735 matches
-
în pămînt, nu putea intra. Și, dacă e deasupra lui, mi-e teamă că n-o vom găsi decît într-un singur loc: în mîinile Omului! La orice fel de reacție s-ar fi așteptat din partea fiului său, numai la efuziunea aceea de bucurie nu. O, tată! Ce minunat! Asta trebuie să fie. Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înainte ca trupul ei torturat să fie găsit pe un teren viran din Leimert Park. Capturarea lui pare să fie pasul înainte pe care speram să-l facem și pentru care ne-am rugat cu toții. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile!»“ Efuziunile lui Loew fură înlocuite de o reclamă la Alifia H, care reduce garantat umflăturile dureroase ale hemoroizilor sau, în caz contrar, ți se înapoiază de două ori prețul preparatului. Am închis radioul și am făcut cale-ntoarsă spre secția Hollenbeck. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luminos“. Post scriptumul, În franțuzește, descria În glumă luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-o drept La Svengali. — Și ce i-ai răspuns? — A, că se afla sub vraja lui doar În timp ce cânta și că, altminteri, relația lor era aceea dintre un tată și o fiică. Mi-a trimis o altă scrisoare plină de efuziuni, ca să-mi spună că i-am salvat sănătatea mintală, căci gândul la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și pentru legendara sa locuință sau pentru nu mai puțin renumita grădină. Însuși Gallé, inventatorul stilului liberty, Îi ornează interioarele cu hortensii albastre, floarea preferată a contelui. Un subiect ceva mai delicat, pe care Robert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al altcuiva. Eram recunoscătoare totuși că poeții urbani își limitaseră efuziunile la pereții liftului; poate hotărâseră că ar fi prea de tot să împodobească podeaua cu seringi sau prezervative folosite ori cu o gamă din numeroasele și variatele deșeuri umane menționate în scrierile lor. Chiar și așa, atunci când liftul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deoarece la Constantinopol Selim cel Crud a murit de doi ani, iar cel care i-a luat locul este Soliman. Înr-un anume sens, Abbad spunea adevărul. Eram de acum liber în sentimentele mele, în entuziasmul meu, liber să mă alătur efuziunilor spontane ale Maddalenei. Câtă fericire, câtă seninătate să poți trasa în mijlocul evenimentelor lumii o linie de cumpănă între motivele de bucurie și cele de mâhnire! Fericirea asta, totuși, știam că-mi era interzisă, prin însăși firea mea. — Dar te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu... Cu șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France! UNII: Egalité! ALȚII: Fraternité! PRIMUL BĂRBAT: Așa da! Teatrul este o minciună! ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm în stradă! MAMA: Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
instituție naturală din univers. Trăiască teatrul total, teatrul absolut, teatrul universal, teatrul unic și perfect, teatrul fundamental, trăiască actorul unic și indivizibil, până la moarte, de mii de ori, încă și încă și încă, din toate puterile noastre, jurăm! TOȚI: Jurăm! (Efuziune; bătăi de tobe, sunete de trompetă, clinchet de pahare etc. etc. etc.; pe această comuniune de voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren fantastic! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.): Un tren! Un tren! IOANA: Un tren? Un tren fantastic? N-am mai văzut niciodată un tren fantastic... HAMALUL: Chiar așa? Domnule, chiar așa? ȘEFUL GĂRII: Da, se apropie... Un tren cum n-ați mai văzut niciodată, un tren uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din calea cunoscuților din bloc, vecini indiferenți, sau de a-i evita pe cei cu care nu ai ce vorbi. Nici măcar banalul schimb de vorbe goale. Nu-mi place constatarea. Las cartea și mă prefac că-l observ. Mimarea surprizei, efuziunea unei strângeri de mână, cât pe ce și o îmbrățișare, cu scuza „Nu v-am observat“. Zâmbetul lui „studios, tot studios“. Apoi informațiile se pritocesc. Pensie mică, secretar științific la o universitate particulară (atestată), consilier la un institut cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ne mai vorbim. Cu indiferență, doar ne privim, facem un gest grăbit de recunoaștere și ne vedem de-ale noastre. Am aflat, la scurt timp după terminarea facultății, că fusese încadrat la Servicii. Ne-am întâlnit într-un troleibuz. Efuziunii mele de a-l revedea i-a răspuns printr-un gest nervos, repezit, de potolire. Mi-a făcut semn să cobor la prima, la Universitate. Am mers în jos, până la Cișmigiu. „Vezi“, mi-a spus, „dacă ne mai întâlnim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire cu niște cunoscuți, dar văd că n-au venit.“ A arătat cu capul spre cei de la masa vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ea. Din ce trăia. Dar dacă aveam răbdare putea să-mi povestească la nesfârșit despre Camil al ei. Era de-ajuns să-i spun că tocmai am recitit cutare pagini dintr-o carte a lui, că se pornea pe efuziuni. Nu puteam s-o ascult prea mult. Nu mă interesa istoria literară și mă plictiseau, pe atunci, astfel de povești. Mai ales că nu credeam că pot fi adevărate. Abia mai târziu, citind presă din anii interbelici, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clash va fi între developmentprone cultures și development resistant cultures, adică societăți făcute pentru muncă și dezvoltare și societăți care prin spiritul lor mioritic local nu au fost și nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că nu-și schimbă mentalitatea congenitală de sărac ! Aceasta se întîmpla în anul de grație 2000. Și, ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care se certase, pînă în ajun, Urecheru le citi o scrisoare pe care a găsit-o în odaia goală de acasă. Plină de intimități jenante, epistola era o declarație: consoarta îl anunța că a plecat definitiv la părinți. Cu o efuziune din care vechile resentimente dispăruseră total, colegele îl compătimeau pe soț. Vinovată era cea care părăsea cîmpul de bătaie. Ridicînd din umeri a neputință, Urecheru le declară că se certase cu ele fără voie. Îl iertară toate, pline de bunăvoință
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina, ținea chiar și la mine, doar că în capul ei foarte pătrat nu intrau decât idei pătrate sau cel mult dreptunghiulare. Chelnerul zâmbea în continuare cu efuziune ori se încrunta, după caz. În felul ăsta ne-a condus până la ieșirea din hotel. Cum s-a văzut în aerul răcoros al nopții, Sabina a devenit pasivă. S-a lăsat condusă până în cameră, a acceptat să înghită pastilele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca, apoi, să așternem totul pe hârtie / În formule cât mai exacte / Rătăcind în imensul ocean al lunii / Prin geometrii de-o antică splendoare, însă, fără inutile efuziuni, păstrând echilibrul rece, autoimpus (Ca să-mi ascund dorințe și ispite), al rațiunii, cu nostalgia evidentă a Antichității și a Renașterii, marcată, în plan lexical, prin frecvența adjectivului „antic” (mistere antice; antică splendoare; pădure antică de semne etc.). Traversate de elanuri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
își devoră iubitul. Ceea ce-l salvează însă, în bună măsură, pe poet de dezamăgiri - ale cotidianului, în primul rând - este tot volubilitatea care-i dă șansa de a-și mărturisi, firesc, rezultatul contemplației a ceea ce trăiește, dar și visează, fără efuziuni gratuite, deși După orele serii dorința e mai acută... Multe dintre ipostazele iubirii care traversează poezia lui Ovidiu Genaru sunt amintiri de demult, dar nu au nimic desuet, dimpotrivă: prospețimea lor e vizibilă în orice gest, desfăcut de convențional, redus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
volumului publicat în 1997, poezia subliniază, sub diverse forme, incurabila realitate, că Nimic nu-i veșnic aici, iar agentul destrucției este calul său troian, fiindcă Intră și iese viermele din veșnicie. Și, totuși, sfidând realitatea, un trandafir învață matematică. Fără efuziuni sentimentale, manifestări spectaculoase ale lăuntrului, poetul percepe, analizează, evaluează și „traduce” pentru ceilalți semnele căderii, oferind - și folosim un termen al lui N. Stănescu! - respirări ale creatorului de artă, semne de carte - foarte multe poezii din antologie sunt intitulate Semn
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvântul meu, se gândea Plainjones auzindu-l cum hohotește, dacă nu seamănă cu Stalin. Însoțit de experta bunurilor, Harry Kerch coboară scările ambasadei. Când dă cu ochii de Plainjones, îi face un semn cu mâna, la care acesta răspunde fără efuziune. Naiba să-l ia, îl aștept de-un sfert de ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]