58,646 matches
-
carnal în care aerul vechi a devenit nociv... (trebuie să suport fie că strig fie că mă înec cu aceste vorbe mestecate în gând scuipate acum fără must le dur désir de durer îmi tot zic să fie asta o durere bună?) memoria e un clopot alienat ce închide în el toate sunetele salvatoare, o păpușă rusească a deznădejdii... cum să te sustragi propriilor corpuri ale durerii și fricii: scumpe fidele identități inalterabile... mă gândesc la y Gasset care gândește că
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
fără must le dur désir de durer îmi tot zic să fie asta o durere bună?) memoria e un clopot alienat ce închide în el toate sunetele salvatoare, o păpușă rusească a deznădejdii... cum să te sustragi propriilor corpuri ale durerii și fricii: scumpe fidele identități inalterabile... mă gândesc la y Gasset care gândește că al pensar nos quedamos solos, dar ce versuri să mai citesc carnea mea oricum e tristă sângele s-a tot agitat e doar un luuung scuipat
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
în cîteva miliarde de ani/ ș...ț/ am nimerit niște timpuri puturoase", "între tine și/ cărțile tale se întinde o prăpastie/ la care ai lucrat ca un sclav toată viața ta/ refuzînd toate istoriile politice și literare/ crezînd doar în durerile tale înfloritoare în/ șansa unică de a găsi încă un pumn de cuie/ în care să-ți înfigi mîinile și gleznele". Dar condiția de poet de la "periferia fizică a orașului" apare și într-o aură amar-comică, mazilesciană: "oh Universule blînd
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
mă îndrăgostesc întotdeauna de piticii slabi ai memoriei mele înclinați să creadă în puterea lor virtuală - încerc să-i dresez, să-i schimb, să le dau forma mea, dar eșuez! le-aș spune-o-n față dar n-aș suporta durerea lor. Compartimentarea sufletului în fiecare cameră e altcineva pentru fiecare trebuie să-ți asumi răspunderea însă camera albă e numai a mea... în ea pot invita pe cine vreau pe cine doresc să-mi inunde inima doar la un gest
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici; brazii de sus - coriști înghețați sub miile de aripi sărutîndu-se-n cer în clipele mai scurte decît viața pomului de Crăciun binevestesc o nouă poveste pentru antologia durerii. (de ce ne mai potrivim aritmetic zilele absurde ascultînd «Imperialul»?) refuzi ochii mistici prin cristalul nenumit fug iluminări, electrice sensuri, degetele ard noaptea pînă i se închide cercul. să nu mai întemeiezi focul zilnic de fiecare dată pierzi cîte puțin din
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
noi elevi și învățături. Din inima deșertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad Zbor, zbor, zbor! 2. Cît nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O imagine contrast: Prin fum, foc și explozii un om, un irakian Sădește
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți de ochii ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis la colț învățătoarea îi confiscase toate simțurile
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
stenice "trebuie citite în orice moment de oboseală, de zdrențuire totală". Un om care trăiește între cărți "nu este numai un om mai bun decât alții - ci este și un om mai tare, mai fortificat sufletește decât alții. Pe el durerile îl ating mai puțin. Deasupra lui nefericirile trec mai repede". Rareori s-a vorbit despre carte într-o asemenea manieră, și dacă s-a făcut, atunci cu adresă fixă spre cele sfinte.
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
făcut? Să scrie o scrisoare! Și nu oricui. O scrisoare în care să nu fie vorba despre nimic. În care tristețea să pară vioaie, plăcută, parcă așteptată, așa, ca divertisment. Acum cîțiva ani am descoperit o metodă de-a înlătura durerea! Da, prin clasificarea ei minuțioasă. Luam un creion și-o hîrtie și-o încadram în genul, specia etc... O puvlerizam! Pînă la urmă, tot clasificînd, mi-am făcut un tabel complet de dureri! Din clipa aceea, totul a început din
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
am descoperit o metodă de-a înlătura durerea! Da, prin clasificarea ei minuțioasă. Luam un creion și-o hîrtie și-o încadram în genul, specia etc... O puvlerizam! Pînă la urmă, tot clasificînd, mi-am făcut un tabel complet de dureri! Din clipa aceea, totul a început din nou. Trebuia altă metodă. N-am descoperit-o încă. Chestia cu frica în fața colii albe cred că se poate rezolva așa: se ia o coală liniată! Și, dacă toate liniile astea paralele se
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
și mărturii legate de viața Marelui Ierarh. La acestea se adaugă o parte din telegramele, scrisorile și mesajele trimise pe adresa Mitropoliei de la Blaj din toate colțurile țării și ale lumii în zilele în care noi toți ne despărțeam cu durere de cel care ne-a fost model de luptă și jertfă pentru Cristos și Biserica Sa" (p. 7). Prima secțiune a cărții intitulată Evocări cuprinde Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea adresat Cardinalului Alexandru Todea cu prilejul împlinirii a
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
comuniste a României (Gh. Gheorghiu-Dej, câteva și lui Emil Bodnăraș și Ion Gheorghe Maurer, cele mai multe lui Nicolae Ceaușescu) pentru repunerea în libertate a Bisericii Greco-Catolice. Ultimul memoriu este din 1974. Toate au rămas fără răspuns. Cele 50 de pagini intitulate Durere și speranță cuprind mesaje, telegrame și scrisori de condoleanțe de la personalități ale Bisericii (în frunte cu Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist), și până la personalități politice și culturale. Albumul fotografic de la sfârșitul volumului transpune în imagini multe
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice creator adevărat își durează opera. A da chip propriu îndoielilor, temerilor și spaimelor vechi de când lumea, dar atât de vii tocmai pentru că s-au dovedit insolubile, iată ceea ce constituie, după părerea noastră, marea izbândă a picturii
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
descins în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, pentru care, fapt excepțional, atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim de
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea doar ochii doar ochii care au aruncat pietrele o simplă problemă copilăria mea a plecat din gara A acum treizeci și ceva de ani și a redus viteza ca să ajungă în gara B cât mai târziu din direcția opusă tot
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
strigăte și sânge și miere și foc e război e război în inima omului o inimă în gol-gală ea venea și dispărea în fundal avară îți păstrezi fecioria de ce dar du-te tu cețosule la cei înghețați dincolo de plăceri și dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo abia au început să se
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
O specie curioasă, hrănindu-se cu mirosul de aur al fânului cosit. Mi-l închipuiam pe Zoltan ca fluture de fân, așteptând să se tragă în curând din coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui vor dispărea - era ca și cum tot universul se pregătea să-l servească cu infinit respect. M-a apucat pe loc o grea melancolie, un puternic dor de ducă, o dromomanie având ca perspectivă spațiul din labirintul străzilor orașului meu marțial
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
se cerea respectată cu sânge și suflet. De la ea îți era permis să pretinzi totul, dar, o dată ce acceptai acest lucru, nu mai era loc pentru jumătăți de măsură. Răzvrătită în fața răcelii și a nepăsării din gesturile semenilor, Madi absorbea toate durerile și frământările lumii, contopindu-se cu ele până la schilodire, pentru a le infuza o caldă, pulsândă, indeniabilă omenie. Efortul era însă epuizant și i-a devastat sănătatea. Orice soluție comodă, orice ieșire lejeră din criză, orice răspuns nesincer sau evaziv
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise capul înaintea plecării Retragere Acum pînă și prezența lui secundă bate în retragere - o pură căutare mai veche (și atît de bine cunoscută) a voluptății durerii
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurând de trei ori cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești cuprinsă de brațele ursoaice care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a fost zadarnică și, totuși, trudea din greu să-și finalizeze Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, operă pe care
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient că Bălcescu se apropia inevitabil de moarte, fapt pentru care
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
o Românie ideală, aceea pe care destinul (altcineva ar spune hazardul ) l-a obligat, în numele unei drepte cauze, să o părăsească? Dacă cei ce vor citi aceste însemnări, necunoscînd meandrele - sau golgotele - exilului, vor vrea să afle și să înțeleagă durerile pribegiei în slujba unei cauze patriotice, citească paginile scrise de marii noștri exilați Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Theodor Cazaban, Sanda Stolojan, Nicoleta Franck și, bineînțeles, ale lui Paul Goma (sau ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
sînt și altele, care ne scapă din amintire, acum. Dl Neagu Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste tot, pe Români. Se va înțelege, azi (dacă s-a înțeles vreodată) semnificația istorică a exilului politic din
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]