2,734 matches
-
celei care a avut loc în sânul tradiției greco-romane. Analiza formelor liturgice-muzicale, considerate în semnificația lor teologică, ne permite totuși să reconstruim concepția teoretică ce a determinat adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem constata că, pe lângă practica ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o întâlnim atât în primele documente relative la liturgie, cât și în exegeza Sfintelor Scripturi, independentă de tradiția filozofică greco-romană. Un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea reconstruirii elementelor speculative
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantorum, quod inutile reputatur, pro extincto habeatur et penitus pro suppresso”. 3.4 Geneza cântului franco-roman și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism liturgic, diversificat în funcție de regiune. Fiecare zonă ecleziastică a dat viață unui mod propriu de a celebra liturgia și unui repertoriu specific de cântece, dar, menținând, în același timp, și un raport de dialog și de schimb cu celelalte familii rituale. Diversitatea liturgică nu era considerată un obstacol
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturgic al francilor și cel roman: era vorba, în alte cuvinte, de diferența dintre ritul galican și cel vetero-roman (roman vechi). Monarhia carolingiană nu a rămas indiferentă în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera ecleziastică sau, cel mult, de cea muzicală - și, prin urmare, a acționat prompt. Pepin și descendenții săi, de fapt, nu se considerau simpli laici, precum precedenții regi merovingieni, ci suverani dotați cu o învestitură divină, vizibilă prin ungerea cu uleiul sacru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a noi modalități, a unor forme și a unui limbaj încă neaprobat. Punctul de plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
viețile sfinților avea nevoie de suportul muzical. Se presupune că erau folosite și instrumente pentru a dubla vocile sau pentru a executa simple preludii sau interludii. Rădăcinile oratoriului se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să decurgă din însăși distincția vocală și echilibrul melodiilor. Dar anumiți discipoli din noua școală, în timp ce sunt atenți să măsoare timpii, se preocupă să introducă note noi; preferă să inventeze melodii noi decât să le cânte pe cele vechi; melodiile ecleziastice sunt cântate cu semibrevis [nota întreagă actuală] și minime [doimea actuală] realizate prin tactus (notulis percutiuntur). De fapt, întrerup melodiile prin hoquetus [pauze scurte în sincopă], le fac să devină lascive prin discant, și uneori chiar prin folosirea triplum-ului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestui canon, să fie pedepsit prin suspendarea de la oficiu timp de opt zile ... Spunând acestea, nu interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a oficiilor mai sus prezentate, să se realizeze deasupra cântului ecleziastic anumite consonanțe care să aibă același etos cu melodia gregoriană și pe care să o imite, cum ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
contemporani, Ioan al XXII-lea părea „depășit” sau un „dușman al progresului”, așa cum și astăzi anumiți istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic și pastoral, fiind preocupat de cadrul muzicii ecleziastice și, deci, al rugăciunii creștine. Intervenția sa cădea în mijlocul disputelor docte ale muzicienilor și ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o „activitate colaterală, un otium față de serviciul zilnic practicat de preoți, capelani sau călugări; acum devine o activitate principală și atractivă, chiar dacă muzicienii continuă să fie preoți sau călugări, în mod normal cu origini sociale modeste, care trăiesc din resurse ecleziastice. Fiind plătit pentru a produce și preda muzica, artistul-compozitor nu mai este strâns legat de un anumit ambient, ci trece de la unul la celălalt, fie pentru că este atras de oferta unor avantaje economice mai mari, fie pentru că este dornic de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vă stimăm și vă cunoaștem drept maeștri experți în domeniul muzicii, oameni de credință și de pietate probată, responsabilitatea de a corecta, purifica și reforma tot ceea ce vi se va părea oportun, cu depline puteri .... Aceste expresii arată că autoritatea ecleziastică de atunci recunoștea că nu întotdeauna exista o perfectă funcționalitate liturgică a gloriosului cânt latin medieval; la fel de clar rezultă, că, prin criteriile indicate - „vă încredințăm vouă responsabilitatea de a corecta, purifica și reforma tot ceea ce vi se va părea oportun
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a textului liturgic; în fond, era aceeași exigență care l-a determinat pe Papa Ioan al XXII-lea, cu mai mult de două secole în urmă, să elaboreze bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi atribuită faptului că el și-a petrecut aproape toată viața la Roma, în serviciul instituțiilor ecleziastice. Opera palestriniană se caracterizează prin echilibrul dintre tehnică și inspirație, prin simbioza perfectă dintre text și muzică. Elementul dominant al stilului său este frumusețea naturală a liniilor melodice, în care este evidentă influența cântecului gregorian. Esența armoniei palestriniene stă în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
distrag atenția; cursul ceremoniilor este întrerupt, încât nu muzica este cea care slujește liturghia, ci liturghia este în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mozartiene - un tempo mai accelerat. Subliniem faptul că missa-cantata folosea întreg vocabularul idiomei muzicale catolice din perioada la care ne referim, nu numai modelul arhaic alla Palestrina: practic, era folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil ecleziastic”, mulți înțelegeau tocmai acest limbaj global care, prin manierele sale mixte (de la contrapunctul sever, la melodia galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
global care, prin manierele sale mixte (de la contrapunctul sever, la melodia galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
compuse, încât publicul prezent să se delecteze, să se bucure de artificiile muzicii, să tresalte din cauza melodiei și a muzicii însăși; însă, fără a percepe, de cele mai multe ori, semnificația exactă a cuvintelor. Nu tot așa trebuie să fie și cântecul ecleziastic; în compozițiile sacre trebuie să se urmărească contrariul, adică trebuie să se aibă grijă, mai întâi de toate, ca textul să poată fi înțeles perfect și în mod clar”; - nu trebuie să se omită sau să se abrevieze textele oficiale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
motu propriu se bazează pe următoarele aspecte teologice: „Muzica sacră, ca parte integrantă a liturgiei solemne, participă la scopul general al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În continuare, este considerată sacră și polifonia clasică, cea care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim și în polifonia clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele ale Capelei Pontificale. Va trebui, deci, să fie restituită și ea în cadrul ceremoniilor de cult, în special în bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o comisie specială alcătuită din persoane cu adevărat competente în materie de muzică sacră, căreia să-i fie încredințat rolul de a supraveghea melodiile care se execută în bisericile lor”; - O serioasă formare liturgică-muzicală: „În seminariile clericilor și în institutele ecleziastice, ținând cont de prescrierile tridentine, să se cultive de toți, cu grijă și dragoste, lăudatul cânt gregorian tradițional, iar superiorii, din acest punct de vedere, să-i încurajeze și să-i susțină pe tinerii lor ... Să se promoveze între clerici
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
puteri extraordinare exercitam pe vremuri aici. Am fost directorul institutului, deși nu se numea așa, căci pe-atunci se foloseau alte titulaturi. N-are rost să insist. Unica rămășiță a vechiului meu statut este privilegiul de a asista la conferințele ecleziastice din continentele în care legătura dintre hrană și uciderea oamenilor e mai puțin remarcată. Asta mi-a permis să-mi fac o mică rezervă de delicatese pe care, sper, le vei considera utile. Am auzit că refuzi mesele noastre. Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor tinere, că ele nu pot fi primite în ordinul ecleziastic al văduvelor din cauza vârstei lor, dar că vor fi ajutate dacă se vor afla în nevoie: „Dacă există una, tânără, care a trăit puțină vreme cu soțul, și, murind soțul, sau dintr-un alt motiv, se găsește din nou izolată
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
numără printre văduve pe cea care a fost separată de soț dintr-o cauză care nu este moartea, privește femeile singure care trebuie să fie susținute de Biserică, dar care nu pot fi admise înaintea unei anumite vârste în ordinul ecleziastic al văduvelor. Grecescul mmmm, ca și latinescul uidua, pot fi aplicate lor în mod particular pentru că sunt adjective feminine devenite substantive, și al căror sens originar este lipsit de, golit de, și exprimă înainte de toate solitudine. Cereti ar fi putut
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în acest fel. 7: Epifaniu revine asupra lipsei de discernământ a novațienilor, care vor ca laicii să fie supuși ca și clericii legii căsătoriei unice, și să reducă la un singur punct exigențele vieții creștine: „ei nu știu ce spune exact predicarea (ecleziastică), nici cui se aplică această poruncă a digamiei”. Plecând de aici, nu mai este vorba de recăsătoriți în capitolul lui Epifaniu, dedicat ereziei catarilor sau novațienilor. Concluzie Dacă nu se modifică cu K. Holl textul lui Epifaniu, pentru a-l
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
făcuse apărătorul călduros al unui creștinism exigent, la fel de departe de libertinajul modern ca și de obscurantismul secolelor trecute. Cu această ocazie el nu-și cruțase auditoriul de adevăruri dure. De aici și reputația lui. Or, către sfârșitul acestei luni, autoritățile ecleziastice ale orașului nostru hotărâseră să lupte împotriva ciumei prin propriile lor mijloace, organizând o săptămână de rugăciuni colective. Aceste manifestări ale pietății publice urmau să se încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]