1,310 matches
-
se poate întrezări parada victoriei de la Addis Abeba. Dans un ciel lointain reunește câteva dintre temele recu rente în imaginarul lui Pratt - gustul amar al dragostei, prezența războiului ce-și devorează actorii, incomunicabilitatea dintre destine și sensibilități. Text organizat în jurul efigiei zborului, Dans un ciel lointain recuperează o tonalitate afină cu cea a lui Saint-Exupéry. Înainte de a fi parte a propriilor lor națiuni, înainte de a fi războinicii ce apără în turnir culorile națiunilor lor, aviatorii sunt membrii unei frății ce împărtășește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru etica curajului și nobleții, ca atribute ale dimen siunii solare pe care războiul o revelă în această ființă fragilă. Pe de altă parte, Valeria Bastico, femeia fatală pe care Morgan o salvează de pe un vas italian în derivă, ca efigie a feminității carnivore și trădătoare, un avatar dintr-o linie culturală ce trimite, inevitabil, la filmul cult al Gretei Garbo și la strălucirea lui celebrei spioane Mata Hari. Mai mult decât o simplă agentă germană cu a cărei lichidare Morgan
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
loc de tradiție, iar cercul vicios al expedițiilor născute din sângele vărsat nu poate fi spart. În drumurile sale, de o parte și de alta a frontierei, Kenton întâlnește câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reține ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează orașe până la cei care se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dezertor, torturat de dileme și obsedat de himera reîntoarcerii între ai săi, Kirk descoperă în indieni ethosul marțial al nobleței, curajului și cruzimii. Indienii din proza grafică a lui Pratt și Oesterheld sunt mai aproape, prin umanism și temeritate, de efigiile din romanele lui Karl May. Maha poate fi privit ca un Winnetou ce crește spre a deveni marele războinic. Dincolo de granițele civilizației, Kirk are revelația acestei umanități pe care nașterea căilor ferate și șirul de războaie o vor lichida, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ceea ce rămâne este solidaritatea cu cei care îți sunt alături. Val după val de atacuri sunt respinse, dar fiecare val de atacuri aduce cu sine moartea unui legionar. Moreau se simte, din ce în ce mai mult, izolat în acest peisaj lunar copleșit de efigia morții.Ca și personajele lui Hemingway, Moreau posedă resemnarea activă ce face ca perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ficțională prin care banda grafică omagiază, postmodern, un obiect esențial din imaginarul occidental, acea Ruritanie mitică și dominată de primejdii din care se naște teribilul Rupert von Hentzau. Ecranizată în mai multe rânduri, cartea lui Anthony Hope pune în circulație efigia unei națiuni în care se concentrează prejudecățile imagologice ale Occidentului cu privire la Europa Centrală. Aici, departe de Anglia, ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Joc ce are ca fundal India secolului XIX. Evocând, prin luxurianța documentării și precizia crochiului istoric, maniera lui Pratt de a a imagina aventurile lui Corto sau Koinski, textul lui Micheluzzi se raportează, pe jumătate nostalgic, pe jumătate ironic, la efigia imperială prin excelență care este literatura lui Rudyard Kipling. Se poate spune, ca și în cazul lui Pratt, că Micheluzzi scrie o poveste magnifică, violentă și paradoxală pe care Rudyard Kipling însuși ar fi putut să o creeze la rândul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Departe de frontiera teribilă pe care o înscriu în trupul Europei tranșeele, Primul Război Mondial înseamnă, în Africa, confruntarea cu spațiile nedomesticite și cu enigmele care nu pot fi descifrate cu adevărat de europeni. Pe acest fundal se desenează și efigia enigmatică a unui războinic german ce duce până la capăt, până la capitularea patriei sale, o luptă ce sfidează rațiunea și păstrează, în nebunia ei, o doză de noblețe suicidară - Paul von Lettow-Vorbeck. Nici odată învins, niciodată supus de trupele imperiale britanice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trăise În urmă cu cîteva secole, iubea artele, muzica veche, respecta o mulțime de tradiții, ar fi putut chiar să fie aleasă o Mariană a Danemarcei, În locul bonetei frigiene ar fi purtat o căciuliță legată sub bărbie, părul blond particularizînd efigia, dar nu prea mult, pentru că și Norvegia, și Suedia ar fi putut să Își imprime pe steagul național un astfel de chip, și Finlanda sau țările baltice, Ingrid era o femeie a Nordului. Ar fi fost posibil așa ceva atunci cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fără simboluri de respectat sau de distrus nu există mase vii, ba chiar nu există nici un fel de mase. Faptul este evident în timpul mișcărilor revoluționare: masele văd în ele ocazia de a omorî prințul, după ce mai întîi i-au ars efigia, simbol și depozitar al dominației. Sau iau cu asalt băncile, temple ale banului, comisariatele de poliție, spații simbolice ale celei mai înalte represiuni și așa mai departe. Porțile închisorilor sînt dărîmate, la fel cum în țăndări au zburat și cele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
brutalitatea, lumea își amintește doar de trăsăturile lui pozitive, de ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact religia. Ea tăinuiește uciderea și, aș adăuga, eșecul acesteia. Căci dacă fiii au ucis pentru a lua locul tatălui pe lîngă mamele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
portocale, banane) și aruncate pe geam spre a fi împărțite populației, într-un fel de „împărtășanie”. Apoi au fost distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât portretul lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
milițian de la o secție de votare, care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). Și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției reprezentate de individul respectiv. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine - care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența -, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o gardă a familiei Ceaușescu. Nu sunt o trupă uniformă, nici ca vârstă, nici ca pregătire militară. Sunt organizați pe corpuri, grupați oarecum, având după toate aparențele semne distinctive diferite. Au fost deosebiți până acum datorită hainelor cu predilecție negre, efigiei tiranului tatuată pe piept, sau prinderea stemei ceaușiste pe chilot. Unii purtau o eșarfă vișinie cu dungă neagră în buzunar sau la gât, alții ascundeau în buzunare cartea de vizită a lui Ceaușescu cu caractere aurite. Toți sunt foarte bine
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Într-un anumit sens, Crezul de la Niceea a fost pregătit nu atât prin elaborarea unei aparat conceptual, cât prin mucenicia profetică a primilor apostoli și ucenici ai lui Hristos 2. Moartea profeților iudei sau a mucenicilor creștini nu este o efigie a virtuții eroice. Lipsit de actul mărturisirii, jertfa celor drepți s-ar reduce la un impresionant act de curaj, fără a avea totuși o imediată relevanță soteriologică. Nici chiar în Evul Mediu, într-un univers vizibil marcat de valorile Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie. Mai mult, o anticipase, prin gestul unei chemări. El rostește adevărul veșniciei prin cuvintele veacului. Acest volum tematizează dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se retrage undă / Străin sînt. Singur și treaz ca alte ori". CÎnd Își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată după cea a călărețului-oștean, prinsă Într-o efigie tratată la modul decorativ: Viu mînzul. Plajă. Spumă și zăbală Și-apusurile prinse de oblînc Un soare pal În brațul stîng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau În adînc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de simboluri geologice se dă deoparte și pe scenă apare alt rînd de simboluri: doi vulturi ageri, unul ridicîndu-se de pe Carpat, celălalt de pe Balcan. Urmează o bătălie cumplită În aer, din care victorios iese, bineînțeles, vulturul carpatin. O confruntare de efigii, un transfer ce vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legați cu un lănțișor, pe care îi scotea și repunea după trebuință. Când Pomponescu intra în sufragerie săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă, aplecîndu-se ceremonios, în vreme ce aceasta ridica brațul spre a-i ușura gestul, apoi depunea un mic sărut, aproape numai în efigie și raccourci, ca genuflexiile prelaților catolici, pe un obraz al doamni Pomponescu, însă spre tâmplă, în semn de austeritate. Pomponescu numea pe nevastă-sa Mamy, iar pe mamă-sa Maman, și amândouă îl chemau pur și simplu Jean. - Ascultă, Jean
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ciuda raționalismului său, trecea acum printr-o astfel de criză mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu chipul Pichii, travestit într-o figură din iconografia bisericească. Astfel Pica ar fi rămas încă în populația Capitalei la o adresă precisă, suspendată între sol și cer, și el, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui univers binar ar bântui spiritele în așa măsură încât ar fi necesară readucerea în scenă a unor eponime antagonice: frontul celor care rezistă mondializării și corpul susținătorilor ei. Rigidizarea antinomiilor sărăcește gândirea și reduce logici și procese la niște efigii care îi aruncă pe protestatari și pe apărători în spirala unor nesfârșite denunțări și suspiciuni. Piața ar fi teratologică și precară, inexorabilă și ameliorabilă, inumană și totalitară, eliberatoare și eficientă etc. Pe aceste baze reificate au loc pseudo-controverse, pugilate gata
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un praznic orgiastic, reinstalându-ne în acest mod în perimetrul de previzibilitate al basmului. Pe continentul european uciderea simbolică a unui rege fals se asocia frecvent sărbătorilor carnavalești, fie prin decapitarea, fie prin arderea marionetei care a jucat rolul de efigie. Un exemplu e oferit și de cătrei Gilbert Durand care vedea în această atitudine o trădare a sensului tragic al jertfei. Carnavalul are puterea să transforme un scenariu tragic într-o simplă farsă și povestea lui Abu Hasan (și ea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întreb cum crede că vor fi arătând cărțile noastre peste 50 - 100 de ani. "Ca niște produse stranii, neașteptate in einer so dürftigen Zeit. Vor stârni mirare, pesemne, prin rafinamentul și eleganța lor. Poate că sîntem toți, în calofilismul nostru, efigiile unui timp alexandrin, care continuă să secrete cultură cu disperare, ca o formă de supraviețuire." Mă desprind greu din paradisul de la Bocca-del-Rio. Plecăm spre Cisnădie și Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvântului - este înlăturarea absolutismului. După o telegramă recentă a agenției Havas-Reuter, pretențiile conținute în memoriul României sunt următoarele: 1) Recunoașterea oficială a numelui "Romînia", 2) Recunoașterea rangului diplomatic al agentului său din Constantinopole, 3) Dreptul de a bate monete cu efigia Domnului, 4) Dreptul de-a acorda decorații și de-a încheia convenții comerciale etc.; în fine regularea mai multor cestiuni de hotărnicie, a poziției păscarilor români din Chilia și cesiunea unei părți a Deltei Dunărene. [16 iulie 1876] {EminescuOpIX 154
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]