810 matches
-
-l determina să judece propria-ți cauză, alta decât a lui, una de natură spirituală. A trezi atenția pentru problema ta printr-un prealabil act de umilitate, de pliere pe l'autre, constituie esența maieuticii kierkegaardiene (de precedență socratică), esența duplicității, a măștii, a dialecticii, a înșelătoriei deliberate puse în slujba adevărului (""să vorbim estetic"; înșelătoria constă în a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de un termometru. Corpul social colcăia de afecte: de spaime, de speranțe, de ură, de iluzii risipite. În acest context de paroxism afectiv, de coborâre patetică până la stratul ultim al ființei noastre sociale, până la crusta groasă de minciună, ticăloșie și duplicitate, am scris rândurile intitulate Apel către lichele și, apoi, vreme de doi ani, textele "patetico-politice" strânse într-o carte sub acest titlu. Tocmai pentru că emoția acelor ani a fost exprimată acolo ca atare, pentru că nu am putut să mă desprind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, în drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt: ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cântă la propriu ― și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoară drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezențele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtăm, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de acolo
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spectacolul și i-a distrus cariera, acesta îi răspunde sec că nu gustă tragediile (I, p. 362). Ostașul prea obosit ca să mintă îl îndeamnă pe comediant să renunțe la meseria nepotrivită pentru el, o dată ce are o fire sinceră, lipsită de duplicitate, dispusă să creadă cu adevărat în moartea lui Agamemnon (I, p. 362). Suveranul consideră că prin fapta lui a înviorat reprezentația teatrală, că i-a adus ce-i lipsea, adierea vie și răcoroasă a hazardului (I, p. 362), în măsură
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prima soție a lui Petru I. Torturat, a fost tras în țeapă în Piața Roșie din Moscova, murind peste 14 ore. 77. Osterman, Andrei Ivanovici (1686-1747), diplomat de origine germană, care s-a menținut mult timp în posturi importante datorită duplicității sale. 78. Morus, Thomas (1478-1535), gânditor umanist și om politic englez, condamnat la moarte de regele Henric al VIII-lea, ca adversar al Reformei. Înaintea execuției, Thomas Morus l-a rugat pe călău să-i cruțe barba, „deoarece aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cine ar putea găsi o singură poezie înălțătoare? Ea ne scoboară spre suprem... Sânt inimi, a căror muzică de s-ar concentra într-un trăsnet sonor - viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi... Duplicitatea esențială a oricărei tristeți: cu o mână ai vrea să ții un crin, și cu cealaltă să mângâi un călău. Poezia și crima să aibă același izvor? În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi nici în iad și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-și stăpânește cu greu un strigăt de spaimă. Claudius Nero a intrat pe nesimțite în sală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă rămâne pe loc și spune: Mi-aș dori mult ca fiii și nepoții mei să înțeleagă că vir tutea este unică. Deși surprins, Germanicus replică bătăios: — Mie, unul, mi-e greu, dacă nu imposibil, să consider drept virtute minciuna, duplicitatea, hoția și crima. Lasă să se scurgă o secundă și adaugă: — Nici măcar când se pretinde că sunt înfăptuite în intere sul general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe același cal. De ce, din moment ce regula le permite câte trei cai de fiecare? Asta trebuie să fi fost o idee a lui Bernard, pentru a simboliza sărăcia sau duplicitatea rolului lor de călugări și cavaleri. Dar ce-i faci dumneata acum imaginației populare, ce-o să zică de acești călugări care călăresc pe rupte, unul cu burta În fundul celuilalt? Or fi fost ei și calomniați...” „...dar sigur că au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trebui să-și recunoască o oarecare doză de fățărnicie. Respectul lor pentru drepturile persoanelor, retorica acceptării diferențelor, nu au o viză într-atât de universală precum declară ei. Curentul, 1998 Istoria ascunsă, istoria regăsită Despre cartea lui Gail Kligman: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu Mi-a fost greu să citesc cartea lui Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceaușescu’s Romania, apărută în 1998 la University of California Press. Greutatea venea din omeneasca mea tendință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
din prejudecata despre ceea ce este și ceea ce nu este demn de a fi obiect al analizei sociologice și istorice, din amnezia despre istoria vieților noastre. Ea ne preia fuga de noi înșine, restituindu-ne cultural memoria unor vieți în care duplicitatea și complicitatea deveniseră moduri de supraviețuire. Ceea ce face Gail Kligman, în al doilea rând, este să zdruncine spiritele vestice contemporane din liniștea istoriei lor ferită de totalitarisme. Atât de ferită încât a făcut posibilă întrebarea pe care mi-au pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
un coșmar american căruia toți îi vom fi martori și de care vom răspunde cu toții” (Kligman, op. cit., p. 252). Iată-ne deci în fața unei cărți despre coșmarul românesc căruia noi, cei maturi, i-am fost martori, victime și complici. Politica duplicității ne arată în toată goliciunea noastră, chiar dacă nu am fost parte a nomenclaturii și a aparatului represiv. Ne arată cum am încercat să rezistăm prin minciuni la minciună, cum am înșelat înșelătoria generală, cum am păcălit marea cacealma socială. Kligman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
amnezică s-a prăbușit în fața evidenței istoriei regăsite. Ca să împlinim această datorie morală, traducerea românească a cărții devine urgentă și acut necesară. (Notă: Cartea a fost între timp tradusă și publicată în anul 2000 sub titlul:xe „Kligman, Gail” Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu XE „Ceaușescu, Nicolae” : Humanitas, București.) Ca să îndeplinim datoria inserției noastre științifice în investigarea propriei societăți, avem urgentă nevoie de cercetări de nivelul celei din Politica duplicității. Această carte nu ne redă doar o istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
anul 2000 sub titlul:xe „Kligman, Gail” Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu XE „Ceaușescu, Nicolae” : Humanitas, București.) Ca să îndeplinim datoria inserției noastre științifice în investigarea propriei societăți, avem urgentă nevoie de cercetări de nivelul celei din Politica duplicității. Această carte nu ne redă doar o istorie pe care tindem să o ignorăm, dar și percepția clară a valorii combinației cercetărilor cantitative și calitative, valoare care nu poate să fie substituită niciodată de eseuri impresioniste despre societate, nici de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pe larg: Maria Bucur XE „Bucur, Maria” și Mihaela Miroiu XE „Miroiu, Mihaela” (editoare), Patriarhat și emancipare XE „emancipare” în istoria gândirii politice românești, Polirom, Iași, 2002. Pentru o abordare largă a acestei problematici vezi: Gail Kligmanxe „Kligman, Gail”: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu XE „Ceaușescu, Nicolae” , Humanitas, București, 2000, precum și Cristina XE „Olteanu, Cristina” Olteanu (editoare): Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Politeia, SNSPA, București, 2003. Vezi și Mădălina Nicolaescuxe „Nicolaescu, Mădălina” (editoare), Cine suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înapoi la „afacerea Eliade”; fascinația lui Eliade pentru iudaism; evoluția ideilor sale asupra chestiunii; unde s-a înșelat Eliade și de ce: influența lui Scholem; un hegelianism invers; izvoarele gândirii lui Eliade; studiul iudaismului vs. lozincile legionare; Cioran; problema lui Eliade: duplicitatea; Arnaldo Momigliano și ebraismul elenistic; „dosarul” Momigliano; Eliade: presupusa continuitate antisemită între legionarism și operă; viziunea simplistă asupra lui Eliade; o înțelegere mai complexă; Grupul Eranos, influența lui Scholem asupra lui Eliade în problema Cabalei; cota lui Eliade astăzi; Culianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
când tânărul de încredere, poate cam prea dogmatic, se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii tăi să fi crezut că în sfârșit ți-au descoperit tehnica ta de ketman, duplicitatea ta, nu? M.I.: Dar n-a fost duplicitate! De la început, din teza de doctorat, l-am criticat pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , iar Scholem XE "Scholem, Gershom" era în viață și a primit teza. Așa că au încercat să spună: „Aa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii tăi să fi crezut că în sfârșit ți-au descoperit tehnica ta de ketman, duplicitatea ta, nu? M.I.: Dar n-a fost duplicitate! De la început, din teza de doctorat, l-am criticat pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , iar Scholem XE "Scholem, Gershom" era în viață și a primit teza. Așa că au încercat să spună: „Aa, ai așteptat să moară și după asta...” Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eliade XE "Eliade, Mircea" , așa cum înțeleg eu aprecierile lui Volovici XE "Volovici, Leon" , Manea XE "Manea, Norman" și ale altora care au scris despre asta, ca și reacțiile unor martori ca Benu Sebastian XE "Sebastian, Belu" , ține mai mult de duplicitatea omului. Dacă omul ar fi spus de la început că a fost legionar și ar fi cerut iertare, cum a făcut Cioran XE "Cioran, Emil" , poate că nu se ajungea la „afacerea Eliade XE "Eliade, Mircea" ”. Și nu că cineva are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
o mișcare de solidaritate. Au existat, izolat, dizidenți. Iar asta doare. Pentru că asta ne definește ca popor și ca individualități. Și-atunci lupta pe care eu o am de dus cu mine pentru a-mi depăși frica, neîncrederea în ceilalți, duplicitatea este mult mai dură. La revoluție, tata a rupt pagina cu poza lui Ceaușescu din manualul meu de istorie și mie mi-a fost teamă că, după vacanță, tovarășa mă va lua la întrebări. Imaginea asta o port în mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Dora, primul lui copil, copilul legitim care îl așteptai și tu, și mai ales femeia de care îi era legată viața. Nu l-am învinuit, ci l-am iubit și mai mult pentru această confuzie, știam cât suferă din cauza acestei duplicități. Povestea lor, a celor trei fugari care au bătut în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pâine sub pulpana Academiei, și a profesorului Andrei Oțetea. Ținem ședințe de sindicat și de partid, din Scânteia, totul cu seriozitate și deferență. Dar când ne Întoarcemla sculele noastre, operăm după pregătire și conștiință. Ai zice că este o regretabilă duplicitate - nu este adevărat. În toată țara, dar la noi În special, se desfășoară opere paralele. Una ce place partidul, și alta În serviciul țării, pentru acum sau pentru ceva mai târziu. Partidul știe treaba asta, ei cunosc că nu o să
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dominat, de altfel, ca nimeni altul tehnica echivocului, care, În viziunea sa, presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive, care ajută În subsidiar la suprimarea pas cu pas a efectelor duplicității. Subliniem totuși că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei, prețuirii sale. Așa ceva nu se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]