la Constantinopol, Șerban a obținut mazilirea domnului și propria numire pe tronul Țării Românești. Urcarea pe tron a unchiului său Șerban Cantacuzino, pe care Brâncoveanu îl urmase în toamna
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
lui 1693, a fost succedat pe tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu Maria Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu Maria Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu pungile de bani ale domnului Țării
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu pungile de bani ale domnului Țării Românești. În iunie 1693 Țara Românească a fost zguduită de
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
500 de taleri din vistierie și 82.500 din veniturile proprii. Pe plan extern, intrigile lui Brâncoveanu au obținut în același an mazilirea lui Antioh Cantemir, care a fost depus la Constantinopol în temnița ordinară. În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
plan extern, intrigile lui Brâncoveanu au obținut în același an mazilirea lui Antioh Cantemir, care a fost depus la Constantinopol în temnița ordinară. În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca ceruse deasupra capului său predarea boierilor, lucru pe care domnul Țării Românești l-a evitat prin mijloace diplomatice. În 1702, după ce l-a
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca ceruse deasupra capului său predarea boierilor, lucru pe care domnul Țării Românești l-a evitat prin mijloace diplomatice. În 1702, după ce l-a primit cu mare fast pe ambasadorul britanic la Constantinopol William Paget, aflându-se la Mânăstirea Brâncoveni, domnul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și sultanului însuși. Audiența la sultan a fost scurtă, padișahul limitându-se la a-i da sfaturi banale lui Brâncoveanu, care era confirmat în domnie pe viață. În restul timpului petrecut la Adrianopol, domnul a lucrat ca să fie schimbat Constantin Duca de pe tronul Moldovei. Marele vizir i-a propus lui Brâncoveanu scaunul, însă la sfatul stolnicului Cantacuzino, acesta a refuzat, întrucât era vorba de o încercare de a-i stoarce mai mulți bani. A fost impus protejatul său, Mihail Racoviță. Drumul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pe fratele său Charibert al II-lea în fruntea acestuia. După moartea lui Charibert (631 sau 632) și a fiului său Chilperich, asasinat la ordinul unchiului său în 632, regatul este condus de mai mulți feudali merovingieni cu titlul de duci, titlul regal purtându-l, cu întreruperi, numai Eudes cel Mare. Odată cu uzurparea tronului de către Pépin cel Scurt, ducii Aquitaniei caută să obțină independența față de regii franci revoltându-se periodic împotriva acestora, fiind înfrânți și executați. Regatul este reorganizat de Carol
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
a fiului său Chilperich, asasinat la ordinul unchiului său în 632, regatul este condus de mai mulți feudali merovingieni cu titlul de duci, titlul regal purtându-l, cu întreruperi, numai Eudes cel Mare. Odată cu uzurparea tronului de către Pépin cel Scurt, ducii Aquitaniei caută să obțină independența față de regii franci revoltându-se periodic împotriva acestora, fiind înfrânți și executați. Regatul este reorganizat de Carol cel Mare pe fostul teritoriu al regatului merovingian al Aquitaniei. Teritoriul este anexat definitiv după decapitarea ducelui Lupus
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
moartea tatălui său, reclamă această parte a imperiului. În tentativa de a scoate regatul din sfera de influență a Imperiului Romano-German luptă împotriva fratelui său mai mare Lothar, apoi, ca și fiul său, se aliază cu regii Italiei și cu ducii Bretaniei împotriva regilor francezi. Drept urmare, Carol al II-lea cel Pleșuv, rege al Franței cucerește regatul Aquitaniei, iar în 855 îl depune pe Pépin al II-lea atribuind regatul fiului său Carol. După moartea acestuia prematură, titlul este moștenit de
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
domnie în 979, însă renunță trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței. Odată cu acesta Dinastia Carolingienilor se stinge iar noua familie ce succede la tron renunță definitiv la titulatura de rege al Aquitaniei. Regi și duci din perioada Merovingiană Dinastia Carolingiană
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
românii din Transilvania nu doreau unirea cu România). Ceilalți participanți, în majoritate, s-au pronunțat în favoarea intrării în război alături de Antantă. Luările de cuvânt ale politicienilor prezenți au fost încheiate de Ion I. C. Brătianu, care, conform însemnărilor lui I. G. Duca, spunea: „"fără îndoială că vom ieși învingători, dar nu sunt sigur, se poate să fim și învinși. De aceea, vreau să se știe bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă să facă
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
Braunschweig-Lüneburg și comitatele de Anhalt, Wernigerode și Blankenburg, alături de orașul imperial de Goslar, dar și teritoriile ecleziastice ale arhiepiscopatului de Magdeburg, principatele-episcopale de Hildesheim și Halberstadt și abația din Quedlinburg. Tradiția saxonă a fost perpetuată prin Casa de Ascania, ca duci de Saxa-Wittenberg, care a asigurat pentru sine demnitatea de principe-elector, iar mai târziu a întemeiat Electoratul de Saxonia în zona Elbei superioare.
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea asupra „Oceacului de peste Nistru”. În secolul al XVII-lea, la 1681, o parte din Transnistria a intrat în stăpânirea domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici au fost atunci organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei, dovedită de condicile de socoteli și biruri ale acestora, a durat până în 1713. Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]