629 matches
-
o manieră novatoare, Părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o posibilitate a unei dezvoltări calitative a catolicității.” De la Conciliul Vatican II, se vorbește despre Biserici și comunități ecleziale. Astfel a scris mult despre ecumenism și despre Biserică, inclusiv despre criza integristă. Influența sa a fost determinantă pentru următorii: A. Roncalli, viitorul Ioan al XXIII-lea, pe atunci nunțiu la Paris, citise și adnotase lucrarea « Vraie et fausse réforme
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
să fie. Foișorul, prin lucrările expuse acolo, spune că Biserică este sabie de foc, ipostază reprezentată de sintagma paulină a stâlpului și temeliei Adevărului; tot Foișorul deconspira înțelesul seriei stâlpilor lui Horia Bernea; în fine, Foișorul îmbie la descoperirea semnificației ecleziale a celor opt coloane din parcul italian din jurul palatului brâncovenesc, a căror prezenta, crede pictorul, “îmbisericeste grădină”. Etajele palatului au scos din cufăr „exerciții de bizantinitate iconica“, cuprinzând „admirații, proslăviri morfologice și tatonări stilistice entuziaste, precum și forme mai mature de
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional, cu principiile secularizante ale funcționalității arhitectonice”. Am fost mișcat de această paradoxala afirmație: “ridicarea pogorârii”. Privind la lumea românească și la locul pe care regalitatea îl alcătuiește astăzi, săpăamână de săptămână, ca pe un culcuș inițial, ca pe o
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
în ciuda unei aparente de fragilitate, în răspărul unui deja înrădăcinat fel de a te comportă ca artist într-o cultură devastată de teribilism și impostura, Elenă Murariu își urmează fără șovăire drumul și menirea. Restauratoare a frescei unor importante monumente ecleziale dar și plasticiana cu o creație personală deja intrată în conștiința publicului, artista nu trăiește însă nici un fel de dedublare, ci mai curând reușește să-și pună în armonie și conlucrare cele două tipuri de preocupări.(...)" Luiza Barcan, 2014 despre
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]