2,454 matches
-
Tudor Vianu, cu grija de a nu vulnera susceptibilitățile firești și sensibilitatea creatorilor de frumos. A înveșmântat adevărurile poate dureroase în metafora elegantă a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică, o fluiditate melopeică
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
propriu-zisă. Un patos vitalist, de „tânăr furios” pentru care femeia este un soi de bon sauvage, un Vineri pe lângă Robinsonul liber într-o (nelimitată) captivitate. O foame de existență, de afirmare a voinței, minată de conveniențele socioprofesionale sau conjugale. O duritate energică, dar marcată de rictusul obosit-sarcastic. Un spirit însingurat din orgoliu și scepticism, ironic sau agresiv în fața convenției. În diferite ipostaze, acest erou-narator generic traversează toate textele lui O. Fraza scurtă, uneori telegrafică, indecizia și alternarea planurilor narative, relatarea indirectă
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
acestora de la Români, serbând hramul mănăstirii Horez, aflată în vecinătatea satului. Războiul îi desparte pe cei doi soți - Casandra rămâne cu copiii în sat, în vreme ce Anton, ofițer în rezervă, se retrage cu unitatea sa în Moldova - și se instalează cu duritate în viața fiecăruia. Casandra preia conducerea gospodăriei și are de rezolvat cea mai grea problemă, asigurarea hranei, în situația în care cote tot mai mari de alimente trebuie predate ocupanților străini. Ajuns în Moldova, Anton State, inginer de profesie, nu
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii și a poporului nostru, cât
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
care sunt înscrise în cuprinsul desenului se referă la: tratamentul termic, termochimic sau mecanic la care va fi supusă piesa în cadrul procesului tehnologic de execuție și caracteristica asupra căreia se intervine prin acest tratament; ex.: cementare (carburare + călire + revenire joasă) duritate 62 - 65 HRC; o eventuală ordine de execuție preferențială a anumitor suprafețe sau operații tehnologice; indicații de ambalare - transport, coduri de culori; tipul de execuție care stabilește nivelul de precizie a abaterilor dimensiunilor libere etc. Desenul de execuție se va
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
multe filme turnate în anturajul lui Sigmund Freud au permis studierea gesticulației lui. Am analizat imaginile din cinci astfel de filme. Partea stângă a feței lui Sigmund Freud este aproape întotdeauna mai închisă decât cea dreaptă. Acest lucru, denotă o duritate aproape constantă. Când se află în public, părintele psihanalizei își ține întotdeauna la spate o mână, dacă nu pe amândouă. Atunci o parte din comunicarea lui ne este evident inaccesibilă. De altfel, brațele lui sunt constant poziționate mult în spate
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
e definitivă sau măcar autentică. El servește binele oarecum întâmplător, cu un aer de primejdioasă indiferență. În epoca romanului „dur”, el - nu Marlowe-Mallory - reface biografia și mizele gentlemanului-cambrioleur... Philip Marlowe a fost distribuit, de la bun început, în rolul sarcasticului mântuit. Duritatea lui e, așa cum spuneam, exclusiv una de limbaj. Deși ni se înfățișează drept un macho, e mai degrabă un încasator decât un agresor. Nu are nici talentul de floretist al lui Holmes, nici pumnul greu al lui Sam Spade și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a învinge, eroul atacă frontal putregaiul social și dă sens umanității și valorilor acesteia. În încăpățânarea sublimă a luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei, cinstei și bunătății. Dincolo de beție, singurătate, duritate fizică, violențe de limbaj (care sunt diminuate, de fapt, printr-o savantă artă a perifrazei), există o noblețe indiscutabilă a personajului principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a personajului principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată cu dezinvoltură. Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set de convingeri și experiențe. Duritatea și cinismul sunt operații analitice, așezări și reașezări ale realității în cântarul codului onoarei. Faptul că-și omoară timpul într-un birou jalnic, „la capătul unui coridor la fel de jalnic”, pare să fie ceva trecător: o bagatelă de câteva decenii! Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lucru. A-l reduce la postura - nobilă, e drept - de cavaler rătăcitor aflat în căutarea adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili, pe atât de cinici, el ar putea apărea, în cel mai bun caz, drept o caricatură. Ceea ce nu este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume coruptă, că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
își păstrează până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe, de obsedantele ziduri părăginite ale clădirilor unde, tot mai des, asemenea unui păianjen, își țese, aproape abandonat de lume, pânza inutilă. Duritatea și cinismul sunt doar armura în care personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor ceda - aproape până la dispariție - atunci când împrejurările devin suficient de consistente pentru a ocupa o poziție privilegiată. În funcție de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o scria în jurul anului 1925 generația lui Ezra Pound și T.S. Eliot, făcuse un transfer dinspre natural spre artificial, dinspre măreția naturii înspre aceea - adeseori înspăimântătoare - a orașului. Or, detectivul devine un bun conducător al acestei noi sensibilități născute din duritate, sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am ridicat în pat și, după o vreme, am putut să ating podeaua cu picioarele. Erau desculțe și pline de cuie și ace. Ghișeul cu articole de galanterie la stânga, doamnă. Ace de siguranță extralargi la dreapta. Piciorul începu să simtă duritatea și rămase lipit de marginea patului, în timp ce o voce care părea să vină de sub pat spunea iarăși și iarăși: „Ai d.t. ... ai d.t. ... ai d.t.”. Am început să umblu, împleticindu-mă ca un bețiv. Pe o măsuță
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
necunoscut -, primul drum al lui Marlowe duce la clinica doctorului Bonsentir. Evident, fără nici un rezultat, decât acela că detectivul își face o imagine asupra adversarului. Încercarea de a-l intimida eșuează: replica lui Bonsentir spune totul despre personaj și despre duritatea abia ascunsă de ochii săi adânciți în orbite: Domnule Marlowe, ești un omuleț care se ține de fleacuri. Nu-ți pierde vremea încercând să mă ameninți. E timpul să pleci. Chiar dacă rezultatele s-au dovedit proaste, testul a fost edificator
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în singurătatea sa ca într-o cochilie de sticlă, contemplă obiectele, evenimentele și chiar propriul sine cu acea stare de melancolie adâncă și gravă care golește prezentul de substanță și îl proiectează într-un trecut îndepărtat, aproape uitat: „am cunoscut duritatea pământului/ am cutreierat furtunile oceanelor/ îndurând spaima insulelor îndepărtate și necunoscute/ și-acum ajuns aici/ nu știu cine sunt// îmi amintesc pauzele muzicale/ ale celor ce traversau strada/ totdeauna cei ce traversau îmi păreau cunoscuți/ dar odată ajunși pe-un trotuar sau
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
frauduloasă a frontierei ori alte fapte minore. Ei nu fuseseră niciodată realmente anticomuniști și se considerau nevinovați, astfel că au fost primii dispuși la compromisuri cu regimul. Un alt element care a putut constitui un impuls în vederea colaborării a fost duritatea ieșită din comună a anchetelor, cu care toți deținuții erau la curent. Eugen Măgirescu povestește că unii deținuți erau dezbrăcați, atârnați cu picioarele în sus și bătuți cu parul la tălpi, palme și șezut. Pe ciomegele cu care erau loviți
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor 1. Inutil de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
deținuți care înduraseră bătăi la Pitești, majoritatea bolnavilor din penitenciar au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a făcut posibilă oprirea bătăilor aproape imediat după începerea lor. Mai mult decât atât, bătăile nu puteau avea duritatea celor de la Pitești, lipsind atât instrumentele folosite acolo pentru tortură, cât și izolarea secțiilor și regimul deosebit de dur. În ceea ce privește implicarea autorităților în evenimente, este de notat faptul că directorul sanatoriului nu avea cunoștință de ceea ce urma să se întâmple, iar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de tot felul. Mușchii puternici, tenul bronzat, mișcările sigure trădau mai degrabă sănătate și o condiție fizică de invidiat, în contrast izbitor cu starea noastră de distrofici”2. Alături de el, erau printre agresori Blăgescu, Mărculescu și Stănescu. Era de o duritate ieșită din comun. L-a bătut la tălpi pe Gheorghe Chivulescu până ce acestuia i s-a rupt carnea dintre două degete. Cu toate că rana sângera, Mărtinuș a lovit în continuare, impasibil, „rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase”3. De asemenea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1. A asista la torturarea celorlalți era deseori mai greu de suportat decât propria bătaie. Efectul era amplificat în două situații: când victima era o cunoștință ori un prieten sau când scena care se petrecea în fața lor era de o duritate rar întâlnită. Un astfel de exemplu este torturarea, în aprilie 1950, a lui C.O., una dintre victimele predilecte ale lui Țurcanu, din cauza rolului important pe care îl avusese în Frățiile de Cruce. Într-una din seri, Țurcanu s-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
informațiile și mărturiile rămase, iar după calculele noastre, acesta se situează în jurul cifrei de 50. Totuși, întrucât nu se cunosc destinele multora dintre cei care au trecut prin Pitești, Gherla și Canal, marja de eroare este destul de mare și, considerând duritatea bătăilor, nu ne-ar mira ca cifra reală să depășească cu mult 60 de morți. Sunt cunoscute în Pitești morțile lui Cornel Niță, Alexandru Bogdanovici, Gheorghe Șerban, Gheorghe Vătășoiu, Eugen Gavrilescu, Ion Pintilie, Mihai Iosub, Chirică Balanișcu, Paul Limberea, Ion
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o izolare perfectă și lipsă totală de informații, în absența completă a celor mai elementare condiții de trai și pe fondul unei degradări fiziologice accentuate, s-a acționat cu sălbăticie asupra studenților deținuți, prin torturi fizice și psihice de o duritate extremă. Ioniță consideră că scopul acțiunii a fost „transformarea omului în contrariul său”, întrucât moartea fizică a adversarilor devenise un fapt divers și banal pentru regim, astfel că s-a urmărit „moartea psihică, mutilarea sufletului, pervertirea conștiinței, lichidarea morală a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
erau depozitați Într-o magazie, ridicați săptămânal, apoi aruncați În gropi comune, fără niciun semn”. Într-un referat Întocmit de Servicul Cadre al DGPCLM la 17 iunie 1953, semnat de șeful serviciului, Kiss Colloman, se menționa: „Are autoritate creată de duritatea consecventă cu care lucrează cu cadrele, Însă cadrele nu manifestă dragoste față de comandant. Este un element respingător cu cadrele, fiind o fire ursuză, Încăpățânat și orgolios”. Documentul se Încheie cu propunerea de scoatere din MAI a lui Borcea ca „element
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
găsite, apărute în 1890. Timp de câțiva ani, este un colaborator apreciat al „Convorbirilor literare”, cu proză și versuri. După obținerea licenței, numit magistrat, colindă, între 1892 și 1896, orașele București, Pitești, Craiova și, în sfârșit, Târgoviște. Aici, neputând suporta duritatea vieții de judecător, intră în baroul local, ca avocat (1897). Va profesa în orașul natal mai bine de un deceniu. Viața nu-i este, totuși, monotonă. Între 1 ianuarie 1895 și 31 decembrie 1899, este membru în comitetul de direcție
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]