741 matches
-
de mine. Condiția era să nu mai revin niciodată la Roma. Alge În timp ce merg singur pe plajă, dimineața, sunt doborât de mirosul de stârv al algelor vii, abandonate de mare, ca un cadavru inform depus pe țărm în timpul nopții. Dar duhoarea aceasta insuportabilă nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele acestea mișcătoare, amestecate cu pești străvezii și cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Asemenea ei, sufletul, chiar dacă transmigrează în forme diferite, rămâne pururi același.” Descompunere Mirosul greu al algelor în putrefacție produce în mine un dublu efect. În general, putrefacția vegetală nu mă jenează olfactiv, dar amestecul cu scoici și pești morți amplifică duhoarea de pe plajă. Nu pot să suport miasma, simt aproape că mă sufoc, și totuși, în același timp, adulmec ceva benefic în această combinație de materii moarte. Mirosul ăsta ambiguu reușește să-mi transmită o nouă vigoare. Dacă mă gândesc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și lemne. Copiii mici erau aruncați de vii în flăcări de ucigași. ‘Brigăzile de muncă’, alcătuite din viitoare victime, aranjau corpurile pe rug. Aceștia munceau cu picioarele în bălți de sânge. Noaptea, locuitorii Bogdanovkai puteau vedea focul imens și simțeau duhoarea cărnii arse. În acest fel, ucigașii români și germani au executat mai mult de 54.000 de cetățeni sovietici în lagărul de lângă Bogdanovka”2. Trecând peste faptul că avem de a face cu un document sovietic, avem confirmarea, și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
și lemne. Copiii mici erau aruncați de vii în flăcări de ucigași. ‘Brigăzile de muncă’, alcătuite din viitoare victime, aranjau corpurile pe rug. Aceștia munceau cu picioarele în bălți de sânge. Noaptea, locuitorii Bogdanovkai puteau vedea focul imens și simțeau duhoarea cărnii arse. În acest fel, ucigașii români și germani au executat mai mult de 54.000 de cetățeni sovietici în lagărul de lângă Bogdanovka”. Trecând peste faptul că avem de a face cu un document sovietic, avem confirmarea, și din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
adâncuri..., căci neamurile-au ridicat copita și cu potcoava nepăsării au ucis pe sfinții lui Dumnezeu... Cine Te va răzbuna, Dumnezeule?... Nelegiuiții s-au prins în horă și lăutar au tocmit pe Veliar... Pute pământul pe urmele pașilor lor și duhoarea lor omoară pe cei slabi... Isbăvește-Te, Dumnezeule, întru slujitorii Tăi. Până la marginile pământului să se audă strigarea celor fără de lege. Arde-i pe ei cu focul mâniei Tale! Și stârvurile lor nici corbii să nu le mănânce, că s-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în semiîntunericul din ușa deschisă. Mirarea și groaza le mărea chipurile aproape înlemnite. Veniseră să ne ducă la groapa comună, dar spectacolul pe care li-l ofeream îi blocase în uimire. Ivănică, rămas în urmă, ca să nu ia contact cu duhoarea camerei, s-a zborșit la ei: Ce mai așteptați! Trageți-i afară! Văzându-ne și el în îmbrățișarea rigidă, vii și liniștiți, după câteva momente de ezitare a strigat la noi: Afară! Afară, mama voastră de bandiți! La cameră! Desprinzându
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
despre acești băieți-buni-la-toate ieșiți din facultăți, care făceau tot felul de afaceri ieftine, Goga se referea apoi la esența problemei: "Aceștia sînt niște păsări de pradă care, prin consens tacit, pregătesc pieirea țării noastre. Ei creează o atmosferă respingătoare, o duhoare pestilențială de hoituri. Din nefericire, pentru salvarea acestor creaturi corupte există o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu în ochii lui Iorga. Rebreanu încălcase regula "realist-naționalistă" a lui Iorga. El zugrăvea într-o manieră realistă (demoralizatoare, după părerea lui Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și de afurisită a devenit spre sfârșit, după ce și-a pierdut frumusețea și începuse s-o lase și mintea. Și ce târfă bătrână și plicticoasă era, povestind mereu aceleași și aceleași întâmplări obscene și scandaloase. Atmosfera odioasă din apartamentul ei, duhoarea de băutură, izul de lacrimi și istericale! Vocea ei groasă, sonoră, de bețivă, mormăind acuzații fără de sfârșit. Am făcut față în mod onorabil? Cred că da. De îndată ce-am aflat că boala ei e incurabilă, mila și iertarea mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Toți. Și mi-aduc aminte că într-o cameră mai mică de 10 metri pe 15, erau în jur de 300 de persoane... N-aveai loc, dom’le, nu puteai să stai... Era extraordinar... Și era o căldură și o duhoare... Și spun înc-o dată: între 250-300 de persoane masate într-o cameră... Un miros ce-a fost acolo... de la transpirația aia... Și n-aveai pe tine nimic, decât o îmbrăcăminte foarte-foarte sumară... Și nu puteai să reziști... Da’ ce făceau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
temnițele comuniste, făcând parte din ,,lotul mistico-legionar", ,,lotul Noica-Pillat". E adevărat, acolo (în temniță) are loc punctul culminant al procesului de convertire, într-un cadru fizic de-o urâțenie inimaginabilă ,,Sunt într-o bombă de proporții uriașe, mă izbește o duhoare de necrezut" în care însă Steinhardt va descoperi fericirea deplină: ,,Asupra mea se zoresc tot mai dese asalturi ale fericirii". Dar acest proces este unul de lungă durată, proces al cărui început poate fi situat cu certitudine mult înainte de momentul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în fond, din tot ce-i spune poetul rezultă următorul mesaj: „Nu ne putem salva decît iubindu-ne”. Ce anume lasă loc suspiciunii? Modul de a o apăra: gestul sanitar e, aci, identic cu gestul erotic. Parfumurile tari vor alunga duhorile morții și, în același timp, vor acționa ca niște afrodisiace, vor transforma teama în frenezie. „Poate te interesează și această fotografie”, îmi spune Octavian Voicu, arătîndu-mi-o. în ea se vede primul automobil marca „Nash” (americană), adus la Bacău (pînă în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e și revelația pe care i-o aduce suferința, că și-a trăit viața ca un animal) într-un „animal pe moarte“? N-ar fi cumva diferența dintre două tipuri de ironie? Una, să zicem, postapocaliptică și una absolut tragică? Duhorile diavolului Dar, ca să revenim la disprețul tău abia mascat față de funcționari, categorie ce mă înghite (dar crede-mă că nu e o apărare pro domo), ce s-ar fi făcut Gogol fără un specimen precum asesorul Kovaliov? Ar fi ratat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
adevăr, cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp revelația lui Kovaliov cum că nasul său, care-i stătuse atât timp în mijlocul feței, e acum îmbrăcat în uniformă și aleargă la o întâlnire cu Maica Domnului din Kazan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
le zic Artiști. Despre ei, cuvintele n-au rost. Lor le scriu doar numele. Joy Division e unul. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Din reviste muzicale adunate... Victor ESKENASY Nici pe departe nu toată lumea muzicală este supărată pe Elveția, pe vameșii și „duhoarea“ băncilor sale asemenea familiei de muzicieni a lui Cristian Teodorescu. În cazul ei, dacă lucrurile stau atât de negru cum mi se explică în pagina unui blog atașat „Cotidianului“, singura sugestie ar fi ca băieții să renunțe la orice bursă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cu plăci românești să se dea jos pentru un control, amicul meu găsește de cuviință să extrapoleze lucrurile și să afirme, nici mai mult nici mai puțin, că „în neutralitatea tot mai posomorât aseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna, care pornește din băncile elvețiene...“ Nu întreb ce ar fi iscat o asemenea afirmație din partea unui ziarist elvețian la adresa României. Sunt convins însă că amicul meu nu a auzit de raportul Bergier, că nu știe că elvețienii și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
iată! ea se subție, dispare cu tot ce are mai concret: zațul iubirilor tale mirosind brutal a transpirație de subsuoară... cearceafurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal... Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii peste buze cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește să te sinucizi împreună cu dânsa... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
care era peste tot în jur. Plecam seara de la Bucium, la lumina lunii, pentru că aveam școală în Iași a doua zi, mergeam mult pe jos... Ați avut o copilărie idilică! — Datorită părinților noștri. Ei nu lăsau să pătrundă nimic din duhoarea istoriei din jur. Am trăit, trei copii și doi părinți, cu vânt, din vrednicia mamei, pentru că pe tata l-au lipsit "bine voitorii" de pensie timp de zece ani! Puneam în bradul de Crăciun nuci învelite în poleială, pentru că nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
tale. Un vers spune, " Crematoriul așteaptă, cuptorul arde". Spaimele tale depășesc pogromurile pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat viața familiei tale, ca și pe a ta, amintirile tale? GS. Auden scria, "Poezia nu declanșează nimic. Ea e un mod de manifestare. O voce". Poate lucrurile nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dus-o, de au aruncat-o în varniță. Era varnița pe sfârșite. Făcea lumină albăstruie. Și cum a intrat spurcăciunea în foc, s-a făcut focul galben și apoi roș. Și a bubuit o dată și a duhnit toată valea de duhoare"2. Liniștirea sufletului celui dispărut se obține printr-o procedură de violare a trupului său care nu mai poartă urmele "sacrului". Bătălia între "mort" și comunitate se încheie cu "victoria" comunității, victorie care consemnează restabilirea ordinii: "Doamne, doamne! Cum de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pleca în China, se va duce peste ocean, va găsi un petic de pământ unde inima omului se poate zbate în voie... restul vieții îl vor dedica faptelor de cuvânt și arme, așa încât să renască marele foc leninist, curățat de duhoarea anilor 30.” (p.79) Intelectualul este un om care se poate atașa excesiv de teorii. E mai ușor să prinzi un intelectual în mrejele otrăvit al cuvântului. Pentru că iubește pasionat cărțile, e tentat să atribuie vieții imaginea livrescă, deformând-o poate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dar în ascuns, o încalcă. Par că sunt sortiți unei fericiri eterne, dar viața lor se destramă neașteptat. Modul cum sfârșesc ei este cutremurător. Ca și cum ar fi suportat explozii, ca și cum răul din ei ar fi expandat într-o mare de duhoare, sfârșesc toți politicienii în piețe publice cu sângele năpădind prin toate orificiile. Un sfârșit dramatic li se rezervă și celor închiși în insula lor unde practicau cultul hedonismului. Moartea lor este subită și înfricoșătoare. Mizeria morală se coagulează și țâșnește
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe". Din perspectiva închisă a unei imposibile vederi, totul e încă posibil, exterioritatea există, intuibilă dincolo de hotarele eului întors în sine. Căci dacă ea nu ar fi, nici interiorul nu s-ar putea defini, delimita de întreaga non-interioritate a firii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]