11,261 matches
-
În această perioadă se situează episoadele cele mai hilare și mai perverse ale raporturilor dintre scriitor și „organe”, dintre care cel povestit de Bujor Nedelcovici este probabil cel mai celebru: pentru a nu provoca o reacție violentă din partea autorului, cu ecou în străinătate, Securitatea intervine pe lângă directorul editurii pentru a-i publica un volum respins de aceasta pe considerente politice (p.311). Din toate aceste perioade, autoarea culege informații prețioase despre scrieri în baza cărora s-au făcut arestări și s-
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
ochi scrutător. Reparcurgerea la senectute a vechilor impresii, sprijinindu- se ca de atâtea alte ori pe sugestii de derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu amintirile mele despre Gabriele D’Annunzio. Cînd l-am vizitat
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
el meridional, dar atunci mi s-a părut ceva nou. M-am gîndit că invenția i se datora Imaginificului 1; mi-aduc aminte și de o asociație mentală făcută cu una din poeziile lui. Mirarea mea nu a trezit nici un ecou printre comeseni, necunoscînd ei obiceiurile culinare triestine; ce-l mult, s-au mirat de mirarea mea. De mult nu mai există pe lume o ființă capabilă să facă să-mi bată inima ca atunci cînd Gabriellino m-a prezentat Gloriei
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Ultimele sale mari proze contrazic programatic „modelul Caragiale”, așa cum fusese el fixat pînă atunci. Ușoara lor tentă de fantastic, un fantastic discret, fără urmă de miraculos, se aseamănă cu fantasticul la fel de suav al lui Eça de Queirós. Să fie un ecou flaubertian îndepărtat, o urmă din La tentation de Saint Antoine? Cea mai importantă asemănare între cei doi o constituie faptul că amîndoi rămîn unici. Literatura portugheză n-a mai dat un prozator pe măsura lui Eça de Queirós, nici cea
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
efervescență intelectuală la care a participat activ. Desigur, un lider discret, modest chiar, dar trasând ferm - din umbra unui neverosimil dezinteres față de orice formă de carierism sau recunoaștere publică - coordonatele moral-creștine necesare supraviețuirii noastre ca indivizi și ca nație. Nu știu ce ecou mai au scrierile lui Mircea Vulcănescu (din care Academia a scos, din fericire, o ediție critică), pentru o generație care ar merita mult mai mult decât aceea interbelică apelativul lui Zaharia Stancu de „generație în pulbere”. Cred că niciunul, dacă
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu care te caut în lacrimi.lăsasem sufletul în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu care te caut în lacrimi.lăsasem sufletul în odaie, așezat pe sânii
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
iar actualmente, după câte știu, câțiva critici au de gând să scrie cronici la această captivantă privire grotescosatirică asupra unor ideologii mesianice, din perioada „de tranziție”. Lansarea romanului la standul românesc, în prezența autorului și a traducătorului a trezit un ecou atât de favorabil în rândurile ascultătorilor, încât bănuiesc că ne putem aștepta, cu timpul, la o nouă traducere din lucrările beletristice ale autorului, matematician angajat la California State University din Fullerton (SUA). Pe de altă parte, și lecturile din prozele
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
căci din Era o poziție de drepți foarte originală, dar cum să dai toamnă i-am căzut plocon bietului Papadopol la latină. drumul la lemne jos? Ar fi căzut pe picioare. Dar să revin la talentele mele de versificație. Numai ecoul continua, căci curtea fiind închisă era Cum numai de trecut lemnele din mână în mânăecou, Iupidia-iupaida... eram pe trei rânduri de la grămadă până la magazie-nu Cine a făcut cântecul? aveam chef, ne întrețineam unul cu altul să treacă timpul O liniște
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
ceea ce numim îndeobște problematică. Mă refer la Cronica unei vieți. Internaționala mea de Ion Ianoși și la Ce a fost - Cum a fost, convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache. Au apărut amândouă cam odată, în 2013, bucurându-se de ecouri, mai ales ultima. Fiecare în felul ei urmărește avatarurile unui intelectual care din adolescență, în anii dinaintea războiului, a aderat la comunism, l-a slujit cu abnegație multă vreme spre a ajunge, până la urmă,la sentimentul amar al dezamăgirii, la
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta știu, că totul mi se părea tîrziu/ Și pentru mine, totul a fost doar începutul./ Eram la Prut
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
văzut eu însumi o montare a operei Carmen de Bizet, despre care am și scris în 1981. Există puțini cunoscători în lume mai buni decât Brook, în materie de Shakespeare. Fiecare cuvânt al lui este bine cumpănit. Știe, desigur, ce ecou are fiecare cuvânt al lui. Cartea și interviul nu sunt însă deloc conformiste. Brook e ironic și malițios. De pildă, când înșiră cele „șaizeci de școli care își apără cu ferocitate candidatul propriu (la paternitatea operei - nota mea) pitit în spatele
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
Julien Benda, declară peremptoriu că „rolul intelectualului conștient este să ajute forțele revoluționare prin toate mijloacele, prin scris sau prin acțiune fățișă”. Mai interesantă încă, pentru viitorul suprarealist din planul doi al mișcării și pentru suprarealism ca fenomen al cărui ecou e greu de explicat prin simpla atracție a manifestărilor produse, ar fi fost poate discutarea carierei reale de critic și de teoretician care se deschidea în fața tânărului Trost. Ea este susținută de un număr destul de mare de recenzii și de
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
pentru că se află într-o situație extremă. „Este o soluție extremă, pentru o situație extremă. Este inadmisibil ca aproape 10.000 de oameni să fie lăsați pradă frigului. Din păcate, toate intervențiile făcute la nivelul Guvernului nu și-au găsit ecou. Sunt consternat că, în cursul lunii octombrie, au fost alocate din Fondul de rezervă al Guvernului sume de bani foarte mari pentru localități care nu au costuri atât de ridicate pentru producerea agentului termic, iar municipiul Brad nu se regăsește
Primarul din Brad a intrat în greva foamei pentru căldură () [Corola-journal/Journalistic/24440_a_25765]
-
al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent poetic la înălțimea creației verbale și muzicale a magnificului Embirikos. Tudor Dinu a știut să aleagă din opera poetică a lui Andreas Embirikos piesele al căror ecou sonor îl recreează pentru cititorul român în originalitatea creatoare a acestei voci unice a poeziei neoelene. Dorim din toată inima ca publicul român să aprecieze la justa valoare acest tur de forță al traducerii poetice și salut printrun elogiu binemeritat
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
o combinație între reportajul literar și narațiunea, semi-confesivă, scrisă la persoana I, mixaj pe care el însuși îl numește „roman non-ficțional”. După ce, la începuturi, scrie ficțiune, experimentând și încercând să inoveze cu orice preț, dar având, cu toate acestea, un ecou modest, John Updike îi remarcă, în 1986, un mic roman intitulat La moustache, despre care spune că e, pur și simplu, „uimitor”. Carrère devine, însă, cu adevărat celebru abia în 2000, când publică Adversarul, comparat de critici - și ca tematică
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
Sorin Lavric E impropriu să vorbești de carieră în cazul Mariettei Sadova, fie și numai pentru motivul că-i lipsesc două din condițiile ce definesc ascensiunea artistică: celebritatea și prăbușirea. Celebritatea este ecoul indirect al surescitării cu care te privesc adversarii, ricoșeul pe care cîmpul de invidie al rivalilor îl răspîndește în jur. Cu cît ești mai pizmuit cu atît frontul de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
congeneri e ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o strană”; sub altul, Poezie, citim un ecou de cântec de lume: „marie / dărâm cu scula mesele din berărie” ... „Minimalismul” - alt atribut-clișeu pentru poezia mai recentă, nu lipsește nici de aici. Câte un text ce coboară ceremonialul în derizoriu poate aminti de sumarele texte ale lui Constatin Acosmei
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
fost plantați trei brazi din ghivece, din cei 35 donați administrației de către bucureșteni. Restul brazilor vor fi îngrijiți în serele ALPAB până când aceștia vor atinge dimensiunile necesare plantării. „Am fost încântat să constat că inițiativa noastră a avut un asemenea ecou, atât în presă cât și în rândul cetățenilor, care, prin alăturarea lor în această campanie, au demonstrat că le pasă de mediul care ne înconjoară. Mă bucur să văd că și la noi spiritul civic și statutul de voluntar încep
ALPAB: 25.000 de brazi au fost reciclaţi în prima zi () [Corola-journal/Journalistic/23902_a_25227]
-
enorm și văz monstruos devine matricea petrecerii cu un mai mult sau mai puțin pronunțat caracter orgiastic”; Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arlechino ambiguu; Nae din Situațiunea „este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațul mediatic în care renaște personajul caragialian”. Ziarul - în Conu´Leonida față cu reacțiunea - are funcția unei lentile deformate ce proiectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii; Lache și Mache pun în scenă „personaje degeminate” cu toate că
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
cu abordările Corinei Ciocârlie. Rigoare și ingeniozitate conceptuală, spirit asociativ și reflex imaginar. Îmi pare însă că eseistul Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
a prilejuit, pe o cale sau alta, această paralelă. Cine a selectat însă elementele preluate în acest episod și a reinterpretat datele acestui veritabil avant-text ? Discuția deschisă cu acest prilej excede problematica eminesciană, dar arată cât de departe pot ajunge ecourile unui mit pe care Eminescu l-a turnat într-o materie capabilă să reziste timpului. Până la acest final destinat să ilustreze virtualitatea transnațională și permanența tipului ilustrat de „Luceafăr”, care să poată fi implicate în reprezentarea simbolică a unui erou
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
mundană, cel puțin cu instrumentarul de care ar dispune psihologii sau antropologii. Omul era un fenomen, fără îndoială, de unde nu decurge automat că trebuie admirat cu garda jos. Era de așteptat, prin urmare, să se dedice rânduri bune intervenției, de ecou considerabil la vremea ei, a lui Cristian Tudor Popescu, lansat într-o filipică de unde rezultă că „starul“ a fost cel mai de seamă reprezentant al proletcultismului ceaușist. Asocierea cu prestația lui Adrian Păunescu era la o jumătate de pas și
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]