1,083 matches
-
fost un thriller combinat cu o dramă una dintre cele mai reușite încercări de a scoate evenimentul istoric de sub tirania (pompoasă) a filmului istoric și de a-i reda dimensiunea umană. Legături bolnăvicioase (debutul lui Tudor Giurgiu) a fost o ecranizare (a romanului omonim scris de Cecilia “tefănescu) și totodată un autentic love story ce (re)aducea ceva care, dacă a existat vreodată, a fost mai mult un accident : intimitatea. California Dreamin (nesfârșit) a fost cea mai ambițioasă combinație de genuri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vârstă ? Alex. Leo Șerban : Eu văd mai multe puncte de ruptură decât de continuitate. Ruptura este mai ales față de ceea ce spuneam mai sus : un anumit tip de cinema esopic, greoi și pretențios. De asemenea, nu constat un mare apetit pentru ecranizări - cel puțin ale unor opere clasice. Acestea erau, de altfel, cele două „mameleș ale cinematografului (care-și merită acest nume) de dinainte de ’89 : filmul-parabolă și ecranizarea (uneori, ele se combinau). Amândouă ilustrau o noțiune - foarte discutabilă astăzi și inerent datată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de cinema esopic, greoi și pretențios. De asemenea, nu constat un mare apetit pentru ecranizări - cel puțin ale unor opere clasice. Acestea erau, de altfel, cele două „mameleș ale cinematografului (care-și merită acest nume) de dinainte de ’89 : filmul-parabolă și ecranizarea (uneori, ele se combinau). Amândouă ilustrau o noțiune - foarte discutabilă astăzi și inerent datată - despre „filmul de artăș. Continuitatea o văd mai ales prin relație cu câteva titluri ale unor cineaști majori : Reconstituirea al lui Pintilie, Proba de microfon al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lor (după Revoluție) și pentru că este vorba despre oameni obișnuiți. Nu este nimeni excepțional în această poveste și aici am putea vedea încă o eventuală polemică (implicită) cu ceea ce era cinemaul românesc până în 89, adică nu prea se mai fac ecranizări, nici filme istorice (slavă Domnului !), care erau pline de personaje excepționale, exemplare ș.a.m.d. Acum avem oameni obișnuiți și cred că aceștia sunt lucrul cel mai bun care i s-a întâmplat cinemaului românesc în ultimul timp. A.O.
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lăsat așteptată. Fix opt ani despart La moara cu noroc, filmul din 1956 al lui Victor Iliu, de Pădurea spânzuraților al lui Liviu Ciulei, din 1964 (Premiul de Regie la Cannes un an mai târziu). Ca o coincidență, amândouă sunt ecranizările unor texte clasice scrise de scriitori transilvăneni, care au fost pentru o vreme contemporani : Ioan Slavici și Liviu Rebreanu. Amândouă sunt în alb-negru. Și amândouă sunt considerate, la rândul lor, clasice : despre filmul lui Iliu se vorbește deseori ca despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe alocuri, Pădurea spânzuraților vorbește despre un caz de nesupunere militară din urmă cu 50 de ani, dar tonul său rezonează atât de evident cu o sensibilitate cinematografică actuală (în acel moment), încât devine greu să-l plasezi în categoria ecranizărilor în costume. Imaginea (realizată de Ovidiu Gologan, care lucrase și pentru La moara cu noroc) este uluitoare, furnizând câteva momente antologice care încă sunt analizate în școlile de film ; jocul actorilor este perfect de la un capăt la altul, cu două
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înregistrând aproape subiectiv funia spânzurătorii și reușind să transmită un sentiment interior profund de neliniște și teamă. Reconstituirea lui Pintilie cu care Pădurea... lui Ciulei formează un fel de diptic canonic pentru istoria filmului românesc este și ea oarecum o ecranizare ; spun oarecum deoarece nuvela lui Horia Pătrașcu (care a dat și titlul filmului) era de fapt bazată pe un fapt real, iar filmul o folosește mai mult ca argument : doi tineri delincvenți arestați de miliție sunt aduși la locul încăierării
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a se vedea filmulețele suprarealiste ale lui Buæuel și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit camera subiectivă : personajul povestitor e sinonim cu camera de filmat), asemenea tentative au fost fără urmări, fiind relegate în colțul de nișă al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-a reușit să strecoare mai mult de o mână de titluri (printre care 100 lei, subestimatul film al lui Mircea Săucan din 1973) inspirate de Noul Val. De o oarecare libertate (firește, cât se poate de relativă) beneficiau doar ecranizările, în care, în anumite limite, regizorii își puteau permite să citeze formule cinematografice la zi. Incidența subiectivității în filmul românesc punea probleme la fel de spinoase, iar regizorii se fereau să ia taurul de coarne. Cum partidul (care controla totul) nu obosea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură, producând versiuni tragic ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea numeroase pentru a le aminti aici ; dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un exemplu fericit de lirism bine controlat, ce transpune intimitatea pudică a poveștii într-un stil perfect adecvat subiectului. în acest caz, mereu inspiratul de literatură Veroiu (care debutase în 1970, alături de Dan Pița, cu un film-în-tandem Nunta de piatră , ecranizare artistică a unor nuvele de Agârbiceanu) a reușit un transfer inteligent de intensitate dinspre spiritul cărții spre semnificantul filmului, ajungând într-un mod total empiric și cu siguranță inocent la o suprapunere subtilă de discursuri (vizual/sonor) ce amintește de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cărții spre semnificantul filmului, ajungând într-un mod total empiric și cu siguranță inocent la o suprapunere subtilă de discursuri (vizual/sonor) ce amintește de experimentele cinematografice ale lui Marguerite Duras. Dar perioada de dinainte de 89 este marcată de două ecranizări puternice, ce reprezintă, fiecare în parte, două modalități viabile de a transpune modern literatura. Prima este De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul proscris al lui Pintilie din 1982, retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altfel, un fel de sequel la Reconstituirea, cu Televiziunea devenită personaj principal (antieroul filmului, jucat chiar de regizor, ajunge el însuși caz de reportaj televizat, într-un final premonitoriu ce substituie imaginii cinematografice imaginea micului ecran...) ; O lacrimă de fată, ecranizare a unui banal roman polițist de succes în epocă, folosește premisa literară mai mult ca un pretext pentru (încă) o reflecție asupra puterii imaginii de a dezvălui adevărul (filmul, realizat în priză directă și folosind mijloacele reportajului, este și un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dificultatea de a-i comunica această schimbare de tactică lui ștefan Sileanu, care clar credea că joacă Shakespeare ? Amintirea unui anumit premiu pentru debut, acordat cîndva la Cannes unui film numit Răscoala ? Fantoma severă a Vitoriei Lipan eroina unei alte ecranizări semnate Mircea Mureșan ? Că doar nu l-o fi reținut respectul pentru contribuabil ! Zău, nu era cazul ! Vine un moment cînd orice film de calitatea Azucenei e obligat să se privească în oglindă și să se întrebe : Am curajul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Cum transformi acest spectacol pur literar (un tur de forță, ca și traducerea Gretei Tatler) într-un spectacol cinematografic ? Vedea toată piața cu ajutorul mirosului, scrie Süskind despre eroul său, și întrebarea pe care trebuie să și-o pună regizorul unei ecranizări după Parfumul este dacă-l poate face pe spectator să miroasă piața aia cu ajutorul văzului. Acțiunea începe într-o piață cel mai atotduhnitor loc din Franța secolului al XVIII lea și regizorul Tom Tykwer își dă toată silința s-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
măscara. Dilema Veche, mai 2007 Lume nouă Transformers Războiul lor în lumea noastră (SUA, 2007), de Michael Bay Trebuia să se ajungă aici. ̨ ntr-aici se îndrepta Hollywood-ul de 25 de ani : evenimentul verii 2007 se numește Transformers și este ecranizarea unor mașinuțe de jucărie din anii 80, care se puteau transforma în roboți. OK, mașinuțele nu sînt singure pe ecran. Dacă vă uitați cu atenție, veți vedea și niște mogîldețe ciudate, nemetalice. Ei bine, aflați de la mine (care știu din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nimănui este că, la o adică (așa cum nici Chaplin, nici Gump nu găsesc de cuviință să menționeze), nimic nu-i împiedică să se aibă bine cu răul. și totuși mi-e ușor să mi-l imaginez pe Chaplin binecuvîntînd minunata ecranizare a lui Jiîí Menzel după romanul lui Bohumil Hrabal (al cărui titlu romînesc corect e L-am servit pe regele Angliei). și nu numai pe Chaplin, ci și pe Renoir, Lubitsch și RenØ Clair, ale căror filme puteau să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Vietnam, altele în al Doilea Război Mondial, iar memoria lor de familie să se întindă cu ușurință pînă la primul război și chiar pînă la războaiele cu indienii. Dar stratul metafizic rămîne subțire oasele banalelor convenții thriller-ești ies din el. Ecranizarea fraților Coen repetă o parte din succesele cărții, fără a-i rezolva problemele. Prima oră de urmărire e foarte pasionantă. Coenii sînt îndeajuns de buni încît să știe că un lucru îndeajuns de bun trebuie lăsat în pace, așa că lasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
existat în realitate și care, înainte de accidentul său (din 1995), fusese redactor-șef la Elle, a dictat astfel o carte întreagă, Le scaphandre et le papillon (1997), iar filmul făcut de Julian Schnabel, pe un scenariu de Ronald Harwood, e ecranizarea acelei cărți. Pentru mulți spectatori, filmele despre paralitici sînt prin definiție deprimante, dar emoția care saturează acest film este jubilația. Inițial, Bauby nu vrea decît să moară, dar apoi își descoperă rezervele secrete de amintiri și fantasme ; în următorii doi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
anilor 2000, François Begaudeau a predat franceza într-o școală pariziană dificilă (frecventată majoritar de copii de imigranți). Cel de-al patrulea roman al său, în clasă , se bazează pe experiența sa de profesor. Begaudeau însuși joacă rolul principal în ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu romancierul și cu Robin Campillo. Atît romanul, cît și filmul (premiat anul acesta cu Palme dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care publicul le poate găsi respingătoare), fac ce fac și-și păstrează o punte de acces la simpatia publicului. Ea arde toate punțile. E neînfricată. în Nonconformiștii ecranizarea unui roman de Richard Yates, în regia lui Sam Mendes , ea are o serie de meciuri crîncene cu Leonardo DiCaprio, care joacă rolul soțului ei. Acțiunea se petrece în America anilor 50. El lucrează în departamentul de vînzări al unei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reflecție ironică, ci prin enormul glumei proaste. În volumul care-i este consacrat, Bric‑à‑brac. Du cau che‑ mar réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui auto dafé simbolic, „un feu de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orice navă franceză sau spaniolă, în timpul războaielor napo leoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Jack Aubrey și medicul Stephen Maturin sunt personajele a aproximativ 20 de romane publicate de Patrick O’ Brian între 1969-1999 (primul e cunoscut și prin ecranizarea omonimă, Master and Commander), eposuri pasionante cu bătălii navale, furtuni, călătorii, insule și capcane fatale corăbiilor ina mice. Precizia detaliilor istorice și tehnice l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
regia Steven Spielberg), cu Dustin Hoffman în pielea Căpitanului. Nordhoff și Hall, în Mutiny on Bounty, în 1962 (regia Lewis Milestone), dar și într-un Bounty din 1984 (regia Roger Donaldson). Daniel Defoe a avut și el parte de câteva ecranizări, între care un Robinson Crusoe, în 1997 (regia Rod Hardy și George Miller). O sinteză a câtorva romane de Patrick O’ Brian au fost transpuse cu precizie de frescă marină în Master and Commander : The Far Side of the World
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
romanul Toate pânzele sus ! al lui Radu Tudoran, apărut în1954, și reeditat, apoi, de nenumărate ori. A fost una dintre cele mai gustate cărți ale adolescenților din întreaga epocă socialistă, iar succesul său de piață a fost confirmat de o ecranizare a lui Mircea Mureșan, în 1976. Fiorul escapist al călătoriei pe mare, cu o corabie veche, într-o vreme a închiderii ideologice extreme, a dus la transformarea unui epos tineresc într-un mit al aventurii, prin definiție. Straturile lui de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]